sâmbătă, 19 decembrie 2009

Geoană jokes

Ultimele bancuri cu subiect politic îl au ca ţintă pe Geoană:


Videanu către Băsescu:
- Şefu', am o veste bună şi una rea. Pe care o vreţi prima?
- Pe aia rea.
- Geoană a luat 60% din voturi.
- Cum??? Atât de mult? Şi care e vestea bună?
- Dumneavoastră aveţi 70%!

Geoană va ţine azi o conferinţă de presă, pentru a demonstra că filmuleţul în care se bucură şi ţopăie pe scenă este trucat.

PSD: Preşedinte în seara de duminică;
PDL: Preşedinte în dimineaţa de luni.

Î: Ce-au facut românii în timpul mandatului lui Mircea Geoană?
R: Au dormit!

Geoană a primit două cadouri de la Moş Nicolae: un vaporaş seara şi un marinar dimineaţa.

Î: Ce i-a adus Moş Nicolae lui Geoană?
R: Un joc nou: "Mandat de preşedinte" - varianta demo.

Băsescu: Vara nu-i ca iarna.
Geoană: Seara nu-i ca dimineaţa.

Dacă Geoană adormea preşedinte la Polul Nord, prindea şi el măcar şase luni de mandat.

Î: Cum pui dopul la o şampanie pe care ai desfacut-o?
R: Nu ştiu, întreabă-l pe Geoană!

Î: De ce a acceptat Bush să apară în fotografii alături de Geoană?
R: Pentru a părea mai deştept.

Î: Ce mai fredonează Geoană în ultimul timp?
R: “Dacă aş fi pentru o zi preşedinte v-aş amaneta pe toţi şi nu m-aţi prinde”

Î: De ce şi-a luat Mihaela Geoană bătaie de la soţ?
R: I-a zis: "Vezi c-a trecut poştaşul mai devreme. Ţi-a lăsat un mandat..."

Geoană nu e un prost şi jumătate. E un prost şi 49,66%.

Scrisoarea a III-a reactualizată:
-Tu eşti Mircea?
-Da, împărate!
-Eşti un prost şi jumătate!

Geoană se gândeşte să emigreze în Laponia şi să candideze la preşedinţie acolo că în Laponia noaptea ţine şase luni.

Ultima ştire: Băsescu a recunoscut că a bătut un copil. Îl chema Mircea Geoană.

Î: Care e diferenţa dintre un ceas şi Mircea Geoană?
R: Ceasul numără orele, Geoană numără voturile.

Trebuie să recunoaştem: Geoană a avut un mandat DE VIS!

Cică sunt mai multe bancuri cu Geoană decât cu Bulă.
În consecinţă, Bulă a cerut renumărarea bancurilor.

joi, 17 decembrie 2009

După 20 de ani

Acum 20 de ani, imediat după revoluţie, Silviu Brucan spunea că românii vor avea nevoie de 20 de ani ca să se obişnuiască cu democraţia şi să înveţe cum funcţionează. Printre altele, a folosit şi sintagme ca stupid people pentru a ne caracteriza ca popor. La acea vreme mai toată lumea s-a scandalizat de această previziune şi a zis că n-are cum, că cel care a făcut-o e nebun ş.a. Dar în scurt timp lumea şi-a dat seama că nu era nimic deplasat în ceea ce fusese spus.

Mai e doar vreo săptămână până expiră cei 20 de ani. Şi cred că pot să spun fără nicio grijă că dl. Brucan a fost cam optimist şi n-a nimerit-o. Românii încă sunt la fel de stupid people ca acum două decenii şi probabil că vor mai avea nevoie de încă două pentru a se obişnui cu democraţia. De ce spun asta? Păi în ultimul timp m-am uitat pe canalele de ştiri româneşti mai mult decât de obicei.

Acum cu democraţia ne-om fi obişnuit. Parţial, cel puţin. Avem un parlament şi un sistem politic care până acum câteva luni, cum-necum "funcţiona". Şi situaţia generală a României din 2009 e mult diferită faţă de cea din 1989. Dar stupid people tot suntem. Şi asta vezi imediat ce deschizi televizorul. Acum două luni primul-ministru Emil Boc a fost dat jos de parlament şi de atunci România nu are guvern. În consecinţă, timp de două luni nu s-au prea dat legi şi nu s-a mişcat mai nimic prin ţară. Au fost şi alegeri prezidenţiale, în urma cărora preşedinte până la urmă a rămas tot Băsescu. Furând, pe bune, nu contează cum... Dar prim-ministru tot nu e şi problema trebuie totuşi rezolvată cât mai repede.

Şi pe cine desemnează azi preşedintele reales? Pe acelaşi Boc care a fost dat jos de parlament acum două luni. Dacă asta nu ne califică pentru statutul de stupid people, atunci nu ştiu ce ar putea s-o facă... Şi ce e cel mai amuzant (sau trist, depinde cum priveşti lucrurile) e că există şanse mari ca într-adevăr să fie acceptată propunerea. Cred că niciun parlament cu respect de sine din lume nu l-ar propune pentru postul de premier pe acelaşi om pe care l-au dat jos cu două luni mai devreme.

Aşa că aş dezvolta sintagma precizată mai devreme şi aş transforma-o în fuckin' stupid people. Ca să scurtăm povestea, am ajuns de unde am plecat şi în ultimele două luni am stat fără guvern şi fără să facem nimic cu ţara... degeaba. Am ajuns exact în acelaşi loc de unde am plecat. Şi dacă ne luăm după legile fizicii scenariul ar trebui să se repete înc-p dată, şi-nc-o dată, şi-nc-o dată... Până la nesfârşit.

Aşa că ţara cu economia cu tot o să-şi menţină traiectoria descendentă şi o să facă poc cum a făcut Boc acum câţiva ani, când nu era decât primar:



Dar între timp au apărut şi bancuri cu el:

Meseriaşii de la Palatul Victoria s-au apucat de tăiat picioarele la mese, de scurtat tribuna, de tăiat picioarele la scaune. Trebuie toate miniaturizate şi ajustate pe dimensiunile noului premier Emil Boc! De asemenea, au dat comanda la Mini One pentru o maşină blindată.

Doamna Popescu de la Teatrul de păpuşi sună la sediul PD-L şi cere să discute cu Emil Boc.
- Da, la telefon!
- Voiam să vă informez că avem posturi libere.

- Despre ce este vorba?

- Vedeţi dvs., am rămas fără marionete.

- Păi şi cum vă pot ajuta eu?

- Nu sunteţi domnul Emil Boc?


În contextul proiectatei reforme a învăţământului,Emil Boc vizitează o şcoală; asistă la ore, îşi dă cu părerea, promite etc. La sfârşitul vizitei, în faţa clasei-model, directoarea, îmbujorată şi mândră de onoarea făcuta, îi mulţumeşte (desigur, din inimă) şi îi intreabă pe copii:
- Ei, ce-i spunem noi acum domnului premier?
Linişte apăsătoare, noi şi repetate îndemnuri, până când, în sfârşit, se ridică Bula din fundul clasei şi-i zice lui Emil Boc:

- Cu zece lei vă cumpăr şi pe dumneavoastră, şi pe toţi miniştrii din guvern!

Scandal de nedescris! Plecarea val-vartej a înaltului demnitar cu întreaga suită, lacrimi, leşinuri didactice… Pentru aspra pedepsire a vinovatului de către părinţi, directoarea îl înşfacă de mână pe Bula, merge cu el acasă şi-i aduce la cunoştinţă lui taică-sau, sinistra întâmplare. La care acesta face o adevarată criză de nervi şi, roşu de mânie (eventual proletară…), exclamă:
- Bine, măi nepricopsitule, pentru asta ţi-am dat eu ţie zece lei?! Să-i dai pe prostii?!

miercuri, 16 decembrie 2009

Imnul Canadei

Acum câteva luni a mdat din întâmplare pe YouTube de imnul canadian. În comparaţie cu al nostru e mai scurt. Asta e mai bine, că oricum lumea nu prea se complică să înveţe chestii prea lungi când vine vorba de imnurile naţionale.


Fiind o ţară cu două limbi oficile există trei versiuni ale imnului: una numai în engleză, una numai în franceză şi una bilingvă, toate denumite Oh/Ô Canada! Dacă traducem versurile din fiecare dintre cele două limbi o să ne dăm seama că înţelesul lor nu este acelaşi. Varianta în engleză e cu arţari, cu preerii şi cu cât de frumoasă e Canada. Adică e-n regulă. Acum n-am nimic cu canadienii francezi, dar versurile variantei lor de imn lor nu prea se potrivesc cu realitatea. Unii ar zice chiar că sunt cam tâmpite...

O Canada! Terre de nos aïeux,
O Canada! Ţara strămoşilor noştri,
[De fapt, e ţara strămoşilor a 1% din populaţie că pe restul i-au exterminat englezii şi francezii când au venit din Europa]
Ton front est ceint de fleurons glorieux!
Fruntea ta e plină de bijuterii glorioase
Car ton bras sait porter l'épée,
Braţul tău ştie să poarte sabia,
[Aici vor să ne arate cât de tari sunt ei. Bun! Dar oare e bună comparaţia? O să vedem...]
Il sait porter la croix!
Ştie să poarte crucea!
[Asta n-o fi discriminare pe criterii religioase? Musulmanilor, evreilor şi budiştilor
nu cred că le pică bine partea asta. Şi sunt destul de numeroşi.]

Ton histoire est une épopée
Istoria ta e o epopee
[Prin definiţie epopeea e o chestie lungă. Istoria Canadei are două-trei sute de ani...]
Des plus brillants exploits.
Cu realizări dintre cele mai măreţe.
[...Şi pe tot parcursul ei canadienii n-au purtat niciun război.]
Et ta valeur, de foi trempée,
Protégera nos foyers et nos droits.
Protégera nos foyers et nos droits.
Protejează-ne casele şi drepturile.

Versiunea bilingvă sună aşa.

sâmbătă, 12 decembrie 2009

Balgheriăn ingliş an di intărnet

Ceptăr uan: Hau tu rait in ingliş laic balgheriănz du
Чептър уан: Хау ту раит ин инглиш лаик балгериънз ду

Ceptăr tu: Ingliş in dă balgheriăn taun ăf Veliko Târnovo
Чептър ту: Инглиш ин дъ балгхериън таун ъф Велико Търново

Ceptăr fri: Balgheriăn ingliş an di intărnet
Чептър фри: Балгериън инглиш ан ди интърнет

An dă uărld uaid ueb der ar a fiu balgheriăn saiţ laic iutub. And dei ar părtichiulărli gud bicăz balgheriăn capirait loz ar not tu strict end pipăl chen păust uatevăr dei uant. Ămang adăr fings iu chen faind episăudz ăf di ămericăn siriz Ămericăn Dead.

Anforciunătli der ar olsău ă lat ăf popap uindouz uici ar rili pisin mi af. Dă gud part is deat in ă fiu ăf dăuz ai faund ă fiu igzempălz ăf dă fesineiting ius ăf dă chirilic elfăbet for raiting in ingliş or adăr forăn lenguigiz.


Ol dă balgheriănz hu uant to stadi
icănamix gău to "Evropeiski BIZNES Kolej"
If iu uant to uin ă lat ăf KEŞ mani
clic dis aicăn
Ol balgheriănz hu uant to treavăl ăraund
dă uărld gău tu "KARAIB TURS INTERNEŞĂNĂL"

Trenslităreişăn / Тренслитъреишън:

Ан дъ уърлд уаид уеб дер ар ъ фиу саиц лаик иутуб. Енд деи ар пъртикюлърли гуд бикъз балгериън капираит лоз ар нат ту стрикт енд пипъл кен пъуст уатевър деи уант енд ъманг адър фингз ю кен фаинд еписъудз ъф ди америкън сириз Америкън деад.

Анфорчюнътли дер ар олсъу ъ лат ъф попап уиндъуз деат ар рили писин ми аф. Дъ гуд парт из деат ин ъ фиу ъф дъуз аи фаунд ъ фиу игземпълз ъф дш фесинеитинг иус ъф дъ кирилик елфъбет фор раитинг инглиш ор адър форън ленгуиджиз.

miercuri, 9 decembrie 2009

Gimme hope Jo'anna

Amândoi candidaţii şi-au ales melodia din titlu ca imn pentru ultima zi de campanie. În tabăra PD-L toată noaptea timp de multe ore, singura melodie, de toţi reporterii de acolo înnebuniseră şi în tabăra PSD doar la anunţarea rezultatelor. Ori s-au gândit că refrenul rezonează cu sfârşitul alegerilor şi al campaniei, ori nu ştiu engleză prea bine şi n-au înţeles exact despre ce e vorba.

Asta e melodia:



E o melodie anti-apartheid, apărută în 1988 şi a fost una dintre reacţiile la politica guvernului sud-african de segregare rasială. Adică albii, cam 15% din populaţie la acea vreme, conduceau ţara şi negrii stătea pe margine la ei în ghetouri şi nu aveau drepturi politice de niciun fel. Jo'anna se referă la Johannesburg şi la guvernul sud-african din anii Apartheid-ului.


Deci ce caută melodia asta în campania electorală?? Aparent nu e nicio legătură. Sau poate că e... Să ne uităm pe versuri:

Well Jo'anna she runs a country
She runs in Durban and the Transvaal
She makes a few of her people happy, oh
[Să trăiţi bine! Cine trăieşte bine? În afară de "a few of her people"?]
She don't care about the rest at all
[Asta e valabil pentru toate guvernările din 1990 încoace]
She's got a system they call apartheid
It keeps a brother in a subjection
But maybe pressure will make Jo'anna see
How everybody could a live as one
[Mă îndoiesc]

(Chorus:)
Gimme hope, Jo'anna
Hope, Jo'anna
Gimme hope, Jo'anna
'Fore the morning come
Gimme hope, Jo'anna
Hope, Jo'anna
Hope before the morning come
["In the morning" Geoană nu mai era preşedinte]

I hear she make all the golden money
[Şi încă cât "golden money"...]
To buy new weapons, any shape of guns
While every mother in the black Soweto fears
The killing of another son
Sneakin' across all the neighbours' borders
Now and again having little fun
She doesn't care if the fun and games she play
Is dangerous to everyone

She's got supporters in high up places
Who turn their heads to the city sun
Jo'anna give them the fancy money
Oh to tempt anyone who'd come
She even knows how to swing opinion
In every magazine and the journals
[Nu există posturi TV sau publicaţii neutre şi imparţiale]
For every bad move that this Jo'anna makes
They got a good explanation
[Se găsesc destule exemple de "bad moves", inclusiv alegerile prezidenţiale şi criza, fiecare cu "good explanations"]

Even the preacher who works for Jesus
The Archbishop who's a peaceful man
Together say that the freedom fighters
Will overcome the very strong
I wanna know if you're blind Jo'anna
If you wanna hear the sound of drums
[Mai întrebi?!]
Can't you see that the tide is turning
[Nu]
Oh don't make me wait till the morning come
[O să mai aşteptăm mult şi bine...]

marți, 8 decembrie 2009

Ups! Alarmă falsă. Tot Băsescu. Sau nu?

Spun pentru a mia oară că ţara în care trăim e absolut fascinantă. La nici o zi după alegeri, avem o nouă premieră: România e prima ţară din lume cu doi preşedinţi. Sigur, acum cineva ar putea să vină să spună în Bosnia există trei preşedinţi: unul bosniac, unul sârb şi unul croat. Dar acolo ăştia trei au deasupra lor un "guvernator general" sau ceva cu un nume asemănător.

Duminică seară îl aveam preşedinte pe Geoană cu 52%, luni îl avem cică pe Băsescu cu 50,33%. Deci facem cu rândul, da? Duminică - Geoană, luni - Băsecu, marţi - Vadim, miercuri - Marko Bela......... Asta în condiţiile în care trei sondaje din patru îl dădeau câştigător pe Geoană şi al patrulea pe Băsescu la o diferenţă minusculă. Şi plus că presupusul câştigător şi-a anunţat "victoria" cu cinci minute mai devreme decât trebuia.

Aoleu, care a făcut chestia asta? 51,33+49,66 = 100,99, nu?
Nu m-ar fi mirat să proclame cu mândrie că astea sunt rezultatele...

În condiţiile astea cred că putem spune că e ceva în neregulă. Şi se pare că e foarte probabil să fie. Adică autocare de excursionişti care vizitează toate secţiile de vot pe o rază de câteva zeci de kilometri, cadouri electorale (incredibil pe ce sunt dispuşi oamenii să-şi dea votul) şi, aparent, chiar şi oameni care s-au întors din morţi ca să voteze... Cică erau şi câţiva indivizi din al căror CNP reieşea că s-au născut în secolele al XIX-lea şi al XVIII-lea. Wow, ce capabili!

În fine, în caz că a ieşit Băsescu criza politică actuală o să continue, n-o să avem un guvern funcţional, probabil că o să ajungem la performanţa de a le lua locul bulgarilor la capătul UE ş.
a.m.d. Şi aşa se poate şi întâmpla. Că doar trăim în România... Or să se mai certe un pic pe alegeri şi e foarte posibil ca după câteva săptămâni cel mult să se uite totul, viaţa o să meargă înainte şi Dumnezeu cu mila. Nu contează ce se votează, contează cine numără voturile şi cine cară sacii cu voturi.

Dar falsificarea alegerilor se pare că e la modă peste tot pe planetă: Afganistan, Iran, Republica Moldova (2009), Belarus (2006), Georgia (2005) sau Ucraina (2004). De obicei e vorba de ţări cu regimuri autoritare sau de ţări bananiere, statut spre care ne îndreptăm încet, dar sigur. Sau cu paşi repezi, depinde pe cine întrebi. Dar nu întotdeauna. Pe listă putem adăuga şi SUA. Da, SUA vine de la Statele Unite
ale Americii. În 2000, preşedinte trebuia să iasă Al Gore. Nu ştiu exact cum funcţionează sistemul electoral în America, dar din câte am înţeles preşedintele e ales de fapt de nişte ELECTORI. Oamenii din fiecare stat votează de fapt electorii, nu preşedintele. La sfârşitul alegerilor electorii sunt cei care desemnează preşedintele. Oricum, în 2000 statul care a decis rezultatul a fost Florida. Şi cine era guvernatorul statului Florida în 2000? Jeb Bush, nimeni altul decât fratele lui George Bush! Şi cine se ocupa de centrul electoral din Florida? Verişoara lui George Bush! Şi uite aşa, până cu câteva ore înainte să se termine alegerile noul preşedinte era în toate sondajele era Al Gore. Şi ca prin minune a ieşit preşedinte George W. Bush. Şi aşa a rămas încă opt ani...


Asta s-a întâmplat într-o ţară care se presupune că are una dintre cele mai solide democraţii de pe planetă. Deci la ce să te aştepţi de la România???

duminică, 6 decembrie 2009

Avem preşedinte nou

Geoană 52%, Băsescu 48%. Acesta este, foarte probabil, rezultatul final al alegerilor.


Exit-poll-urile îl dau toate pe Geoană învingător, lucru previzibil încă de când a început turul II. După prestaţia guvernării din ultimul an - criză economică prelungită, criză politică, lipsa unui guvern funcţional, certuri politice la tot pasul - era şi cazul. Unde mai pui şi că a furat cât... Aş vrea să zic cât alţii în 20, dar o să mă rezum la a zice mai mult şi mai pe faţă decât alţii. La ora 20:55: la sediul PSD - bucurie, petrecere, feţe fericite, la sediul PD-L (sau cum s-o scrie) - atmosferă de înmormântare şi din partea învinsului, disperare cred. Ţara în care trăim nu încetează niciodată să ne uimească. Tot la aceeaşi oră am avut o premieră în Europa sau poate chiar în lume. Candidatul învins şi-a proclamat victoria şi în acelaşi timp a contrazis sondajele înainte ca acestea să fie publicate.

Adică aşa reacţie, aşa campanie. Cu tot turismul electoral, cu toate cadourile electorale în ziua alegerilor, aparent tot n-a ţinut... Bani aruncaţi degeaba pe timp de criză. Cel mai trist lucru e forma pe care au luat-o aceste locuri. Cadouri electorale: găleţi cu 2 kg de orez, câteva pâini, un chil de zahăr sau alte mărunţişuri; găleţile sau pungile, deşi cenzurate prin înceţoşarea ecranului, că nu e voie să le arăţi în ziua alegerilor, se vedea că sunt portocalii. M-aş fi aşteptat la ceva mai consistent... Şi în cazul turismului electoral voturile s-au vândut pe sume de 50 lei. Dar aici poate ar trebui să ne bucurăm că poate nu la români e cel mai rău. Anul trecut am citit într-un ziar că la bulgari voturile se vindeau cu 25 leva (35 lei). Deci alţii sunt şi mai disperaţi decât noi.

Momentan, din ce aud pe la TV, PD-L-ul se agaţă de speranţa că voturile din afară ar putea să schimbe lucrurile. Nu cred că e cazul. Secţiile din Israel şi ţările arabe s-au închis în acelaşi timp cu noi şi la este de zona Orientului Mijlociu numărul românilor e neglijabil. În Italia, Spania şi în vestul Europei tocmai s-au închis acum cinci minute sau urmează să se închidă peste 55 de minute. Şi în America şi Canada trăiesc cam 200.000 - 300.000 de cetăţeni români, din care doar vreo jumătate şi au paşaport românesc şi drept de vot în România şi din care probabil că mare pe parte nu-i interesează alegerile şi politica românească. Şi oricum diferenţa e mai mare de atât. Şi este foarte puţin probabil ca toţi să voteze cu Băsescu.

Deci, ce urmează? Teoretic, în câteva zile ar trebui să avem un guvern nou. Adică oameni ca Adriean Videanu, Elena Udrea sau Emil BOK (vezi dicţionarul turc-român) n-or să mai stea călare pe câte două ministere. Ce o să aibă special următorul guvern, faţă de ultimul? În afară de faptul că ar trebui să fie funcţional, ăştia se laudă că o să fie bun de tot şi că o să rezolve toate probleme ş.a.m.d. Aici nimic nou, de 20 de ani se aud cam aceleaşi lucruri, fără să fie neapărat adevărate. Noul prim-ministru ar urma să fie Klaus Johannis. Ce are special faţă de ceilalţi premieri români? Păi, în primul rând nu e român, e german. Şi despre nemţi se zice că sunt oameni serioşi şi muncitori şi alte d'stea. Să sperăm că asta e valabil şi pentru germanii din România, ăia câţi au mai rămas. Deşi unii spun că de tot ce atinge România sau de orice lucru de care se ating românii se alege praful... Şi situaţia asta e reflectată de următorul banc. Nu e cu un neamţ, ci cu un ungur, dar ideea e bună:

Jurnal de prefect ungur peste olteni:
ZIUA 1: Cred che azi fost zi liber. Nu venit niciuna angajat. Plimbat lung şi lat prin meu birou. Deschis fişet de acte dar fost plin de un beutur tulbur.
ZIUA 2: Astăzi nu fost zi liber! Verificat in calendar: azi fost miercur. Poate nu lucrează miercur la ei? Nici azi nu venit. Vrut dau telefon dar nu găsit agendă. Toate sertarele plin cu acel
beutur tulbur.
ZIUA 10: Azi fost un secretare care zis ceva ce nu inţeles la mine. Ioi, ioi gustat un pohar din acel beutur pe care găsit la seif! Puţin acrişor.
ZIUA 20: Aice nimeni nu vorbesc magyar. Toţi nervos că nu pricepe la ei! Oare e politic corect să inveţ eu românesc? Hmmm, beutur acel tulbur nu e deloc rea!
ZIUA 30: Descoperit din întâmplare un caset cu muzică folclor româneşte şi pus la casetofon să învăţ să vorbeşte puţin.
ZIUA 45: Azi am putut să cânt la un director de la apă-canal-investiţ
ii europene "Dunăre dacă n-aveam/Jiul Dunăre-l făceam. Simpatică băiat! Am băut cu el puţin din acel băutură excepţional.
ZIUA 100: La ce dracu' să munceşti bă-n fiecare zi? M-am lovit şi am drojdit nişte zaibăr cu Nea Stelică, subprefectu'.
ZIUA 200: Frăţioare, treaba merge ca unsă! Fură toţi ca-n codru-n prefectură! Puserăm un CD cu Ciobanca şi ne făcurăm muci! L-am trimis pe Nea Stelică la Segarcea după două butoaie de ţuică să nu rămânem aicea pe uscat.
ZIUA 300: Nenică, ăştia de la UDMR chiar mă enervează. Mă tot sună de la partid să mă-ntrebe cum stăm cu nu-ştiu -ce investiţii. O să-l întreb pe Stelică după ce se-ntoarce cu cist
erna de la Panciu.
ZIUA 350: Mimişor, secretara, zice că mă tot caută unii de la UDMR. Am pus-o să zică că-s într-o şedinţă. Bătu Craiova pe Steaua acasă şi ne făcurăm pulbere. Bă, ce-au ungurii ăştia cu mine?

Să sperăm că UDMR nu se va transforma în FDGR (Forumul Democrat al Germanilor din România) şi că jurnalul lui Johannis nu o să arate aşa. Deşi n-ar fi de mirare. Dar, până la
proba contrarie, neamţu-i neamţ.