Maşini ridicate aiurea în buricul târgului

De aproape un an prin Bucureşti au început să mişune nişte camionaşe portocalii, cu o mică macara pe spate, care au unicul scop de a ridica maşinile parcate incorect şi care incomodează traficul. La prima vedere pare o iniţiativă lăudabilă. Cei care greşesc, să plătească! Corect, nu? În principiu, da. Doar că de când merg cu maşina prin frumosul nostru oraş mi-am dat seama de un lucru: nu traficul în sine este rău, adică nu mersul cu maşina, că se merge destul de bine dacă nu e ora de vârf. Când vrei să te opreşti din mers e marea problemă... Trăim într-un oraş în care patru sau cinci maşini se bat pe un loc de parcare.

Nu există prea multe parcări subterane, nici parcări supraetajate, iar de parcări din alea cu sisteme hidraulice de ridicare a maşinilor, cum au japonezii, chinezii, nemţii sau americanii, nici nu se pune problema. În alte cuvinte, nici să vrei să parchezi în mod cinstit şi corect, n-ai unde. În condiţiile astea ăia de ridică maşini nu fac populaţiei niciun bine şi devin o povară.Dar măcar banii rezultaţi din ridicarea maşinilor parcate aiurea ajung la bugetul administraţiei locale şi urmează să se regăsească în poduri şi pasaje, semafoare sincronizate şi o reţea de transport public extinsă, nu? Hahaha, da sigur! Cum să nu... Rareori se întâmplă aşa ceva în România şi doar o mică parte din banii din bugetul administraţiei se duc pe lucruri de interes public. Dar nu e cazul banilor rezultaţi din ridicarea de maşini. Nu pentru că ar fi cheltuiţi cu cap, Doamne fereşte, ci pentru că nu ajung la primărie. Firmele care ridică maşinile sunt afaceri private şi primăria încasează foarte puţin sau nimic.

Până acum nu am evidenţiat decât probleme în sistem... Hai să continuăm! De parcă lucrurile de până acum n-ar fost suficiente, câteodată mai ridică şi maşini parcate corect. Şi am şi poze! Azi la ora 08:50 pe Strada Căderea Bastiliei, la doi paşi de intrarea în ASE se întâmplau următoarele:

Ce e în neregulă cu maşinile parcate acolo??
Indicatoare cu parcarea interzisă nu sunt şi nu incomodează pe nimeni.

Dar ar fi bine de ştiut că firmele astea acţionează pe nişte perimetre destul de restrânse, dar circulate. Mai jos, o hartă cu lista completă:

Deci dacă ne ducem puţin mai la marginea oraşului, pe Bulevardul Bucureştii Noi, de exemplu, nu interesează pe nimeni maşinile parcate aiurea:

Aia cu roşu e chiar lângă semnul cu parcarea interzisă,
la fel ca şi celelalte. Cei drept, n-am stat decât vreo cinci minute.
Dar puteam s-o las acolo şi până mâine, că nu venea nimeni s-o ia.
Şi pentru ca circul să fie complet, sunt chiar lângă Secţia de Poliţie nr. 5

Se schimbă ora şi unele fusuri orare

Ieri la 3 dimineaţa în loc să se facă 3 s-a făcut direct 4. În caz că e cineva care n-a aflat până acum, să facă bine să-şi potrivească ceasurile. Nu, nu e nimic neobişnuit. Se întâmplă în fiecare an şi la toamnă dăm iar ceasurile cu o oră înapoi. Ultima oară când am făcut ceva de genul ăsta am dat ceasul cu şapte ore înapoi şi 10 zile mai târziu l-am dat la loc cu şapte ore înainte. Deci chestiile astea încep să nu se mai simtă.

Dar nu toată lumea face figura asta. De exemplu, bucăţi mari din Canada şi cea mai mare parte a statului Arizona (SUA), Islanda şi Georgia au renunţat să mai facă asta. La fel şi China şi India. Şi Arabia Saudită, Vietnam şi jumate din continentul african n-au auzit de aşa ceva în viaţa lor.

Dar numai emisfera nordică a făcut trecerea asta. Emisfera sudică va face asta la iarnă, când acolo va fi vară. Astfel că acum în Nuuk, Groenlanda e 17:10, iar la Rio de Janeiro, Brazilia e 16:10.

Alt lucru mai interesant decât asta ar fi fusurile orare, 40 la număr. Cu ocazia trecerii la ora de vară de anul ăsta, Rusia şi-a redus numărul de fusuri orare de la 11 la doar nouă. Oraşele Izhesk şi Samara au trecut la ora Moscovei şi provincia Chokotka (cea mai din est) a dat ceasurile înapoi cu o oră.

Ţara cu cele mai multe fusuri orare este Franţa. În afară de partea din Europa, mai are teritorii din Polinezia Franceză (GMT-11) până la insulele Wallis şi Fortuna (GNT+12). Urmează Australia cu nouă şi Marea Britanie cu opt. GMT = Greenwich Meantime, ora Londrei, a meridianului 0, la care se raportează restul lumii. Fusul orar pe care trăiesc cei mai puţini oameni e GMT+2, urmat doar de nişte insule de lângă Antarctica şi de lângă Brazilia. GMT-12 este nelocuit. Primii care încep o nouă zi sunt locuitorii din Line Islands, Kiribati - GMT+14. Ultimii care termină ziua sunt cei care se întâmplă să se afle insulele Bake şi Howland (nelocuite) - GMT-12.

Dar uitându-ne pe hartă, observăm o grămadă de convenţii şi de linii orare care pur şi simplu nu se potrivesc.

• Franţa e chiar la sud de Anglia, dar e cu o oră înainte;
  
• Portugalia e chiar lângă Spania, dar e cu o oră în urmă;
• Provincia San Luiz din mijlocul Argentinei s-a hotărât în 2009 să dea ceasurile cu o oră înapoi, detaşându-se de restul ţării. Rezultatul a fost... inestetic;
• Dacă eşti în Rusia şi vrei să mergi din Izhevsk la Perm (100 km mai încolo) dai ceasul direct cu două ore înainte, sărind peste GMT+4;
• China ar trebui să aibă patru fusuri orare. Nu are decât unul singur: GMT+8;
• Unele ţări s-au hotărât să fie mai originale şi să-şi facă propriile fusuri orare: Iran GMT+3h30', Afganistan GMT+4h30', India GMT+5h30', Myanmar GMT+6h30', Venezuela GMT-4h30', Nepal GMT+5h45' sau satele Caiuga şi Eucla din Australia GMT+8h45', în condiţiile în care a două treime a Australiei, lângă care se află, e pe GMT+9h30', iar prima treime pe GMT+8.
  

Nu mai pare chiar aşa de rău datul ceasului cu o oră înainte, nu?

Românii şi cozile

Una dintre cele mai vechi, mai nobile şi mai venerate tradiţii româneşti este statul la coadă. Fie că eşti, la magazin, la doctor, la biserică sau la vreun stand unde se dau sarmale, fasole sau cârnaţi gratis, dai de o coadă. Şi cum spuneam, există o tradiţie în ţara noastră legată de fenomenul acesta. De când eram mic tot aud de la părinţi, bunici şi alte rude cum pe vremea lui Ceauşescu nu se găseau de niciunele şi oamenii stăteau la coadă cu orele pentru un kil de carne sau două kile de ceapă.

Dar chiar dacă au fost nevoiţi să treacă prin zeci de mii de cozi intreminabile timp de mai mult de zece ani, un lucru tot nu au reuşit să-l înveţe: cum să stea la o coadă (în mod civilizat). Oriunde te-ai duce la o coadă, nu există reguli şi noţiunea de "bilet de ordine" este inexistenă. Legea junglei: scapă cine poate, numai cei puternici supravieţuiesc. Cel mai rău e la biserici când aduc moaştele nu-ştiu-cui. Atunci e omor. Dar magazinele nu se lasă nici ele mai prejos în perioada sărbătorilor. De exemplu, săptămâna trecută, miercuri sau joi, în magazinul Penny Market-Bucureştii Noi, după-amiaza:

Intru în magazin, cumpăr ce vroiam să cumpăr şi mă aşez la coadă. Pentru o după-amiază din mijlocul săptămânii, era destul de lungă. Da' ce să faci? Mai sunt DOAR două săptămâni până la Paşte. Oricum, mă aşez la coadă şi aştept să îmi vină rândul. În faţa mea: un moş care aştepta şi el să avanseze coada. În faţă lui altă babă, care încearcă să treacă de un coş, al cărei proprietare plecase puţin în raionul de doi metri mai încolo că uitase să ia ceva. Tanti aia se întoarce în 20-30 de secunde, nu stă mult. Următaorea discuţie e greu de redat în scris.

- Hei, ce faceţi?
- Mă duc în faţă...
- Păi cum? Staţi la rând că aici eram eu.
- Da' coşu' era lăsat aici, nu era nimeni...
- Am plecat puţin că am uitat să iau ceva! Acum am venit înapoi!
- Aaa, păi nu se poate...
- Da' staţi la coadă! Ce-i asta? Am plecat puţin că am uitat să iau ceva şi vă băgaţi aşa peste mine?!
- Şi io ce să fac dacă nu eşti atentă?
- Cum?! Asta-i nesimţire curată!
- Pe cine faci nesimţită??
.................... [Variaţiuni pe aceeaşi temă, încă vreun minut. Cam prin momentul ăsta îmi venea să le întreb dacă pot să trec în faţa lor să plătesc până termină ele să se certe. Dar o altă doamnă de la coadă preia iniţiativa.]
- Hei, hei? Ce faceţi?!
- Păi trec în faţă că văd că aveţi treabă.
[Cele două proaste protagoniste ale întâmplătii în cor]: CUM?! DA' NU SE POATE! CE, NOI ERAM ÎNAINTE! STAŢI LA RÂND!

Concluziile cred că sunt clare. Nu ştiu ce încheiere să bag, aşa că: Trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul.

În poze par mai ordonate cozile de acum 20-30 de ani.
Aşa şi era oare?

Ne-o cenzurat bloagele chinejii. Săriţi, bă!

Tocmai mă uitam pe flagcounter şi am obervat că am ajuns la un număr impresionant de ţări: 47. În trei luni am adunat 47 de steaguri de pe trei continente şi din două emisfere. Azi am avut un vizitator din Teritoriile Palestiniene, de exemplu. Dar există un steag care nu va apărea niciodată în listă: China. Deja am Hong Kong şi Singapore, dar China nu va apărea prea curând. Ca să fiu mai exact, Republica Populară Chineză nu va apărea pe listă.

Aparent, în viziunea cenzorilor chinezi, blogul meu, împreună cu celelalte câteva sute de mii găzduite de blogger.com, au conţinut incorect din punct de vedere politic, ce poate pune în pericol securitatea şi pacea din interiorul RPC şi integritatea acesteia. Se pare că cenzura din ziare, reviste, radio şi televiziune a devenit ceva banal şi e nevoie de astfel de măsuri din ce în ce mai sofisticate.

Aici puteţi verifica dacă un site este sau nu blocat în RPC

De fapt internetul de care are parte cea mai mare parte a poporului chinez e filtrat la intrarea în ţară. Şi când chinezii se apucă de aşa o chestie, e întotdeauna la scară mare. Există peste 50.000 de oameni care sunt angajaţi să "dirijeze" traficul. Servicul poartă numele în China de Jindun Gongcheng (金盾工程 - Proiectul Scutul de Aur), dar în restul lumii e cunoscut sub denumirea de The Great Firewall of China.

Administratorii scutului de aur la o cafea,
discutând despre ce să mai blocheze

În afară de blogger.com, alte site-uri blocate în China sunt cele ale unor organizaţii umanitare ca Amnesty International, alte platforme de bloguri (Wordpress), site-urile de socializare (hi5, Facebook, Orkut), site-uri ale agenţiilor de ştiri internaţionale (CNN, NBC, Euronews, BBC - doar varianta în limba chineză a site-ului), site-uri porno sau cu conţinut obscen sau violent, site-urile oficiale ale guvernelor unor ţări care au rupt relaţiile diplomatice cu RPC şi cam orice legat de guvernul din Taiwan, Tibet sau evenimentele de la Tiananmen din iunie 1989. Pe listă mai intră şi YouTube şi Wikipedia, care când e închisă, când e deschisă. Pe scurt, orice site care critică regimul sau care ar putea să-i aducă critici.

În privinţa motoarelor de căutare, în China există variante speciale ale Google şi Yahoo proiectate în aşa fel încât să nu afişeze site-uri interzise de guvern. Am încercat acum câteva zile google.cn. Fiind în România şi n în China, am reuşit să intru pe YouTube direct de pe Google fără probleme. Însă când am căutat "天安门1989 - Tiananmen 1989" nu am reuşit să găsesc nimic "interesant". Aparent nimeni în China nu ştie exact ce s-a întâmplat acolo, ci doar "a auzit poveşti".

Dacă vrei să-ţi faci blog în China, există câteva platforme în China, printre care my1510.cn. Doar că trebuie să te înregistrezi cu numele tău REAL şi să-ţi laşi datele de contact. Şi dacă scrii ceva necorespunzător poţi să te trezeşti cu orice de la o mustrare la un glonte în cap, în valoare de 7 yuani.

Singurele zone care nu se află sub protecţia scutului de aur/zidului de foc sunt Hong Kong, Macao şi Taiwan, care nu se află sub controlul direct al Beijing-ului, fiind ori regiuni administrative speciale ori "provincii separatiste"/ţări separate nerecunoscute oficial.

Jos cenzura!
下检查!

左边窗一月更的生词还一下儿

端 - duan1 - sfârşit

赛 - sai4 - a concura

忙 - mang2 - ocupat

江 - jiang1 - râu

亮 - liang4 - lumină, luminos

指出 - zhi3chu1 - a indica

狼 - lang2 - lup

农民 - nong2min2 - ţărani

尽 - jin4 - a termina ceva, a goli

精神 - jing1shen2 - vigoare, vitalitate

完全 - wan2quan2 - complet

完整 - wan2zheng3 - în întregime

直接 - zhi2jie1 - direct

急 - ji2 - grăbit

纪律 - ji4lǜ4 - disciplină

草地 - cao3di4 - gazon

喝 - he1 - a bea

需 - xu1 - a avea nevoie, a necesita

写成 - xie3cheng2 - a rezuma (în scris)

云 - yun2 - nor

及 - ji2 - a ajunge (la ceva)

自行车 - zi4xing2che1 - bicicletă

沙 - sha1 - nisip, praf

简单 - jian3dan1 - simplu

碗 - wan3 - castron

游 - you2 - a merge pe jos

结合 - jie2he2 - a combina

班长 - ban1zhang3 - şef de echipă

盆 - pen2 - bazin

故意 - gu4zi4 - intenţionat

杀人 - sha1ren2 - ucigaş

雾 - wu4 - ceaţă

米黄 - mi3huang2 - bej

冷 - leng3 - rece

手银员 - shou1yin2yuan2

蜂蜜 - feng1ma4 - miere

便宜 - pian2yi - ieftin

胡椒 - hu2jiao1 - piper

洪水 - hong2shui3 - inundaţie

芥末 - jie4mo - muştar

离 - li2 - a pleca

Erdély magyar föld. Ce-ar fi fost dacă...

O dată sau de două ori pe an timp de câteva zile tema principală la ştiri, categoria ştiri interne e Ţinutul Secuiesc (sau cumi-o zice) şi autonomia ungurilor care trăiesc acolo. De obicei nu durează mult chestia asta şi se întâmplă prin preajma zilei de 15 martie, ziua naţională a Ungariei. Şi anul acesta n-a fost o excepţie. Ştiu că m-am trezit să scriu târziu despre asta, dar asta e.

Ştiţi ce-mi place cel mai mult la perioada asta? Apare des la televizor Vadim. Ştirile devin brusc mai amuzante când sunt pline de glume şi remarci anti-maghiare şi xenofobe. Zic că e amuzant pentru că mi-e greu să-l iau în serios. Plus că nu ştiu dacă a observat, dar ne confruntăm cu probleme mult mai grave decât "separatismul" maghiar. De exemplu criza economică şi faptul că multă lume n-are ce pune pe masă. Şi în condiţiile actuale ungurii din Harghita şi Covasna nu au de ce să vrea să se rupă de România. În zonele unde sunt peste 20% din populaţie au dreptul să îşi folosească limba în instituţiile statului şi în alte privinţe au aceleaşi drepturi ca şi restul cetăţenilor români. În momentul de faţă Ungaria nu poate să le ofere nimic mai mult decât le oferă România. Ungurii de peste graniţă abia pot să aibă grijă de Ungaria aia cât e acuma... Nici nu se pune problema să poată să aibă în grijă o ţară de patru ori mai mare decât acum la ce economie au.

Pentru cine nu ştia, nu numai Transilvania făcea parte din Ungaria înainte de 1918, ci şi toată Slovacia şi părţi mari din Serbia, Croaţia, Slovenia şi Austria. Şi de 15 martie şi 20 august au ceva de împărţit şi cu ei. Dar imediat ce se duc zilele astea le trece şi lucrurile revin la normal. Da, pe ungurii din Ungaria îi doare undeva de conaţionalii lor din ţările vecine. Asta dacă nu cumva au rude acolo. Dar chiar şi aşa, în mod normal nu e o problemă prea mare.

Mai există un zvon legat de ungurii noştri şi de teritoriile pe care locuiesc. Dacă te duci în Harghita şi nu ştii ungureşte nici o pâine nu poţi să cumperi. FALS. E adevărat, e posibil să dai peste vânzători care să nu vorbească româna prea bine, dar să nu vrea să te servească din cauza asta?? Asta nu. Chiar dacă ăi arăţi cu degetul ce vrei, tot nimereşti. Banul n-are religie, rasă sau etnie. Şi până la urmă, dacă ne gândim bine, nu e chiar atât de neobişnuit să nu vorbeşti altă limbă decât maghiara într-o zonă în care ungurii reprezintă peste 80% din populaţie. De fapt, numărul ungurilor care ştiu română, dar care nu vor să o vorbească din cauză că nu-i înghit pe români e destul de mic.

Una peste alta, după mai bine de 90 de ani de la încheierea tratatului de la Trianon, s-au obişnuit cu ideea că lucrurile vor rămâne aşa cum sunt. Acum vine altă întrebare. Bă, da' dacă Ungaria şi-ar fi păstrat graniţele de dinainte de 1914? Cu următorul răspuns cred că o să-mi pun în cap tot PRM-ul şi toată Noua Dreaptă. Stau şi mă tot uit la ţara vecinilor noştri de lavest şi lăsând la o parte toate lucrurile legate de naţionalism, băi parcă e ceva mai bine acolo... În Ungaria ăia au autostrăzi. E plină ţara. În Transilvania avem un ciot de 42 km. Unguria are câteva zeci de milioane de turişti pe an şi nu au decât un oraş mişto şi o baltă mare pe care o numesc Balaton. Românii au o ţară plină de lucruri frumoase, dar la care nu poţi ajunge decât rupându-ţi maşina nu în două, nu în trei, ci în patru sau mai multe bucăţi. Ungurii au salariul mediu cam 1.300 de euro. Românii doar vreo jumate.

Mă întreb oare dacă Transilvania rămânea în interiorul graniţelor Ungariei, lucrurile astea nu s-ar fi aplicat şi acolo?? Sigur, dacă se întâmpla asta, probabil blogul ăsta şi multe altele nu ar fi fost scrise în română, ci într-o limbă extrem de ciudată şi aproape imposibil de învăţat şi înţeles pentru orice străin. Dar la urma urmei, cât de rău putea fi? Şi autostrada menţionată mai devreme nu s-ar fi numit Autostrada Transilvania, ci Autostrada Erdély. Dar măcar ar fi fost mai... palpabilă. Ce-ar fi fost dacă... Interesantă întrebare, nu?

Cea mai tare poantă din ultima vreme

Bună seara! Aceasta este o ediţie specială a ştirilor. În câteva minute preşedintele Saakashvili va face o declaraţie specială cu privire la starea naţiunii. Nu ştim dacă este vorba de un mesaj scris sau înregistrat. Am primit rapoarte conform cărora trupele ruseşti staţionate la Leningor au fost puse în alertă de luptă.

Imedi TV, Georgia, 13.03.2010, 20:00

Şi în continuare s-a anunţat că preşedintele a fost ucis în urma unor bombardamente asupra capitalei Tbilisi şi că Nina Bubarzhanadze, vicepreşedintele i-a luat locul. Din fericire, nu a fost decât o simulare. Şi în acelaşi timp a fost şi cea mai tare glumă din ultimii ani.

Bă, vin ruşii peste noi! Aoleu, ce ne facem?!! Ruşii! Ruşii! .............. Hahahaha, ţeapă! V-am păcălit! Cum spuneam, cea mai tare glumă din ultimul timp. Şi singura ştire amuzantă din ultima lună şi ceva... SIgur, dacă trăiam într-o ţară care a avut parte de o mică invazie rusească acum un an jumate, e posibil să nu mi se mai fi părut aşa de amuzant. Dar chiar şi aşa, ideea e excelentă! De fapt, nu ştiu dacă termenul de "glumă/poantă" e potrivit. Chiar înainte de buletin, tanti aia a anunţat că e vorba de o SIMULARE. Dar foarte multă lume a pornit televizorul în mijlocul buletinului şi au văzut imagini cu ruşi invadându-le ţara. Ce mă miră e că nu şi-au dat seama că sunt înregistrări de acum aproape doi ani puse cap la cap şi amestecate cu secvenţe din ultimii zece ani. Mai mult, majoritatea erau filmate vara, când a avut loc ultima invazie.

În această simulare/poantă, poporul georgian s-a purtat exemplar jalnic. Cum au auzit ştirea, s-au grăbit să golească supermarket-urile, să-şi facă repede provizii şi să blocheze drumurile. Din cauza numărului mare de convorbiri simultane, au căzut şi reţelele de telefonie mobilă. În alte cuvinte, în eventualitatea unei invazii reale, georgienii le vor uşura munca ruşilor.

Şi cum Georgia e o ţară cu poziţie strategică în Caucaz, putem să ne mai aşteptăm şi la alte invazii. Şi ar mai fi şi un alt motiv pentru o invazie. Ia ghiciţi cine era georgian? Ei bine, nimeni altul decât I. V. Stalin, pe numele său real I. V. Djugashvili. Şi individul ăsta a omorât cam 20.000.000 de ruşi. S-ar putea ca şi din cauza asta ruşii să fie un pic supăraţi pe georgieni şi să vrea să... echilibreze situaţia. Numai că georgienii sunt doar puţin peste 4.000.000

Aici avem întreg buletinul, din păcate doar în georgiană momentan. N-am nimic cu ei dar, doamne, urâtă limbă au oamenii ăia! Şi ciudat alfabet... Ştiu că şansele sunt slabe, dar dacă o înţelege cineva, să ne zică şi nouă ce spun.

*Later edit: Am găsit şi cu subtitrări.

Da konstitushon of dee united statez of amerika

În Statele Unite, la toate chioşcurile, în toate librăriile şi în toate aeroporturile se găseşte o cărticică mică de 3x6 inch şi cu 96 de ăagini intitulată The U.S. Constitution and Fascinating Facts About It. Şi cum zborul până în România durează vreo zece ore, am cumpărat-o şi eu că la 3,18$ (cu tot cu taxe) nu aveam ce pierde. Primul lucru notabil ar fi că trebuie schimbat titlul în Fascinating Facts About the Constitution and The Constitution. Chestiile alea fascinante ocupă mai bine de trei sferturi din carte. Constituţia, săraca, n-are decât 14 pagini. 24 dacă punem la socoteală şi amendamentele.

Ăsta e cel mai bun lucru la constituţia americanilor: e scurtă şi cuprinzătoare. Varianta originală avea doar 4 pagini A4, din care una cu semnături. În prefaţă e descrisă ca fiind "unul dintre cele mai remarcabile documente de natură juridică de vreodată" şi "cel mai important document juridic din lume". Prefaţa ne mai spune şi că e cel mai vechi document de acest tip care a rămas neschimbat de la crearea sa până în zilele noastre (amendamentele nu sunt considerate parte a constituţiei, ci sunt luate separat). Şi că e cea mai scurtă deja am zis.

Aş mai adăuga că e şi cel mai AGRAMAT document de acest fel din lume. Dacă e să ne luăm după hârtia care a dus la crearea celei mai puternice naţiuni din lume, Părinţii Fondatori erau nişte analfabeţi. Hai s-o luăm cu începutul.

*Engleza de la 1787 era în mare cam aceeaşi cu cea din ziua de azi şi respecta aceleaşi reguli.

We, the People of the United States, in Order to form a more perfect Union, establish Justice, insure domestic Tranquility, provide for the common defence, promote the general Welfare, and secure the Blessings of Liberty to ourselves and our Posterity, do ordain and establish this Constitution for the United States of America.

• O grămadă de cuvinte sunt scrise cu literă mare fără vreun motiv aparent. Asta se întâmplă în toate cele zece pagni. E vorba doar de substantive. Asta nu e o greşeală;
• O uniune perfectă e deja în cel mai bun stadiu posibil, n-ai cum s-o faci MAI PERFECTĂ;
  
• OF the United States of America. Aţi făcut o constiuţie A Statelor unite, nu PENTRU Statele Unite.

Representatives and direct Taxes shall be apportioned among the several States which may be included within this Union, according to their respective Numbers, which shall be determined by adding to the whole Number of free Persons, including those bound to Service for a Term of Years, and excluding Indians not taxed, three fifths of all other Persons. [...] The Number of Representatives shall not exceed one for every thirty Thousand, but each State shall have at Least one Representative; and until such enumeration shall be made, the State of New Hampshire shall be entitled to chuse three, Massachusetts eight, Rhode-Island and Providence Plantations one [...]

• About 50 States are included IN this Union nowadays, not within it;
• At Least în cazul de faţă nu e substantiv, deci nu-i nevoie de majusculă;
• The State of New Hampshire shall be entitled to CHOOSE, not chuse its representatives.
  

The Vice President of the United States shall be President of the Senate, but shall have no Vote, unless they be equally divided.

• Vicepreşedintele, nu "vice preşedintele" e şeful senatului;
• And unless you be in Scotland ye should be sayin' that unless they ARE equally divided the president of the senate shall have no vote.
  

When vacancies happen in the Representation from any State, the Executive Authority thereof shall issue Writs of Election to fill such Vacancies.

• I'm pretty sure that the authority thereof should issue RIGHTS of election.

No State shall enter into any Treaty, Alliance or Confederation; grant Letters of Marque and Reprisal; coin Money; emit Bills of Credit; make any Thing but Gold and Silver Coin a Tender in Payment of Debts; pass any Bill of Attender, ex post facto Law, or Law impairing the Obligation of Contracts, or grant any Title of Nobility.

• Letters of MARK, not marque;
• No state shall make ANYTHING but gold and silver coins;
• And no state shall EXPOST facto law.
  

Şi pentru final: Done in Convention by the Unanimous Consent of the States present the Seventeenth Day of September in the Year of our Lord one thousand seven hundred and Eighty seven and of the Independence of the United States of America the Twelfth.

• Nu ştiu sigur dacă am înţeles ultima parte, dar mai bine scriau 12th decât să iasă chestia de mai sus.
  

Muzica turcească

Dacă o să vreţi vreodată să ascultaţi ceva muzică din ţări în care se vorbesc alte limbi decât româna sau engleza, o alegere bună ar fi cu siguranţă Turcia. Chiar au muzică mişto (părerea mea). Şi nu, nu sunt manelist şi nu-mi plac manelele. Muzica turcească NU, subliniez - NU, trebuie confundată cu manelele. E adevărat că seamănă, dar nu e acelaşi lucru. Turcii pur şi simplu le-au dat inspiraţia bulgarilor peentru genul ăsta de muzică. Da, bulgarilor! Da, manelele au apărut în Bulgaria, nu în România. Bulgarii le-au inventat, nu românii. Şi dacă vă puteţi imagina aşa ceva, sunt chiar mai populare la ei decât la noi. Jesus Christ... Am aflat de la "cunoscători" ai genului că melodiile (?), să le zic aşa, din link-urile de dinainte au corespondente şi la "artiştii" din România. Ah, apropo, daţi click pe cuvintele cu roşu pe propria răspundere.

Şi totuşi de ce melodiile turceşti nu sunt manele? Păi în primul rând, muzica parcă sună altfel. Mai bine adică. Asta de datorează în principal faptului că nu sunt cântate de ţigani care au cu două clase mai mult ca trenul. În al doilea rând, şi cel mai important, versurile sunt normale. Nu prea găsim în Turcia melodii despre duşmani, valoare, femei, bani şi merţane. Nu ştiu în turcă decât câteva cuvinte, dar am găsit traduceri şi nu mi se păreau cu mult diferite decât versurile oricărui alt cântăreţ non-manelist din lume.

Mă rog, într-o primă fază cel puţin, din cauza felului în care sună limba turcă (de parcă bagă cuţitu-n tine când vorbesc), e cam greu să-ţi dai seama la o melodie dacă e vorba, de exemplu, de un cântec de dragoste sau de un strigăt de război. Dar dacă treci peste asta, nu-s deloc rele. Şi mulţi oameni din multe ţări se pare că sunt de aceeaşi părere. Prin ţări din vestul Europei în ultimii ani cântăreţii turci sunt din ce în ce mai populari. Bine, asta se întâmplă parţial şi din cauză că şări ca Germania şi Austria sunt din ce în ce mai pline de turci... Dar nu numai acolo:

Şımarık - 2000 - Cea mai ascultată melodie în altă limbă decât engleza din lume în acel an

Milli takım - 2002 - Cel mai bun imn al unei echipe de la campionatul mondial de fotbal

Şi se mai găsesc şi altele dacă e să căutăm. Ei, aşa stau lucrurile cu muzica modernă, care e aproape identică cu muzica lor de acum două-trei-patru sute de ani. În afară de muzică se ami laudă şi cu cel mai rapid dans din lume. Toată chestia e să nu le spui că e de fapt kurd, şi nu turcesc, că atâta-ţi trebuie. DIn punctul de vedere al guvernului şi al turcilor în general, cei 20% din cei 70 de milioane de locuitori ai ţării nu sunt kurzi, ci tot turci şi nu vorbesc altă limbă.

Dar nu scot numai lucruri mişto. Nu, le mai scapă şi tâmpenii. Nu, situaţia nu e în întregime roz. Sau dacă mă gândesc mai bine e într-adevăr... roz.

Köçekler - Ca să-l citez pe constantinoshellas08, posesor de cont pe YouTube, care a postat un film asemănător: "Gay turkish dance - must to see!!"

Oooo, de ce ar zice oare cineva despre dansul ăsta că e gay?? Ce are? Numai nişte oameni care n-au altceva mai bun de făcut ar zice una ca asta... Bă, grecii ăştia sunt nişte oameni răi! Acum vreo trei ani când am fost în Turcia, de fapt când mă întorceam, în autocar ne-au pus un DVD cu muzică de-a lor. Şi la un moment dat, chiar când eram în vamă şi când venea un vameş să ne ia paşapoartele, începe cântecul ăsta (cu tot cu videoclip, evident). Cum îmi dau seama despre ce e vorba, mă întorc la prietenul de pe scaunul din stânga mea:

- Ce-i asta frate??

La care vameşul, care era cu vreo două scaune mai în faţă, într-o română stricată, dar aparent cu un vocabular destul de bogat:

- Dans tradisional la Turchia! [Şi după ce mai ia două paşapoarte:] P***nari!