vineri, 31 august 2012

Limba maghiară / A magyar nyelv

Mark Twain a spus odată aşa: life is too short to learn German. Adică "viaţa e prea scurtă pentru a învăţa germană". Evident, Mark Twain n-a fost niciodată la Budapesta sau altundeva în Ungaria, căci dacă ar fi făcut asta, reflecţia lui filosofică de acum un secol ar fi sunat puţin diferit. Germana, cu toate că are ciudăţeniile ei, e până la urmă de bun simţ... Maghiara, pe de altă parte, e foarte probabil să te omoare cu zilele dacă dintr-un motiv sau altul te apuci s-o înveţi. Fac precizarea că o zic fără intenţia de a jini poporul maghiar în vreun fel, deşi am impresia că sunt şi ei conştienţi de asta.


De unde diferenţe aşa de mari?

Î: De ce suntem vecini cu ungurii?
R: Pentru că aşa ne trebuie!

Acum serios: de ce suntem vecini cu ungurii? Pentru că au construit chinezii Marele Zid. Acum mai bine de două mii de ani, strămoşii maghiarilor trăiau în zona Mongoliei actuale, unde îşi umpleau cea mai mare parte a timpului cu jefuirea oraşelor din nordul Chinei. Când împăratul Qin a construit Marele Zid, le-a blocat accesul în China şi au luat-o încetişor înspre vest. În cele din urmă au ajuns în Câmpia Panonică şi în Transilvania unde, după cum bine ştim, au găsit un pământ nelocuit şi ei au fost PRIMII care s-au stabilit acolo*.

*Nu vă faceţi griji, era doar o afirmaţie ironică. Ăsta e motivul pentru care limba vorbită de unguri nu seamănă deloc, deloc, dar deloc cu alte limbi europene. În timpul de când sunt în Europa au căpătat înfăţişarea europenilor (sunt albi, arată exact ca noi, nu au ochi oblici), dar din limbile vorbite pe continentul nostru nu au împrumutat mare lucru. Gramatica şi, într-o mai mică măsură, vocabularul se aseamănă cu cele ale limbilor turcă, mongolă, tătară şi celelalte limbi ale Asiei Centrale. 

Cele mai multe articole lingvistice preznită maghiara ca fiind înrudită cu finlandeza şi estona. Acestea două chiar seamănă una cu cealaltă, dar relaţia cu maghiara e una mai îndepărtată şi asemănările sunt mai puţin evidente. De fapt, părerea mea personală de NEspecialist e că ungurii au fost şi ei incluşi în această familie lingvistică din politeţe şi ca să nu se simtă singuri.

Pronunţia în limba maghiară

Pe internet există unele site-uri şi în librării există unele cărţi despre limba maghiară care conţin regulile de pronunţie ale acestei limbi. În jumătate sau mai mult din cazuri ce e scris acolo nu are nimic în comun cu realitatea. Lista următoare sper că are...
  • a se citeşte ca un "o" uşor prelungit;
  • á se citeşte "a";
  • é, í, j, y se citesc ca un "i" scurt;
  • ó, ú: se citesc "u" - există unele excepţii pentru ó;
  • ö, ü se citesc ca în germană;
  • ő, ű se citesc ca cele de mai sus, dar uşor prelungite;
  • c, cz se citesc "ţ";
  • cs se citeşte "ci";
  • s se citeşte "ş";
  • sz se citeşte "s";
  • gy, ny, ty se citesc ca "ghi", "ni" şi "ti" în română când apar la sfârşitul cuvântului.
  • consoanele dublate în scriere sunt dublate de obicei şi în pronunţie.

Câteva cuvinte uzuale

Există o serie de cuvinte care sunt la fel în mai toate limbile vorbite în Europa sau care au forme asemănătoare pe tot continentul. Limba maghiară face opinie separată chiar şi în cazul acestora. În continuare, câteva exemple:
  • "Restaurant" e peste tot în Europa restaurant, ristorante sau restaurante. Nu şi în Ungaria, unde este étterem;
  • "Poliţia" e peste tot în Europa police, Polizei, polizia sau policía. În Ungaria e rendőrség;
  • "Bar" e bar aproape oriunde în Europa. În Ungaria e vendéglő;
  • "Pompierii" sunt oriunde în Europa fie fire department sau Feurwehr, fie pompiers, bomberos sau bombeiros. În Ungaria sunt tűzoltóosztag;
  • "Hotel" e aproape oriunde în Europa hotel. În Ungaria e szálló, dar în multe locuri e afişat şi cuvântul mult mai uzual pe plan internaţional;
  • "Supermarket" e peste tot în Europa, supermarket, supermarkt, supermarché, supermercado etc. În Ungaria e élelmiszer áruház.
  • "Aeroport" e aproape oriunde airport, aeropuerto, aéroport etc. În Ungaria e repülőtér.

Lista poate continua, dar ideea principală e că marea majoritate a cuvintelor din vocabularul maghiar nu seamănă deloc cu româna sau cu alte limbi europene.

Puţină gramatică

Cică intră un ungur într-un magazin şi îi spune vânzătoarei:
-Daţi-mi un bere.
-Bine, dar să ştiţi că se spune corect "o bere", nu "un bere".
A doua zi vine ungurul din nou:
-Daţi-mi un bere.
-Domnule dragă, v-am explicat şi ieri: se spune corect "o bere", nu "un bere".
A treia zi intră ungurul din nou în magazin:
-Daţi-mi bere.
Vânzătoarea îl întreabă mirată:
-Bine. Câtă?
-O!

Limba maghiară nu diferă de limbile indo-europene numai prin vocabular, ci şi prin gramatică. Să începem cu părţile bune! În limba maghiară nu există genuri (masculin sau feminin) şi există numai trei timpuri verbale (prezent, trecut şi viitor). Maghiarii nu îşi bat capul cu unul dintre cele mai uzuale verbe din limba română şi din limbile europene în general, şi anume "a avea". Asta totuşi, nu sunt sigur că e un lucru aşa de bun. Ba chiar e posibil să îi încurce mult pe străinii care încearcă să le vorbească limba. Ideea de posesie se exprimă cu verbul "a fi" + adjectiv posesiv.

Acum să trecem la părţile rele! Limba maghiară e ceea ce numim o limbă aglutinantă. Asta înseamnă că majoritatea prepoziţiilor şi articolelor apar sub formă de sufixe (se adaugă la sfârşitul cuvântului determinat, de obicei legate de acesta). De exemplu, în maghiară "în casă" se spune házban, unde ház înseamnă "casă", iar ban - "în". Pe acelaşi model, "din casă" se spune házról, iar "pentru casă" se spune házért. O altă caracteristică a limbilor aglutinante e existenţa cuvintelor compuse. Însă faţă de germană, în care apare acelaşi fenomen, logica acestora e mult mai greu de desluşit pentru vorbitorii de română.

Pluralul substantivelor se formează de regulă adăugând "k" la sfârştiul cuvântului. Exemple: gyerek - gyerekek (copil - copii), újság - újságok (ziar - ziare), autó - autók (maşină - maşini), bika - bikák (taur - tauri). La exemplele astea diferă litera suplimentară de dinaintea k-ului final. Alegerea aceasta se face respectând principiul "armoniei vocalelor", adică trebuie să fie din aceeaşi clasă de vocale ca ultima vocală a formei de singular a cuvântului. Conjugarea verbelor se face respectând acelaşi principiu. Există o serie de reguli, prea lungi pentru a le prezenta aici.

Articolul hotărât se pune în faţa cuvântului determinat şi este a dacă cuvântul începe cu o consoană şi az dacă cuvântul începe cu o vocală. Verbul se pune la sfârşitul propoziţiei. Există unele situaţii în care unele dintre regulile gramaticale prezentate până acum nu fac doi bani, pentru că intervin EXCEPŢIILE. Şi asta e foarte "distractiv", pentru că apar inclusiv în cazul prepoziţiilor-sufix.

De ce e bine să ştii lucrurile astea?

Stătea într-o zi Badea Gheorge lângă o fântână despre care ştia că e otrăvită şi se relaxa după o zi de muncă. Se opreşte lângă ea un trecător şi dă să bea apă.
-Stai, omule! Nu bea, că-i otrăvită!
Trecătorul îi mulţumeşte pentru avertisment şi merge mai departe. Se opreşte al doilea trecător şi se repetă scenariul. Vine şi al treilea şi al patrulea. La al cincilea:
-Stai, omule! Nu bea, că-i otrăvită!
-Jó napot kivánok! Nem tudom románul.
-Bea încetişor, să nu răceşti...

Conform celor mai recente date ale Uniunii Europene cu privire la cunoştinţele de limbi străine ale cetăţenilor europeni, pe ultimul loc se află Ungaria. Numai 15% dintre maghiari cunosc altă limbă decât a lor, nu neapărat engleza. În Budapesta e ceva mai bine, procentul apropiindu-se de un sfert. În traducere, asta înseamnă că în afara zonelor turistice, mai ales în cele din afara capitalei, cel mai probabil nu va vorbi altă limbă decât maghiara NICI DRACU'. Şi având în vedere diferenţele linvistice foarte mari faţă de restul Europei, învăţarea unui cuvânt sau două în limba locală pare a fi o alternativă mai bună la datul din mâini.

5 comentarii:

Batranu' spunea...

salut! :d. interesat de un schimb de link cu Aethra? ;;) http://aethra-j.blogspot.ro. astept raspuns pe blog.

Anonim spunea...

Pai, același anonim:

Mark Twain, a vizitat de doua ori Budapesta și odată orașul Esztergom (Strigoiu), in 1899, respectiv 1900, cand a fost facut Doctor Honoris Causa de catre Universitatea din Pesta. Despre Mark Twain si periplurile sale de vreo zece ani prin Europa, tre'stiut ca in 1892, ca unul dintre cei mai titrati scriitori americani, (inca nu au fost promovati Walt Whitman, John Steinbeck, Theodor Dreiser, etc.), a facut o afacere paguboasa la una din bancile de pe Wall Street, pierzandu-si toata averea, inclusiv drepturile de autor). Twain, impreuna cu intreaga familie au venit in Europa si au stat vreo zece ani pentru a-si reface averea pierduta. Se pare ca nu exista stat european in care sa nu se fi plimbat, inclusiv in Imperiul Rusiei. In cei aproape zece ani de peregrinari, prin serate literare, revanzari ai drepturilor de autor (ilegale) si conferinte de teorie literara la diverse foruri academice, au reusit sa-si refaca o parte din averea pierduta in crahul de la 1892. La Budapesta, cand a fost facut "doctor de complezenta", Analele Academiei, consemneaza faptul ca, el, marele Twain, a fost primul literat caruia Academia i-a permis sa tina o prelegere teoretica intr-o limba vulgara (engleza). Pana atunci, prelegerile savante erau tinute fie in latina clasica, greaca antica, fie intr-o limba, considerata pe atunci "culta", adica: ebraica, arameica sau sanscrita.

In rest, articolul este foarte reusit. Mai ales in ceea ce priveste sublinierea diferentelor gramaticale dintre lb. maghiara si limbile indo-europene din Europa moderna.

Aglutinarea si sufixarea armonica, sunt principalele motive pentru care maghiara este una din cele "mai la indemana" limbi pentru a face traduceri perfecte din oricare alta limba, mai ales in arta poetica clasica. Invers, e foarte greu: sa traduci din maghiara o rima perfecta in romana sau franceza sau chiar in engleza sau germana, e foarte greu.

Despre "micul compediu de fonetica ungureasca", dati-mi voie sa va spun ca este doar aproximativ, pe alocuri gresit. Am studiat limbile ural-altaice, cele fino-ugrice si cele din podisul Tibetului si Valea Yang-tze-ului ( inclusiv mandarineza si dialectele aferente, din care, dupa toate probabilitatile, deriva actuala limba japoneza). E foarte complicat, din punct de vedere fonetic. Ungurii, care au mostenit un fond fonetic oriental, candva, acu' vreo 250 de ani au facut un "agiornomento" al limbii lor (Reforma din 1785) in sensul reducerii numarului de vocale. Oricum, la ora actuala, maghiara moderna este limba vie din Europa care foloseste cele mai multe vocale, de aici si caracterul "păsăresc" al limbii unguresti, chiar "macait", "capresc" (e vorba de frecventa foarte ridicata a vocalelor: e, é, i, í), dupa aprecierea unor lingvisti academici unguri. Numai finlandezii îi depășesc la acest capitol.

Cele bune,

Stefan114 spunea...

Wow, ce de informaţii interesante! E posibil ca ăsta să fie cel mai lung comentariu primit până acum... Mulţumesc pentru feedback şi completări! :)

DacRegal spunea...

Prietene Stefan !

In sfarsit ceva pe gustul meu. Sunt de acord cu fiecare cuvintel de-al tau ! Hai sa-ti relatez o "descoperire". Acum cativa ani ma uitam la serialele coreene. La un moment dat mi-a atras atentia o replica spusa de un personaj, unei slugi din film. Mergeau ei printr-o padure, si boierul se intoarce catre sluga si spune "OZO !". Eu care am un auz foarte fin, traind intr-o zona din Ardeal, auzisem de multe ori mamicile de etnie maghiara, repezindu-si copii care ramaneau in urma cu acelasi apelativ: "OZO !"
Cand au tradus filmul coreean -ATENTIE !- COREEAN- ghici ce scria.... "HAI, hai MAI REPEDE", adica exact ce stiam eu...... Si mai au multe expresii comune.... DECI, da...cam de pe acolo vin acesti mari EUROPENI !!!! HĂ, HĂ !!!,,,culmea ca si hai vine din TURCA !!! adica tot de-ai lor..... HĂ HĂ (ăsta de unde o veni ?!!!)

Laszlo VONDRACSEK spunea...

Ha,ha...am ras de multe ori cand am citit articolul, simtul humorului trebuie sa il ai mereu.