Budapesta, Ungaria

Una dintre cele mai nimerite destinaţii pentru o vacanţă de câteva zile într-un oraş străin aproape de România este Budapesta, capitala vecinilor unguri. În câteva cuvinte, Budapesta de astăzi e o copie la o scară ceva mai mică a Vienei, dar traversată de o secţiune mai lată a Dunării decât în Viena şi cu câteva obiective pe care nu te-ai aştepta să le găseşti în mijlocul unei câmpii. Nu în ultimul rând, locuitorii Budapestei vorbesc o limbă mult, mult, mult mai ciudată.

Primul obiectiv şi unul dintre simbolurile oraşului e Parlamentul Ungariei. Ei se laudă că e a treia cea mai mare clădire a unui parlament din lume. Nu sunt singurii care se laudă cu asta, dar mărimea contează mai puţin. Ce e mai special aici e stilul construcţiei, care eclipsează panorama pe malul stâng al Dunării. Interiorul seamănă mai mult cu o biserică decât cu o clădire administrativă. Tururile se fac numai cu ghid, sunt disponibile şi în engleză - însă într-o engleză cu un accent de nerecunoscut - şi turul include, printre altele, fosta cameră a deputaţilor şi sala în care se află Sfânta Coroană a Ungariei, folosită la încoronarea regilor Ungariei, atunci când Ungaria avea aşa ceva. A fost scoasă din ţară de americani în 1945 şi înapoiată ungurilor în anii '70. O menţiune interesantă în explicaţiile din tur e aceea că după ce traversează Austria şi Ungaria, Dunărea se varsă în Marea Neagră prin Ucraina (nu, să zicem... prin Delta Dunării din România). Totuşi, înainte de asta ni se spune că Transilvania nu mai e parte a Ungariei azi şi că face parte din România; probabil din cauză că e prea evident, nu de altceva. Tururile sunt gratis pentru cetăţenii U.E. Organizarea cozilor de la intrare e însă foarte românească. Nu există o ordine prea bine definită şi ăla care încearcă să facă ordine cumva (fără mare succes) nu se descurcă prea bine cu engleza.

Budapesta există în configuraţia administrativă actuală doar de la 1873. Înainte de asta existau trei oraşe în zonă: Buda, Pest şi Óbuda. Pe partea cealaltă a Dunării, vizavi de Parlament, se află Dealul Buda. Acolo a fost reşedinţa regilor timp de câteva sute de ani. Pe deal găsim Biserica Mátyás (numită după Matei Corvin), construită într-un stil gotic ce seamănă izbitor cu cel al Stefansdom din Viena. Momentan interiorul se află în renovare, dar restaurarea exteriorului a fost terminată de curând şi toţi pereţii sunt albi, strălucitori şi arată ca noi. În spatele Bisericii găsim Bastionul Pescarilor, o "imitaţie" de fortificaţie construită la sfârsşitul sec. al XIX-lea, cu ocazia celebrării unui mileniu de existenţă a Ungariei. Turnurile ascuţite ale bastionului au fost ridicate pe locul fostei pieţe de peşte; de aici şi numele. În partea de sud a dealului se află Galeriile Naţionale de Artă ale Ungariei. Acestea se află într-o clădire care ocupă cam jumătate din deal şi care e plină de tablouri realizate de artişti maghiari şi străini din Evul Mediu până astăzi. Cele câteva străzi care fac legătura între obiectivele prezentate au un aspect asemănător cu Sighişoara sau Braşov. Cea mai uşoară cale de acces pe deal e cu funicularul, unul dintre cele mai vechi mecanisme de acest tip din lume.

Lângă Dealul Buda, pe un alt deal ceva mai înalt şi cu aspect mai muntos, se află Citadela, o fortificaţie construită de austrieci la mijlocul sec. al XIX-lea pentru a-i intimida pe locuitorii oraşului după Revoluţia de la 1848. Astăzi în jurul Citadelei se află câteva tunuri din al II-lea Război Mondial, un mic poligon de tir cu arcul, multe magazine de suveniruri (mai scumpe decât jos) şi chiar în faţa Citadelei, Monumentul Eliberării, echivalentul maghiar al Statuii Libertăţii. Inscripţia de pe piedestalul înalt pe care se află statuia îi onorează pe "toţi cei care şi-au dat viaţa pentru independenţa, libertatea şi prosperitatea Ungariei" (evident, în limba maghiară - mindazok elémlékere anik életüket áldózták Magyarország függetlenségéért szabadságáért és boldogulásáért). Din nefericire, pe dealul ăsta nu ajunge niciun funicular şi niciun mijloc de transport în comun.

Exceptând unele (mă rog, mai multe) greşeli gramaticale foarte ungureşti, 

explicaţiile în română sunt în regulă şi inteligibile

Cea mai mare biserică a Budapestei e Catedrala Sf. Ştefan, de pe malul stâng. Numele nu vine de la Sf. Ştefan pe care îl ştim noi, ci de la Ştefan cel Sfânt (Szent István), primul rege al Ungariei (1000-1038). Construcţia a fost începută în 1851 şi a fost finalizată în 1862. Stilul de construcţie e mai apropiat de cel al bisericilor din Roma decât de cel al celorlalte catedrale din Budapesta, deci mai grandios şi cu un interior mai luminos. Într-o capelă se află mâna dreaptă a Sf. Ştefan. O  îmbunătăţire faţă de Catedrala Sf. Ştefan din Viena e că asta e situată într-o piaţă pe măsura bisericii. De câteva ori pe săptămână, seara se ţin în interior concerte de orgă.

Nu departe de Catedrală se află Sinagoga Mare din Budapesta care, în mod surprinzător, nu a fost distrusă în timpul Holocaustului. Motivul este acela că în 1944 şi 1945 a fost folosită ca lagăr de concentrare pentru populaţia evreiască. Timp de doi ani acolo erau ţinuţi prizonieri în orice moment peste 70.000 de evrei, detenţia în acel centru fiind etapa premergătoare trimiterii la Auschwitz. Din cei 800.000 de evrei ai Budapestei, doar 200.000 au supravieţuit. Astăzi numai 10.000 de evrei mai trăiesc în cartierul din jurul sinagogii. În spatele complexului se află un muzeu şi un memorial al Holocaustului şi în stânga o grădină în care se găsesc peste 2.000 de pietre funerare. Acestea sunt ale victimelor care au murit în timpul detenţiei şi care au putut fi identificate. Toate pietrele au inscripţionate pe ele acelaşi an: 1945. Vizitarea se face numai cu ghid. La intrare se trece printr-un filtru de control şi bărbaţii pot intra în sinagogă numai cu capul acoperit, după ce primesc la intrare nişte kippe (căciuliţe evreieşti care acoperă creştetul capului), care arată de parcă ar fi de unică folosinţă, dar pe care totuşi trebuie să le returnezi la ieşire.

Alte atracţii arhitecturale ale Budapestei, să le zicem, mai sunt în Parcul Naţional (Városliget). Cu ocazia celebrării mileniului la intrare a fost inaugurată Piaţa Eroilor (Hősök tér), care constă într-un ansamblu care aduce cu Poarta Brandenburg şi care include statui ale tuturor regilor Ungariei şi ale altor politicieni. De-o parte şi de alta a pieţei se află două muzee de artă şi în spate o copie a Castelului Huniazilor din Hunedoara. Prima parte a parcului e bine întreţinută şi arată destul de bine, dar pe măsură ce avansezi iarba e din ce în ce mai uscată şi parcul pare din ce în ce mai prăfuit. 

În nordul oraşului, în mijlocul Podului Margareta, se află punctul de intrare pe insula cu acelaşi nume. Insula nu e altceva decât un parc mare, în care o să găsim mulţi copaci foarte mari şi foarte vechi, ruinele unei biserici franciscane, o mănăstire, multe statui şi un turn de apă vechi de peste un secol. La nord de cealaltă ieşire de pe insulă, la câteva staţii de tren de Podul Árpád (linia H5), se află ruinele romene ale oraşului Aquincum, care în perioada sa de glorie avea peste 40.000 de locuitori şi era cel mai mare oraş din Europa de Est. În afară de ruine, acolo mai este şi un muzeu. Pe cele două etaje ale acestuia sunt expuse tot felulde  artefacte găsite acolo şi la subsol e o sală de jocuri video tematice.

Cea mai cunoscută stradă comercială a Budapestei este Váci utca, o stradă pietonală de câţiva kilometri din centrul Pestei. În magazinele de pe ea se poate cumpăra orice, de la haine de firmă până la suveniruri mai mult sau mai puţin kitschoase sau antichităţi - bani vechi, timbre sau uniforme militare sovietice. Da, ultimele cuvinte sunt corecte, nu-i o greşeală. Pe teritoriul Ungariei s-au aflat trupe sovietice până în 1989 şi lucrurile pe care le-au lăsat în urmă s-au transformat în suveniruri, că ungurii vor să scape de ele. Aici chiar îi înţeleg... Totuşi, statuile sovietice şi simbolurile comuniste nu le-au aruncat la gunoi, ci le-au adunat pe toate într-un singur loc: Memento Park. Dar pentru că au avut şi probabil încă au boală pe ruşi, au avut grijă să ascundă bine parcul ăsta, construindu-l fix la marginea oraşului.

Spuneam la început că în Budapesta sunt şi câteva puncte de interes care nu te-ai aştepta să le găseşti într-o zonă ca asta. Ei bine, Budapesta e una dintre zonele balneare ale Ungariei. Deşi se află în mijlocul unei câmpii, în Budapesta se găsesc numeroase izvoare termale şi ungurii, spre deosebire de români, valorifică ce au. În consecinţă, există o mulţime de băi, dintre care amintim: Gellért szálló és fürdő, Széchenyi strandfürdő, Rác gyógyfürdő, Rudas gyógyfürdő şi Lukács gyógyfürdő. Tot în Budapesta, în mijlocul aceleiaşi câmpii se mai găsesc şi câteva complexe de peşteri. Turiştii pot alege între Grotele Pál-Völgyi şi Grotele Szemlő-Hegy. Primul complex e cel mai mare de pe teritoriul Ungariei, a fost descoperit în 1904 şi multe dintre formaţiunile sale calcaroase se aseamănă cu diferite animale. Lungimea complexului este de 29 km, dar numai 500 m sunt deschişi publicului şi vizitele se fac numai cu ghid. Tururile sunt bilingve, în limbile maghiară şi engleză. Acuma, fie în limba maghiară durează foarte mult să spui orice, fie traducerea în engleză era doar un rezumat al explicaţiilor în maghiară...

Transportul în Budapesta nu ar trebui să fie o problemă. De la aeroport se ajunge în oraş cu autobuzul 200E care opreşte la capătul liniei 3 de metrou (staţia Kőbánya-Kispest). În oraş există trei linii de metrou. Linia 1 e a doua cea mai veche din lume, fiind activă încă de la 1896. Toate cele trei linii se întâlnesc la staţia Deák Ferenc Tér. Starea metrourilor totuşi... ei, să zicem că te face să apreciezi metroul din Bucureşti. Acelaşi lucru e valabil şi pentru autobuze. Mai ţineţi minte autobuzele Ikarus care mergeau prin Bucureşti acum 10-15 ani? Încă mai circulă prin Budapesta... Staţiile de autobuz şi tramvai sunt bine semnalizate şi în fiecare dintre ele există descrieri detaliate ale traseelor autobuzelor şi tramvaielor care opresc acolo. Un abonament pe o săptămână costă 4.600 forinţi (~70 lei). Nu în ultimul rând, există o grămadă de vapoare care fac croaziere pe Dunăre. În general acestea fac tururile podurilor, şase la număr: Podul cu Lanţuri, Podul Elisabeta, Podul Margareta, Podul Árpád, Podul Libertăţii şi Podul Petőfi. Unul dintre debarcadere e la Vigádó Tér. Explicaţiile despre construcţiile de pe cele două maluri sunt în maghiară, engleză şi germană. Mai circulă prin oraş şi nişte trenuri suburbane (nişte metrouri mai mari şi parcă mai puţin zgomotoase) care fac legătura între Budapesta şi Szentendre, Ráckeve, Csepeli, Gödöllő şi Csömör.

Trăgând linie, o deplasare la Budapesta sigur merită făcută, mai ales în condiţiile în care cheltuielile aferente uneia sunt vizibil mai mici decât în cazul altor oraşe din vestul Europei şi atracţiile destul de spectaculoase şi în număr destul de mare încât să te ţină ocupat timp de trei sau patru zile.