Azerbaidjan - Multă lume are impresia că ţara asta nu are ce căuta la consursul ăsta pe motiv că nu e în Europa. Ei bine, e. Nu în totalitate, doar pe jumate. Pe lângă Baku, capitala, se termină Europa şi începe Asia. Şi în consecinţă, de trei ani participă la Eurovision şi, culmea, au luat locuri bune de fiecare dată. Anul acesta Azerbaidjan a avut cea mai mare campanie de promovarea a piesei participante (1.000.000 euro), fiind plasată printre favorite. Cu toate astea a luat doar locul 5.
Spania - Dacă ar fi lipsit incedentul de lamijlocul piesei, probabil că ar fi trecut neobservată piesa lor. Individul de la 1:12 care intră neinvitat pe scenă nu e la primul incident de genul ăsta. E catalan, e cunoscut sub numele de Jimmy Jump şi şi-a făcut un hobby din asta.
Moldova - Or fi fraţii noştri, dar piesa cu care s-au afişat anul ăsta nu e bună de nimic. Mă mir că au trecut de semi-finală. Şi acum că am şi văzut punctajele de acolo, au avut mare noroc. Muzică – proastă, costumaţie – jalnică, engleza – de calitate îndoielnică. “We have no progressive future, I know your lying nature.” Sigur Google Translate a jucat un rol important în conceperea versurilor. Şi costumaţia pe care am menţionat-o mai devreme ridică serioase semne de întrebare cu privire la sexul sau orientarea sexuală a unora dintre intrepreţi. Acesta e cazul şi la ceilalţi vecini ai noştri...
Serbia – Doar că piesa lor parcă e bună. Ciudată, nu se aseamănă cu celelalte din concurs şi de la Eurovision în general, dar bună. Muzică şi versuri: Goran Bregović. Da’ bine că-i e în sârbă, iugoslavă sau cum îi mai spune limbii ăleia şi nu înţelege lumea ce spune...
Armenia – Participă de puţin timp în concurs, dar au luat locuri bune de fiecare dată. Parţial pentru că armenii sunt răspândiţi peste tot în Europa, parţial pentru că au avut melodii bune. Anul ăsta nu a fost o excepţie şi cum-necum, cu o piesă despre caisă, fructul lor naţional, au ajuns pe locul 7, deşi poate ar fi meritat mai mult.
Belarus – În timpul piesei lor m-am dus la baie. Aparent n-am pierdut mare lucru. Penultimul loc, i-au întrecut la limită pe englezi numai şi numai datorită celor 12 puncte venite de la georgieni, care probabil nu vroiau să le dea ruşilor şi în afară de bieloruşi nu mai aveau alcuiva cui să le dea.
Irlanda – După ce au câştigat Eurovision de şapte ori, a urmat o perioadă de rezultate slabe. Reprezentanta Irlandei de anul acesta a câştigat ediţia din 1993. Hai să facem acum ca la Radio Erevan: nu au luat locul I, ci locul III şi nu de la cap, ci de la coadă. Deci seria de rezultate proaste nu s-a terminat încă.
Grecia – Obiectivul Greciei era plasarea între primii cinci. Nu de alta, dar ţara se prăbuşeşte şi în cazul unui rezultat mai prost e posibil să nu îi mai vedem la anul din cauza lipsei banilor. Nu au luat decât locul 8, aşa că om trăi şi om vedea.
Turcia – Ceva neobişnuit s-a întâmplat cu Turcia anul ăsta: nu s-au mai afişat cu o melodie tradiţională de-a lor şi au ales să vină cu o combinaţie ciudată între rock şi nu ştiu exact ce. Rezultatul n-a fost deloc rău şi în consecinţă au ocupat locul 2. Asta e posibil să se fi întâmplat oricum că doar Germania, Austria, Olanda, Belgia şi Elveţia sunt pline de turci.
Franţa – Cântecul Franţei ne-a confirmat două lucruri bine ştiute.
1) Francezii sunt pe cale de dispariţie, în cazul de faţă în favoarea congolezilor.
2) E sub demintatea lor să înveţe engleză.
ROMÂNIA – Incredibil, după trei ani de poziţii codaşe am urcat pe podium. Piesa – deloc rea. Nu era cotată printre favorite, dar a prins la publoc. Un pian dublu, mult foc, Ovi locuieşte în Norvegia ş iare cetăţenie norvegiană şi nişte dansatoare/cântăreţe în spate care parcă ar fi îmbrăcate cu struţi morţi şi versuri într-o engleză corectă, spre deosebire de multe dintre celelalte piese. Rezultat: locul 3. Felicitări!
Rusia – Cam lentă, cam deprimantă şio pe deasupra cu un accent englezesc cam prost. Locul 11, dar numai pentru că există comunităţi mari de ruşi în Belarus, Ucraina, Moldova, Armenia, ISrael, Estonia şi Letonia.
GERMANIA – Mi-e neclar cum de a ajuns să câştige. Nu mi se pare deosebită melodia, dar celei mai mari părţi a Europei i-a plăcut. Noi am fost printre puţinele ţări care au acordat un punctaj mai mic decât 8.
Israel – Aparent ţara asta nu are ce căuta la EUROvision. Europa se termină cam 1.000 km mai sus, la Istanbul. Dar mai mult de jumate dintre evreii de acolo îşi au originile în Europa şi se pare că Israelul e considerat ţară europeană din punct de vedere “cultural”, la fel ca şi Armenia, care şi ea a ratat poziţionarea geografică în Europa, dar numai cu 100-200 km. Melodia – o baladă, în întregime în ebraică, compusă bine, intrepretată bine, considerată de specialişti printre cele mai bune din concurs. Dar e prea bună pentru binele ei. Pentru Eurovision, vreau să zic. Deci, doar locul 14.
Danemarca – Una dintre melodiile cotate printre cele fruntaşe. Atât de bună de fapt încât le-am dat lor cele 12 puncte în loc să le dăm moldovenilor. bine, la ce melodie au avut nici nu mă mir. Locul 4, la mică distanţă de România.
În final să facem un rezumat al primelor zece poziţii: trei din Europa de est (România, Georgia, Ucraina), trei din Europa de vest (Germania, Danemarca, Belgia), trei numai parţial în Europa (Turcia, Azerbaidjan, Georgia) şi una din afara Europei (Armenia).
În afară de măsurile anti-criză, care probabil că nu vor face decât să adâncească criza, sau în cel mai fericit caz nu vor rezolva nimic, s-a mai votat sau urmează să se voteze încă o lege îndelung comentată: elevii unguri din Harghita, Covasna şi Mureş urmează să studieze istoria şi geografia României în limba lor maternă, adică în maghiară. Previzibil, naţionaliştii şi oponenţii guvernului au sărit în sus ca arşii.
Vai, dispare limba română în localităţile locuite de unguri! Ne iau ungurii pământul! Cum să se înveţe istoria românilor în maghiară?! Asta e o reacţie normală din partea celor care au impresia că locuitorii acelor pământuri n-au altceva mai bun de făcut decât să se reunească cu patria mamă. De la restul o atitudine indiferentă ar fi fost mai potrivită. Deci, care e problema? Lumea spune că limba română e o limbă necunoscută pentru copiii unguri din acea zonă născuţi după revoluţie. Şi faptul că li se iau două ore pe săptămână în care ar fi avut posibilitatea să vorbească româneşte contribuie la asta.
Da, se pare că e adevărat. Româna e o limbă necunoscută pentru mulţi dintre cei ce fac parte din categoria menionată mai sus. Asta se întâmplă în principal din cauza sistemului educaţional, care nu e în stare să îi înveţe să vorbească limba ţării în care trăiesc. Cum orele de la şcoală nu sunt nici pe departe suficiente ca să îi înveţe pe copiii români engleză sau franceză, aşa nu pot să îi înveţe şcolile din cele trei judeţe româna pe copii unguri, pentru care este o limbă străină. De ce se întâmplă asta? Hmmm, posibil pentru că studiază româna după aceleaşi metode ca şi copiii români. Pe mine unul, FIIND ROMÂN, mă scotea din sărite metafora supraliterară din strofa a nu-ştiu-câta din Luceafărul. Nu pot decât să-mi imaginez ce crede un ungur despre asta.
Cât despre orele de istorie şi geografie, chiar nu contează în ce limbă se fac. E vorba de numai două ore pe săptămână. Şi cele două materii oricum se fac la mişto şi sunt dominate în mare parte de o mare lipsă de interes, tot din cauză că nu sunt în stare profesorii să capteze interesul copiilor şi din cauză că manualele sunt execrabile. Şi cum istoria şi geografia românilor se fac numai în clasele a VIII-a şi a XII-a chiar nu mai contează dacă se fac în româneşte sau în ungureşte, că oricum nu învaţă nimic pe nimeni.
România nu va fi afectată de criză. (mijlocul lui 2008). România va resimţi criza economică, dar nu la fel de intens ca şi alte state europene. (începutul lui 2009). România va avea parte de o scădere uşoară a economiei, de circă 1-2%. (mijlocul lui 2009) Economia României a scăzut cu 8%. (sfârşitul lui 2009) România va avea o creştere economică de circa 1%. (martie 2010).
Ups, nu! Nu va avea. În condiţiile în care se pare că guvernul nu are bani să plătească salariile şi pensiile nu prea are cum să se aştepte să crească economia, nu? Şi cum se întâmplă şi la case mai mari lucruri asemănătoare, problemele astea sigur nu ne-or ocoli pe noi. Grecii sunt în UE de mai mult de 25 de ani şi situaţia nu e deloc bună. Dacă grecii au şanse bune să iasă din încurcătura asta, de români nu se poate spune acelaşi lucru. Există mai multe motive pentru care cred asta.
Grecii or fi ei balcanici, dar românii sunt mai răi
Ghidul Xenofobului - Grecii. În mare e o descriere a românilor. Autoarea cărţii e grecoaică şi bănuiesc că ştie ce vorbeşte. Există însă o diferenţă. Ca şi românii, şi grecilor le place să lase totul pe ultimul moment. Doar că ei în ultimul moment reuşesc să facă totul şi de foarte multe ori iese bine. Exemple: Olimpiada din 2004, metroul din Atena. Românii lasă totul pe ultimul moment şi când vine acest ultim moment amână termenul. Exemple: Autostrada Transilvania, Pasajele Băneasa şi Basarab şi multe alte proiecte propuse pentru finanţare europeană care stau aruncate prin sertare în cine-ştie-ce minister.
Primul-ministru al Greciei nu e Boc
În vremuri de criză e bine ca primii oameni din stat să aibă habar de cum funcţionează economia. În condiţiile actuale orice persoană care se încadrează în profilul meu (student de nivel mediu de la ASE din anul II) ar fi condus ţara mai bine.
Economia noastră deja e într-un stadiu incomparabil mai prost
Grecii trăiesc din turism; la propriu: 70% din PIB. Nu s-o mai duce lumea în vacanţă aşa de des pe timp de criză, dar tot rămâne o sursă bună de bani. Noi nici nu ştiu din ce trăim: în afară de Dacii - care sunt de fapt pe jumate franţuzeşti, dar să lăsăm asta la o parte - nu producem mai nimic. Turismul şi agricultura au potenţial mare amândouă, dar numai atât. În rest sun la pământ. Grecii au avut 10.000.000 de turişti, noi am ajuns la performanţa de a scădea la sub 1.000.000.
Românii sunt obişnuiţi să-şi ia ţeapă
Asta e, suntem uşor de tras pe sfoară. Suntem uşor de păcălit. Nu suntem în stare să protestăm şi să ne împotrivim când ni se întâmplă lucruri rele. De asta am avut parte de cel mai dur regim comunist din Europa, de asta trecem acum prin ce trecem.
Chiar mă bucur că am vizitat Atena anul trecut. Chiar când am ajuns şi am ieşit din metrou era în capătul unuia dintre bulevardele mari ale oraşului un grup de protestatari. Nu ştiu care le era oful că protestau pe limba lor. Au traversat bulevardul, au trecut prin faţa hotelului unde stăteam, s-au oprit în faţa parlamentului, au făcut gălăgie şi acolo puţn, după care au plecat. Anul trecut ăsta a fost un incident izolat. Astăzi de întâmplă tot timpul, aproape în fiecare zi, lucru ce răpeşte din farmecul oraşului. Şi protestele greceşti diferă uşor de cele din România.
Acum câteva săptămâni, guvernul grec a adoptat un plan anti-criză ce presupunea măsuri asemănătoare cu ale noastre: tăieri din pensii şi salarii, concedieri etc. Reacţia grecilor a fost următoarea:
Au încercat să intre cu forţa în parlament, piaţa Syntagma, de vizavi arăta ca după război, ca şi mare parte din centru şi au murit trei oameni. Românii ce-au făcut? S-au adunat puţin în faţa guvernului, au blocat traficul pe câteva bulevarde, au ţipat puţin, dar nu prea tare şi... s-au apucat să ţopăie şi să danseze "dansul pinguinului" (?!) De o bătaie cu jandarmii nici nu s-a pus problema. Noi ne batem cu jandarmii doar când pierd meciul Steaua sau Dinamo. La chestii d'astea de genul că se duce economia de râpă nu are rost să ne stresăm. Şi asta nu-i tot: la greci aceleaşi măsuri nu au acelaşi efect, că la ei salariile sunt de trei-patru ori mai mari decât la români. În cazul ăsta, nu pot să spundecât că ne merităm soarta...
Cam la trei-patru săptămâni de la începutul primului na de facultate fiecare student de la ASE trebuie să completeze un formular cu datele personale şi să semneze un contract prin care se angajează să respecte regulamentul facultăţii. Care o fi ăla, nici până în ziua de azi nu ştiu, că nu am avut curiozitatea să-l citesc... La sfârşitul formularului trebuie să bifezi căsuţe cu DA şi NU. Una dintre întrebări este dacă vrei card la BCR sau nu.Îndrumat de spiritul de turmă, evident am urmat restul oilor şi am bifat "DA". Dar peste câteva zile m-am gândit să nu mai fiu oaie şi să nu iau cardul ăla, mai ales că nu erau date detalii de niciun fel despre tipul contului, condiţii, dobândă etc. Plus că peste câteva săptămâni oricum mi-am făcut card la ING, care aveau o ofertă mai bună pentru studenţi.Cum să mă scap de cardul de la BCR? Simplu: nu-l ridic. Ni s-a spus că dacă nu-l ridicam în termen de trei luni, urmează să fie dezactivat.
~05.02.2009
În preajma acestei date primesc un telefon:
-Alo! -Alo! Domnul [...] Ştefan? -Da, la telefon. -Bună ziua, mă numesc Cutărica şi vă sun din partea BCR. Sunteţi student la ASE, nu? Şi aţi completat formularul pentru card la banca noastră, nu? -Da. -Vroiam să vă informez că este gata şi că puteţi să-l ridicaţi de la sediul nostru din Lipscani. -Ah, păi... Cred că am să renunţ la el. -Aha, am înţeles. Pot să vă întreb din ce motiv? -Am făcut între timp un card la altă bancă, unde condiţiile sunt mai bune şi nu mai am nevoie de un al doilea cont. -Am înţeles. Dar perioada de trei luni în care vă puteţi ridica cardul şi în care vă puteţi activa contul expiră într-o săptămână. În cazul în care vă răzgândiţi, puteţi veni la sediul băncii noastre între orele 10:00-18:00. În cazul în care nu veţi face asta, vom anula contractul, iar cardul şi contul vă vor fi dezactivate. -Ah, bun. Mulţumesc pentru anunţ. -Cu plăcere. O zi bună! -Numai bine!
Până aici nimic anormal. Vroiau şi ei să se asigure că sunt Termenul limită a venit şi a trecut. Cardul BCR nu l-am ridicat, că nu aveam nevoie de el, am păstrat cardul ING şi mi-am văzut de treabă.
~10.11.2009
Primesc alt telefon, posibil de la aceeaşi doamnă care m-a sunat cu mai mult de jumate de an înainte.
-Alo! -Alo! Domnul [...] Ştefan? -Da, la telefon. -Bună ziua, mă numesc Cutărica şi vă sun din partea BCR. Aveţi un card student la noi. Ce???? Era să am cândva în trecut, dar am renunţat la idee! -Nu, nu am. Adică, mă gândeam la un moment dat să-mi fac, dar am renunţat la idee. Cred că avea un discurs pregătit dinanite: -Ah... Nu veniţi să vă ridicaţi cardul? Hmmm, am mai purtat conversaţia asta vreo juma' de an... -Păi nu prea am cum să fac asta... A fost dezactivat, nu? Că cele trei luni în care puteam să-l ridic au trecut acum mult timp. -Ah, nu. Cardul este încă aici. Dacă vreţi puteţi să veniţi să-l ridicaţi. -Ăăăă, păi nu vreau... După cum v-am mai spus când aţi sunat ultima oară, nu am nevoie de el fiindcă am acum un card la altă bancă. Acum mai bagă o replică din discursul pe care probabil că îl avea pe o foaie în faţa ei. Nu cred că era tocmai replica corectă, dar încerca şi ea... -Ar fi bine să-l ridicaţi. Începi să mă enervezi... -Şi de ce ar trebui să fac asta? Stă puţin, probabil să caute răspunsul în foi: -Păi dacă nu veniţi acum or să înceapă să se adune taxe, comisioane şi... e păcat. Bă, tu eşti proastă? De unde comisioane şi taxe la un card şi un cont care (se presupune că) nu există?! Neavând chef să încep o discuţie fără sens: -Aha... Da, mulţumesc pentru anunţ. -Puteţi să veniţi între... -Da, da, da, ştiu programul! -Ah, bine. La revedere! -La revedere!
Asta da publicitate agresivă... Există anumite reguli de conţinut care trebuie respectate de cei ce îşi promovează produsele, indiferent de ce fel. Dar o-i avea voie să-ţi minţi clienţii sau posibilii clienţi oare?
În orice şcoală şi în orice loc unde se învaţă engleză, invaiabil, ţi se va spune că engleza britanică este cea "corectă", nu vreo altă variantă a ei vorbită în altă parte. Cel puţin asta mi s-a spus dintr-a II-a, de când am început să fac engleză, până în ziua de azi, când, deşi nu cred că aş mai avea altceva de învăţat despre ea, încă o mai studiez. Totuşi, eu zic că nu are niciun rost să te complici să înveţi să vorbeşti cu accent englezesc. I'm an ignorant American who doesn't give a rat's ass about grammar and "proper English".
Există mai multe motive pentru care cred asta. Cea mai marer parte dintre ele chiar pot fi demonstrate. În primul rând, pe orice non-britanic l-ai întreba, sună gay. În al doilea rând, să facem o listă cu ţările vorbitoare de engleză:
Marea Britanie: 62.000.000 (din care 10.000.000 scoţieni, irlandezi şi galezi)
Irlanda: 4.500.000
SUA: 305.000.000
Canada: 25.500.000 (care vorbesc engleză)
Jamaica: 2.700.000
Australia: 22.300.000
Noua Zeelandă: 4.400.000
Papua Noua-Guinee: 4.000.000 (care vorbesc engleză)
India: 400.000.000 (care vorbesc engleză)
Pakistan: 75.000.000 (care vorbesc engleză)
Filipine: 50.000.000 (care vorbesc engleză)
Hong Kong: 5.000.000 (care vorbesc engleză)
Singapore: 4.000.000 (care vorbesc engleză)
Africa de Sud: 49.000.000
Botswana: 1.000.000 (care vorbesc engleză)
Nigeria: 80.000.000 (care vorbesc engleză)
Zimbabwe: 15.000.000 (care vorbesc engleză)
Zambia: 2.000.000 (care vorbesc engleză)
Tanzania: 5.000.000 (carer vorbesc engleză)
Kenya: 3.000.000 (care vorbesc engleză)
Liberia: 3.500.000
Sierra Leone: 5.500.000
Alte insule în Pacific: ~3.000.000
Alte ţări în Africa: ~10.000.000
Restul Caraibelor: ~1.000.000
TOTAL: 1.133.400.000
În alte cuvinte doar 5,47% din vorbitorii de engleză din ţările unde engleza e limba oficială sau una dintre limbile oficiale vorbesc limba corect, dacă e să ne luăm după definiţia clasică a variantei corecte a limbii engleze. Mai mult de 50% dintre cei luaţi în considerare aici sunt vorbitori NATIVI. E vorba de doar 4,59% dacă îi scădem pe cei 10.000.000 de scoţieni, irlandezi şi galeză din Marea Britanie, dintre care primii şi ultimii, cel puţin vorbesc execrabil. Asta deşi este limba maternă pentru aproape toţi dintre ei, că scoţiana şi galeza, limbile lor originale nu mai sunt astăzi foarte la modă.
Al doilea motiv se bazează pe un detaliu de natură tehnică, dar cât se poate de valabil. După cum ştim, regulile limbii române şi toate chestiunile ce ţin de limba română sunt reglementate de către Academia Română. Aceasta e instituţia a cărei sarcină este să ia la puricat limba şi să decidă cum e mai bine să fie vorbită şi care scoate periodic cărţi de gramatică şi dicţionare de toate felurile. Următoarea poză e luată de pe Wikipedia.
No offial regulation for English
Limba engleză, cea mai răspândită de pe planetă, vorbită de aproape o treime din locuitorii ei e lăsată de izbelişte şi nu se îngrijeşte nimeni de ea. Se pare căe adevărat: nu există nicio instituţie care să se ocupe exclusiv de reglementarea englezei, aşadar putem spune că nu există reguli pentru vorbirea ei. Sigur, există unele principii respectate de vorbitorii ei de pe tot mapamondul, dar din detaliului acesta probabil, provine diversitatea mare a dialectelor ei: englezesc, irlandez, american, sud-african, australian ş.a.m.d.
Oxford Language Department e privit câteodată ca instituţia care se ocupă de reglementarea englezei, dar deşi ei scot cel mai cunoscut şi mai mare DEX al englezei, nu e nimic oficial. Plus că dicţionarul ăsta cuprinde TOATE cuvintele din engleză de PESTE TOT din lume. Însă nu e nimic oficial, nu e decât un departament al unei universităţi din Anglia. E drept că se bucură de un bun renume şi de o experienţă bogată în domeniu, dar asta e tot...
