Împrejurimile Albei Iulia

În judeţul Alba, în afară de Alba Iulia, mai există şi alte puncte de interes, mai mult sau mai puţin întreţinute, interesante, originale etc. Momentan aproape toate sunt accesibile numai cu maşina, neexistând curse de autobuz, microbuz sau tren. Dar dacă ajungi pe acolo cu autoturismul personal, merită să dai o tură.

La vreo 35 km est de Alba Iulia se află oraşul Blaj. Fondat acum peste 800 de ani, Blajul este cunoscut pentru faptul că e locul de naştere şi centrul Bisericii Greco-Catolice Române Unite cu Roma. Cauzele pentru apariţia acestei biserici în secolul al XVII-lea ţin de restricţiile la care erau supuşi românii în perioada stăpânirii habsburgice. Numai adepţii unui număr limitat de religii aveau dreptul de a participa la viaţa politică în Transilvania acelor vremuri şi ortodoxia, religia românilor, nu se afla printre ele. Aşa că în 1698 a apărut ideea creării unei biserici care să păstreze cele mai multe elemente ale ortodoxismului, dar să se supună autorităţii Papei de la Roma. Şi trei secole mai târziu, Biserica Greco-Catolică încă mai există! În centrul Blajului se află Catedrala Sfânta Treime, care în ochii vizitatorilor non-greco-catolici este foarte probabil cea mai ciudată biserică din lume. Pereţii nu sunt prea încărcaţi de picturi, ca în bisericile ortodoxe, există bănci ca în bisericile catolice, în spate există un portret al Papei şi o statuetă a Fecioarei Maria chiar lângă nişte icoane cu Iisus Hristos realizate în stil bizantin. Altarul în schimb, e acoperit de o catapeteasmă, despre care se laudă  ei că ar fi cea mai mare din lume.

 Interiorul Catedralei Greco-Catolice

Catedrala Greco-Catolică când era albă

Catedrala Greco-Catolică, în culoarea de azi

După cum sugerează ultimele două poze, catedrala a trecut de curând printr-un proces de restaurare. La început era albă, ceea ce nu era rău deloc. Acum e un galben foarte deschis care, mie personal mi se pare... cum să zic mai elegant... puţin de neam prost... Şi chiar mai rău decât vopsirea unei biserici în culoarea asta e vopsirea unui oraş întreg în aceeaşi culoare. Foarte multe clădiri din centrul istoric au aceeaşi culoare. Şi exemplul de mai jos e chiar mai rău. Trecem peste galbenul turbat cu care au acoperit culoarea originală. Nu ştiu care era ea, dar sigur era ceva mai decent. Dacă nu mă uitam atent - şi nici nu prea m-am uitat, din descrierile ghidului mi-am dat seama - nu mi-aş fi dat seama că au fost montate termopane pe Palatul Mitropolitan din Blaj. Geamurile mai sunt cum mai sunt, că se pierd în galbenul ăla. Dar uşa tot de termopan de la intrare e chiar DE NEAM PROST...

Un palat medieval frumos restaurat de nişte MELTENI

După cinci sau zece minute de mers pe jos de la castelul cu termopane, după parcurgerea unui drum căruia nu i-ar strica un strat în plus de asfalt, trecerea pe lângă o piaţă care joi seara arată de parcă ar fi fost abandonată acum câteva decenii, ajungem la Câmpia Libertăţii. Aici au avut loc în 1848 două adunări naţionale ale românilor din Ardeal, unde s-a afirmat pentru prima oară dorinţa de unire cu ceilalţi români. Din nefericire, nu au fost de mare efect adunările astea, căci românii din Transilvania au mai avut de aşteptat 70 de ani până să le fie îndeplinită dorinţa. Astăzi pe acel loc se află un monument din marmură cu un aspect cam comunist şi statui ale diferitor personalităţi din istoria românilor.

Câmpia Libertăţii

La 18 km de Blaj, înspre est se află Jidvei, una dintre cele mai mari şi mai cunoscute podgorii din România. Exact lângă podgorii se află şi fabrica de la care pornesc sticlele de vin către restul ţării. Zgomotul e prea mare pentru a putea auzi ceva din descrierile oferite de ghid, dar tot e interesant să vezi cum ajung strugurii într-o formă lichidă în care să-ţi permită să te îmbeţi până nu mai ştii de tine.

Jidvei

Castelul Bethlen-Haller

După Jidvei, imediat la est urmează comuna Cetatea de Baltă, alcătuită din patru sate: două de români (Cetatea de Baltă şi Crăciunelu de Sus), unul de unguri (Sântămărie/Boldogfalva) şi unul de ţigani (Tătârlaua). În vârful unui deal, la marginea primului sat găsim Castelul Bethlen-Haller, înfăţişat pe toate sticlele de vin provenite de la Jidvei. Numit după cele două familii care şi-au avut reşedinţa aici pe vremea imperiului, astăzi se află în proprietatea firmei Jidvei, care s-a ocupat cu restaurarea sa, restaurare ce a fost făcută în mod profesionist, nu ca la Blaj. Şeful de la Jidvei este Dl. Liviu Necşulescu, un bătrânel simpatic de 82 de ani (mulţi înainte!), pe care e posibil să-l cam dea banii afară din casă. Un prim indiciu care ne conduce la concluzia asta e acela că se plimbă pe drumurile patriei în ritmuri de manele şi muzică populară într-un Land Rover. De fiecare dată când trece prin satul de ţigani dinaintea castelului are întotdeauna pregătit un teanc consistent de bancnote de 1 şi 5 lei, pe care are grijă să îl împrăştie pe fereastra semideschisă a maşinii. Evident, de fiecare dată când se întâmplă asta spectacolul e garantat, pentru că uliţa se umple instantaneu de o şatră întreagă de ţigani ai cărei membri, de la cocalari şi pirande până la puradei, se calcă în picioare să prindă o bancnotă sau două. În plus faţă de asta, banchetul oferit unui grup, până la urmă nesemnificativ şi lipsit de o importanţă deosebită, aflat într-o excursie prelungită în zonă, a fost mult peste preţul plătit. Adică a fost clar din partea casei, în alte cuvinte. De asemenea, partea banchetului despre care se presupunea că trebuia să fie o degustarea, a fost mai degrabă ceva de genul: "hai, luaţi de aici şi beţi să vedeţi ce bun e!" Ăsta a fost un lucru foarte bun, pentru că degustările presupun scuiparea vinului după ce îţi clăteşti bine gura cu el, pe când aici chiar erai încurajat să goleşti sticla. Indiferent care ar fi raţiunile pentru care Dl. Necşulescu alege să facă astfel de lucruri - spectacol sau promovarea brandului Jidvei, de exemplu - tot ce pot să spun e: să fie primit şi la mai mare!

Case din Rimetea

La 55 km nord de Alba Iulia, după Aiud, se află comuna Rimetea. Pe plăcuţele bilingve de la intrările în cele două sate componente putem remarca diferenţele de ordin lingvistic dintre română şi maghiară, în care Rimetea "se spune" Torockó, iar Colţeşti - Torockószentgyörgy. Peste 90% dintre locuitori sunt maghiari şi ce e special la aceste două sate e că şi-au păstrat în întregime aspectul iniţial şi actualmente sunt un muzeu în aer liber. În afară de case vechi de sute de ani care arată ca scoase din cutie, mai găsim acolo o mânăstire, câteva biserici, ruinele unei cetăţi medievale şi Muntele Piatra Secuiului care se înalţă în apropierea satului. De curând Rimetea a fost propusă pentru înscrierea în Patrimoniul UNESCO. Un sat asemănător, deja inclus în această listă, e Hollókő, din nordul Ungariei. Stilul de construcţie seamănă izbitor cu cel de la Rimetea, doar că la noi peisajul e mai frumos.

Peştera Scărişoara

La 100 km nord-vest de Alba Iulia se află intrarea în Parcul Natural Apuseni. În afară de peisajele superbe din zonă, în acelaşi perimetru se află următoarele localităţi: Scărişoara, Arieşeni şi Albac. La Scărişoara, la 100 m sub pământ, într-o peşteră mare se află cel mai mare gheţar din partea asta a Europei. Arieşeni e una dintre staţiunile de schi mai mici ale ţării. Pe timp de iarnă, dacă te ţin nervii şi suspensiile maşinii să parcurgi drumul de la Bucureşti până acolo, o să găseşti pârtii care nu sunt supraaglomerate. În zona satului Albac se află mai multe pensiuni, care sunt un punct bun de plecare pentru vizitarea obiectivelor din zonă. De opt ani, o dată pe an la Albac are loc Târgul Naţional de Turism Rural. În câteva cuvinte, se adună acolo proprietari de pensiuni şi reprezentanţi ai satelor cu potenţial turistic de pe tot teritoriul României şi îşi expun marfa. Plimbându-te printre standuri poţi să deguşti următoarele: afinată, vişinată, merişorată, ţuică, pălincă, horincă şi vin de la cel puţin trei producători. Acum, chiar dacă te apuci să deguşti din toate sortimentele de băutură expuse, tot nu o să te îmbeţi prea tare pentru că şi mâncarea e suficientă. Poţi să grăbeşti procesarea alcoolului cu: plăcintă, cârnăciori, sarmale, mititei, ruladă cu ciuperci, prăjitură cu vişine, cozonac, brânză, caşcaval, gulaş, ciocolată de casă şi multe altele.

Târgul Naţional de Turism Rural de la Albac

Totuşi, târgul ăsta are o problemă: e într-un loc destul de izolat... Ceea ce ar trebui să fie o ocazie de promovare a turismului s-a transformat în bufetul comunal. Jumătate dintre cei prezenţi acolo nu aveau deloc feţe de turişti. Ideea în sine e bună, dar dacă beţia şi ospăţul de acolo s-ar muta în centrul unui oraş mare, cum ar fi Bucureştiul sau Braşovul, evenimentul ar avea un efect mult mai mare.

Singura clădire albă din Roşia Montană

Sala de pariuri din satul unde lumea n-are bani şi job-uri.

Cei 25% care au de muncă probabil lucrează acolo.

În final, ultimul punct de interes din zonă este Roşia Montană. Sub Roşia Montană se află un depozit mare de aur. Din cauza asta, aici se pune problema începerii unuia dintre cele mai controversate proiecte din România: Proiectul Minier de la Roşia Montană. Paradoxal, în ciuda bogăţiei de sub sol, peisajul de la suprafaţă e de-a dreptul dezolant şi post-apocaliptic. Şomajul e undeva pe la 75% şi toate clădirile arată de parcă stau să se dărâme. Toate, mai puţin una: sediul firmei care doreşte să demareze "minunatul" proiect. În singura clădire într-o condiţie structurală acceptabilă se află şi un muzeu al mineritului. Pe jumate din durata turului, ghida de acolo încearcă să convingă grupurile de vizitatori că proiectul e o idee bună, până aproape de pragul îndoctrinării. Da, într-adevăr! Mi se pare o idee excelentă să vină nişte canadieni şi să ia cu ei între 80% şi 96% din ceea ce găsesc acolo (am auzit mai multe variante până acum), totul sub acordul unui contract (parţial) secret semnat cu statul român. E bine! În afară de aur, parcă mai avem şi ceva argint, cupru, petrol şi cărbuni pe teritoriul ţării. Hai să le dăm şi pe astea, că parcă atârnă cam greu! Alt lucru ciudat legat de Roşia Montană ar fi că deşi nu au bani şi locuri de muncă, n-am putut să nu observ că exact lângă unica clădire albă, într-o clădire scorojită rău, au o sală de pariuri...

Ca să închiem, dacă aveţi o maşină în stare de funcţionare care să poată să parcurgă 450 km de drum, cu fâşii mari de şosea de calitate foarte îndoielnică, şi un psihic destul de puternic şi mulţi, mulţi nervi, Alba te aşteaptă!