Brevet de turism

Brevetul de turism este documentul prin care se atestă capacitatea profesională în domeniul turistic a persoanelor fizice care asigură conducerea agenţiilor de turism sau a structurilor de primire turistice.

Parcă e puţin incoerentă şi ilogică definiţia de mai sus. Da' doar puţin. N-ar fi pentru prima dată când găsesc aşa ceva într-un document oficial al statului român. Ideea e aşa: dacă vrei să îţi deschizi o afacere în domeniul turismului - vorbim aici în principal de agenţii de turism, hoteluri şi restaurante - ai nevoie de fiţuica asta denumită în mod pompos "brevet de turism". În mod normal, pentru a obţine brevetul ăsta ai nevoie de următoarele (informaţii valabile în perioada aprilie-mai 2012):

1. cerere tip completată cu datele personale;
2. CV cu următoarea precizare: "Declar pe proprie răspundere că datele înscrise în prezentul înscris sunt reale";
3. copie certificată de titular (adică SEMNATĂ) după actul de identitate; 
4. dovada vechimii în muncă de minim cinci ani în domeniul turismului;
5. cazier judiciar cu menţiunea "brevet de turism";
6. copie după certificat de limbă străină, cu excepţie cazurilor în care solicitantul a absolvit o instituţie cu predare în limbi străine.

În câteva situaţii, printre care absolvirea unei specializări universitare care include turismul solicitantul trebuie să se prezinte numai cu:

1.  cerere tip completată cu datele personale;
2.  CV cu următoarea precizare: "Declar pe proprie răspundere că datele înscrise în prezentul înscris sunt reale";
3.  copie certificată de titular (adică SEMNATĂ) după actul de identitate;
4.  cazier judiciar cu menţiunea "brevet de turism".

În alte cuvinte, cei care au gândit metodologia s-au gândit că  astfel de absolvenţi nu mai au nevoie de dovada unei experienţe de muncă în turism că deja ştiu cu ce se mănâncă asta. FALS. Şcoala românească în general nu te pregăteşte în niciun fel pentru lumea reală, pentru ceea ce te aşteaptă după absolvire. Specializările care includ turismul nu fac excepţie. Un exemplu în sensul ăsta ar fi că în cadrul masterului de aprofundare de administrarea afacerilor în turism din cadrul ASE nu se explică (sau în cel mai bun caz se explică sumar) modul de funcţionare a unei agenţii de turism. Dar mulţumesc lui Dumnezeu că se "aprofundează" cercetările operaţionale şi managementul schimbării şi dezvoltării în turism (ultimele două cuvinte din numele materiei sunt adăugate la mişto; dacă a fost vorba de turism acolo, eu nu mi-am dat seama). Ceea ce trebuie reţinut e că cinci ani de muncă în turism sunt infinit mai valoroşi decât cinci ani de şcoală în cadrul căreia se presupune că sunt incluse şi noţiuni de turism.

Altă presupunere pripită şi eronată făcută de statul român e aceea că absolvenţii unei astfel de instituţii cunosc o limbă de circulaţie internaţională suficient de bine încât să nu mai fie nevoie să se prezinte cu un certificat. Iarăşi FALS. Din păcate în facultăţile din România altele decât limbi străine se întâmplă să existe şi profesori care să nu vorbească prea bine limba pe care o predau. Deci pe ce s-au bazat când au băgat prevederea asta?

În cazul în care vreţi să vă luaţi un brevet de turism, actele se depun la Ministerul Dezovltării Regionale şi Turismului (periodic se schimbă denumirea instituţiei, dar sediul rămâne tot timpul acelaşi, în zona Casei Poporului). Emiterea brevetului nu costă nimic şi durează o lună. Când e gata se ridică de la Ministerul Transporturilor, situat în zona Gării de Nord. Acolo intri în holul instituţiei, unde se află un telefon kaki, asemănător cu cele militare. Lângă el se află o listă de interioare şi îl formaţi pe cel corespunzător brevetului de turism (primul din listă). Convorbirea poate dura până la patru minute, cea mai mare parte a timpului fiind petrecută de doamna de la celălalt capăt al firului căutând hârtia cu pricina.

După terminarea convorbirii coboară în hol, moment în care ar trebui să-ţi înmâneze brevetul. Acum, ar mai fi câteva lucruri bune de ştiut legate de CV-ul care trebuie ataşat în dosar:

• menţiunea cum că datele sunt reale e mai bine să nu o scrieţi frumos, la calculator; mai bine o scrieţi la sfârşitul CV-ului de mână, cu litere mari, aşa ca ţăranu';
• O SEMNĂTURĂ NU STRICĂ, chiar dacă în regulament nu se precizează asta.

În cazul în care nu sunt respectate cele două reguli de mai sus, conversaţia poate decurge în felul următor, după ce doamna secretar coboară în hol:

- E o mică problemă. Nu aţi primit o recomandată? Pe CV trebuia să existe următoarea menţiune: ...

Într-adevăr, primisem o recomandată pe care nu o ridicasem. Ce să-i faci, e instituţie a statului. De ce să dea un telefon sau un e-mail (ambele găsindu-se în CV) când pot să mai risipească nişte bani?

- Da, ştiu. 

Şi îi arăt locul cu degetul. Aici se blochează un pic tanti. 

- Ăăăă, da... Dar ştiţi că trebuia şi... semnat.

Hai, să mori tu că trebuia şi semnat...

- Păi colega care a verificat actele la depunere n-a zis nimic despre asta.

- Ah, nu... Ăăăă, trebuie semnat!

Şi uite aşa, pentru că nişte funcţionari nu sunt în stare să citească ridicarea brevetului a mai fost întârziată cu încă două săptâmni. La finalul acestei perioade am primit o bucată de hârtie scumpă, colorată şi cartonată cu numele meu pe ea. Da! Acum tot ce trebuie să fac e să învăţ cum funcţionează tipurile de amplasamente pe care acum am dreptul să le conduc. Altfel, folosirea fiţuicii proaspăt obţinute nu va fi decât o scurtătură către un faliment rapid.

Politică - rezumat

Se întâmplă rar, dar ultimele săptămâni au fost unul dintre momentele în care politica din ţara noastră devine interesant de urmărit. Nu mai avem preşedinte full-time, ci doar unul interimar, unul din foştii prim-miniştri e în puşcărie etc. S-o luăm la rând.

Năstase

Asta sigur e o premieră pentru România şi poate chiar şi pentru Europa. Mă rog, pentru Uniunea Europeană, că acum câteva luni s-a întâmplat şi în Ucraina, dar acolo era clar ceva aranjat... Nu că la noi n-ar fi, dar deşi pare greu de crezut la noi e mult mai puţin evident. Unul dintre foştii prim-miniştri a fost trimis la închisoare pentru ceva ce a făcut în campania electorală pentru preşedinţie de acum aproape opt ani. Acum nu am înţeles foarte bine despre ce e vorba, nici nu m-am interesat în mod deosebit.

Ce e clar e că judecarea dosarului a fost neobişnuit de rapidă. Adică judecarea unui dosar de corupţie în o lună sau cât o fi durat, în condiţiile în care judecarea dosarelor de orice fel în România durează cu anii, sigur nu e o coincidenţă. Mai ales că dacă se mai aştepta câteva luni faptele se prescriau. Ce a fost cu adevărat a fost reacţia condamnatului, şi anume tentativa de sinucidere. Indiferent ce s-a zis la vremea incidentului de unii, o înscenare sigur n-a fost. Şi spitalul, şi poliţia au recunoscut existenţa incidentului. Trecând peste asta, Năstase a avut un noroc incredibil că a scăpat cu viaţă. Câţiva cenimetri la stânga sau la dreapta şi n-ar mai fi fost cazul să treacă pe la puşcărie, ci ar fi ajuns direct la cimitir.

Dar dacă privim atent o poză de-a domnului Năstase de dinaintea tentativei, putem să găsim o explicaţie pentru supravieţuirea miraculoasă. Privind cu atenţie ne dăm seama că aproape că nu are gât. Locul dintre cap şi restul corpului care ar trebui să fie gâtul, e înconjurat de un strat de... ceva ce bănuiesc că e grăsime. Dacă glontele a trecut prin aia, fără a avea cunoştinţe de medicină de specialitate pot să presupun că singura pagubă au fost un kil sau două în minus.

Trecând peste dubiile dreptăţii condamnării date, cred totuşi că o să-i facă bine să stea un pic la închisoare. În anii pe care i-a petrecut ca prim-ministru şi nu numai sigur a făcut lucruri şi mai rele pentru care chiar ar merita să petreacă ceva timp în închisoare.

Plagiat

În ultimele săptămâni a fost mare scandal legat de lucrarea de doctorat a actualului prim-ministru, Victor Ponta, care ar fi un plagiat. Pentru necunoscători, "a plagia" înseamnă a copia sau a-ţi însuşi idei care nu îţi aparţin fără acordul autorului şi fără a cita sursa. 

De unde le-a venit acuzatorului ideea cu plagiatul? Cred că ştiu. În Germania, acum câteva luni preşedintele de acolo a fost nevoit să-şi dea demisia în urma retragerii titlului de doctor pe care îl deţinea din motive asemănătoare. Deci, a plagiat Ponta sau nu? Momentan nu avem de unde să ştim. Nu avem o opinie imparţială. Până acum s-au pronunţat doar comisii alcătuite din prietenii lui Ponta (care, evident au zis că NU) şi din comisii alcătuite din prietenii lui Băsescu (care, normal, au zis că DA). Nici nu ştim exact cât din lucrare este copiată: unii zic că 50 de pagini, alţii 80 şi alţii 120.

Contează dacă a cineva a plagiat? Dacă eşti în Germania, da. Acolo dacă obţii un titlu de doctor asta chiar înseamnă ceva şi eşti cineva. În România, unde sistemul universitar e una dintre cele mai penibile scuze pentru un sistem educaţional din întreaga Europă şi unde există universităţi renumite pentru faptul că sunt fabrici de diplome, contează mai puţin. Sigur, dacă plagiatul se dovedeşte, ar fi o problemă. Dar există lucruri mult mai rele în politica românească actuală şi probleme mai arzătoare la ordinea zilei. Dacă tot s-au apucat să-i ia la puricat lucrarea de doctorat a lui Ponta, cred că ar fi o idee interesantă să facă acelaşi lucru cu toate lucrările de doctorat ale politicenilor care au aşa ceva. Rezultatul sunt sigur că ar fi foarte interesant. O treime din membrii parlamentului (+/- 10%) au aşa ceva, ceea ce în comparaţie cu alte ţări este enorm. Dacă toate lucrările astea ştiinţifice ar fi fost obţinute în mod corect şi ar fi conţinut toate idei originale, asta s-ar fi reflectat şi în nivelul de trai al ţării, ceea ce e clar că nu se întâmplă.

Suspendare

În final, preşedintele Traian Băsescu a atins performanţa de a fi singurul preşedinte din Europa care a ajuns să fi suspendat. De două ori chiar! În ziua suspendării în parlament a fost citită o listă întreagă de motive pentru suspendarea din funcţie. Nu le-am citit decât printre rânduri, dar sună toate perfect logic.

Ştiu că eticheta şi regulamentul de funcţionare al Parlamentului României au impus citirea unei astfel de liste de nu-ştiu-câte pagini timp de aproape o oră, dar există alte motive mult mai la îndemână. Cel mai evident e că E UN MARINAR! Ca să conduci o ţară ai nevoie de o anumită calificare, de anumite studii (prerabil administraţie, economie sau drept, dar nu numai) şi de o anumită educaţie. Cum mai exact ar trebui să te ajute la conducerea unei ţări o carieră de marinar?! Mă rog, de căpitan e navă.

Alt motiv pentru care trebuie să plece definitiv şi cât mai repede din postul pe care îl ocupa până acum câteva săptămâni e legat de campania electorală (nu ştiu dacă e bun termenul) din ultimele două săptâmâni. Aparent pentru validarea referendumului e necesară prezenţa a cel puţin 50%+1 a persoanelor cu drept de vot. Până ieri sau alaltăieri fostul cârmaci şef afirma că e obligaţia tuturor românilor să se prezinte la vot; trebuie ca referendumul să aibă credibilitate; nu vrea să câştige "la masa verde" prin neprezentare etc etc. În cursul zilei de ieri a văzut rezultatele ultimelor sondaje din care a reieşit că abia ce a ajuns la 30%, moment în care s-a hotărât că el şi partidul lui nu se vor prezenta la vot şi îi îndeamnă pe susţinătorii lui să facă acelaşi lucru.

În mod normal, într-o ţară normală, cu o afirmaţie ca asta ţi-ai fi săpat singur groapa şi ţi-ai fi pus capă carierei în politică. Însă România e o ţară foarte specială. Şi în ciuda sondajelor mai există încă două căi prin care Băsescu poate să rămână bine-mersi preşedinte: prin neprezentare sau prin metoda clasică, prostindu-i pe proşti, aşa cum a mai făcut-o de nenumărate ori. Ideea principală e că nu avem cum să facem vreo previziune cu privire la rezultatul referendumului de duminică. 

Ce ştim e că în cazul în care Băsescu e reconfirmat alţi PSD-işti şi PNL-işti vor ajunge să împartă celula cu fostul prim-ministru, actualmente jilavist. În cazul în care Băsescu va pierde, e foarte probabil ca el să ajungă în situaţia asta. Diferenţa va fi că dacă asta se va întâmpla, el mai mult ca sigur n-o să încerce să-şi pună capăt zilelor. Nu, în niciun caz. Se va duce la închisoare, îşi va lua în primire celula şi în termen de o săptămână sau două va ajunge şeful puşcăriaşilor.