Înainte de al II-lea Război Mondial, Libia avea una dintre cele mai mari comunităţi evreieşti dintre ţările arabe. Din cei 600.000 locuitori, 4-5% erau evrei. În Tripoli aceştia reprezentau 30% din populaţie. În 1948, la crearea statului Israel, ca în toată lumea arabă, mare parte din evrei au fost daţi afară din ţară, trei sferturi plecând în Israel, restul în Italia, Franţa sau America. În 1950 mai erau doar 2.000 de evrei în Libia. În 1969, când Gaddafi a preluat puterea, mai erau doar 100. Deşi emigrarea era interzisă prin lege, în 1979, mai rămăseseră doar 30.
În 2002, odată cu moartea Esmeraldei Meghnagi s-a crezut că nu mai există evrei în Libia. Dar la sfârşitul anului, s-a descoperit că Rina Debach, o localnică din Tripoli, separată de familia fugită în Italia în timpul revoluţiei din 1969, pe ai cărei membri îi credea morţi şi viceversa, trăia într-un azil de bătrâni. După plecarea acesteia la Roma, nu au mai existat evrei în Libia. Sau nu?
Conform tradiţiei evreieşti, calitatea de a fi evreu se transmite pe linie maternă. Dacă mama este evreică, atunci şi copii sunt consideraţi a fi evrei în mod automat. Regula nu se aplică şi la bărbaţi.
Dar ce să vezi, mai e un ultim evreu în Libia. Cel puţin acum două-trei săptămâni încă mai era acolo. Acum, nu mai ştim sigur. Ultimul evreu e nimeni altul decât Muammar al-Gaddafi, proaspăt detronatul dictator. Bunica maternă a lui Gaddafi era evreică. Ea a fost căsătorită de două ori. Prima căsătorie, cu un evreu, din care a rezultat un băiat, nu a durat prea mult. A doua oară s-a căsătorit cu un şeic (musulman). Tot atunci s-a convertit la islam. Cu şeicul a avut patru copii, printre care o fată. Fata a devenit mai târziu mama lui Gaddafi, ceea ce după legea evreiască îl face pe el evreu. Aşa că dacă va trebui să plece din Libia (foarte posibil s-o fi făcut deja) şi nicio altă ţară nu va dori să-l primească, Israelul (teoretic), ca o ironie a sorţii, va fi nevoit s-o facă.
Ce-i drept, dacă e să ne luăm după nasul mare şi culoarea pielii mai deschisă ca a libienilor de rând, e plauzibilă varianta cu originea evreiască.
Îmi amintesc că anul trecut când puţin peste două treimi din absolvenţi de liceu au reuşit să ia BAC-ul nu-mi venea să cred în ce hal a scăzut promovabilitatea şi în ce hal a decăzut şcoala în general. Retrag ce-am spus atunci. Procentul din 2010 a fost perfect decent. Atunci când nici măcar jumătate nu sunt în stare să treacă un examen, în treacăt fie zis simplificat faţă de ce era acum trei ani, când am dat eu BAC-ul, clar există multe probleme.
Să începem cu eminenţii absolvenţi din promoţia 2011. Odată cu trecerea timpului generaţiile tâmpesc. E clar ca bună ziua. Generaţiile din primii ani după revoluţie sunt formate în mare parte din, cum să zic eu... tâmpiţi. Căpşunari, pariori, jucători de Counter Strike şi ţepari pe net, asta ca să citez filmul cu Hitler despre BAC.
Nu sunt singurul care e de părerea asta. Cunosc pe cineva care are un frate mai mic cu trei ani (care a ţinut cu majoritatea anul ăsta) şi o soră mai mare cu şapte, dacă nu mă înşel. Soră-sa este, după spusele ei, peste nivelul nostru din mai toate punctele de vedere. Fratele ei pe de altă parte este, tot conform spuselor ei, un retardat, fără a fi un caz izolat. La fel mi se părea şi mie în liceu când mă uitam la ăia din clasele mai mici, care au început liceul imediat după noi. Dintr-un motiv sau altul, interesul pentru şcoală a scăzut dramatic în ultimii ani şi majoritatea trec prin şcoală ca gâsca prin apă, cum au scos la iveală camerele de filmat. Comentariile astea vin de la unul născut cu puţină vreme înainte de revoluţie. Ce pot să zic, noroc că n-am mai întârziat câţiva ani, că eram şi eu printre ăştia.
Ar mai fi alte lucruri care ies în evidenţă la noile generaţii. Pe vremea când eram noi la şcoală, multora li se reproşa că nu se îmbracă cum trebuie, că nu au o ţinută decentă etc. Din ce văd pe străzi şi la televizor, noi eram de bun-simţ, relativ vorbind. Ăştia par să confunde şcoala cu clubul sau mall-ul. Pe vremea noastră exista, ca întotdeauna, eterna problemă a chiulului. Băi, noi făceam asta în limite rezonabile. Azi dacă rămâne loc liber la rubrica cu absenţe, cred că eşti pussy sau ceva.
Unii chiar au crezut că fimul e real. Unii din promoţia de anul ăsta, evident.
Dar cu toate că e adevărat că cei de anul ăsta nu aveau cum să ia examenul, probabil nici blindaţi cu copiuţe, cum se făcea în multe locuri până de curând, că n-ar fi ştiut ce să copieze, nu e doar vina lor. Camerele au mai scos la iveală o realitate tristă: fără copiat sau şpăgi nu se poate. Şi sistemul e de vină. E de mare notorietate incapacitatea sistemului educaţional românesc de a face... mă rog, orice. În sistemul preuniversitar mai ales se întâmplă asta, dar şi în cel universitar, cei drept la o scară mai mică în cel din urmă. Primul semn de neputinţă e faptul că pentru a putea trece un examen elevul de nivel mediu, cum eram eu, are nevoie de meditaţii la greu. Într-un an trebuie să înveţe prin la meditaţiile astea ceea ce şcoala n-a fost în stare să-l înveţe.
În ultimii ani după cum bine ştim, a fost criză. Deci au fost mai puţini bani decât de obicei. Meditaţiile costă bani, Cum nu mai sunt bani, n-au mai fost considerate o nevoie absolut vitală şi rezultatul s-a văzut. Sunt convins că şi asta e printre cauze. Nici nu ştiu cât de bună a fost ideea asta cu restructurarea BAC-ului. Bine, ideea în sine nu e nouă, că doar se schimbă în fiecare an câte ceva. Dar anul ăsta la probele orale nu s-au dat note, ci certificate (cred) şi probe scrise au fost trei în loc de patru şi spre ghinionul multora, s-a scos proba de sport. Pe structura de anul ăsta aş fi avut o notă cu aproape 1,5 pct mai mică. Notă: NU am dat BAC-ul la sport, ci la ECONOMIE.
Ah, şi legat de camerele de filmat: dacă tot ne-a venit ideea să le punem, care nu e deloc rea, hai să le punem peste tot! De ce la Suceava şi la Miercurea-Ciuc, unde "din întâmplare" au fost şi ratele de promvabilitate cele mai mari din ţară, au fost mai şmecheri şi n-a fost nevoie de ele? Şi de ce la Liceul Spiru Haret din capitală, unde tot "din întâmplare" a fost promovabilitate 100%, nu a fost nevoie de supraveghere video? Probabil pentru că ar fi dat nasol ca un copil de politician sau vedetă să pice BAC-ul, că acolo prin tradiţie sunt destul de mulţi din ăştia.
Nu în ultimul rând, mulţi profesori nu au ce căuta la catedră. Nu că ar fi proşti, marea majoritate îşi cunosc domeniul pe care l-au studiat în facultate la un nivl corespunzător, ci pentru că nu ştiu să predea, pentru că au aptitudini pedagogice zero. Am dat şi eu de multe astfel de specimene şi situaţia nu pare să aibă potenţial de îmbunătăţire. Salariile din învăţământ sunt de mizerie şi, pe bună dreptate, tot mai puţini absolvenţi de facultate sunt atraşi de domiul ăsta. Ajung la catedră tot mai mulţi pensionari plictisiţi de viaţă şi fără chef şi tot mai mulţi suplinitori care nu ştiu pe ce lume trăiesc.
Ar mai fi şi alte probleme ale sistemului. Acum trei ani probabil că aş fi scris de două ori mai mult într-un timp atât de scurt, că aveam amintirile mai proaspete şi subiectul ar fi fost mai de actualitate. În orice caz, personal, sper ca dezastrul de anul ăsta să se mai repete încă câţiva ani. La anul să fie 35%, peste doi ani 25% ş.a.m.d. Poate aşa o să-şi dea seama vreunul dintre ăia care se duc zilnic la parlament sau la guvern ca să doarmă că e ceva în neregulă cu ce se întâmplă. Dar în stadiul în care s-a ajuns nici Dumnezeu nu ştiu dacă ar mai putea să facă ceva.
Ce-i drept, dacă e să ne luăm după nasul mare şi
