Odă Moarte ecometriei

There are lies, terrible lies and statistics

Samuel Clemens

a.k.a Mark Twain

Ştiu că de fapt îi spune "econometrie" şi că am scris greşit în titlu, dar aşa îmi place mie să-i zic. E mai scurt. Deşi am reuşit din a doua încercare să iau examenul, tot nu ştiu care e definiţia ei. Ştiu însă că în principiu nu are ce căuta la facultăţile ASE-ului unde majoritatea materiilor sunt mai... pe vorbe. E bună la cibernetică, finanţe, poate contabilitate. Dar la comerţ mai puţin. În fine, nu prea am ce să fac în legătură cu asta.

În primul curs ne-a fost descrisă ca fiind o combinaţie între economie, statistică şi matematică. E mai degrabă de fapt o combinaţie între economie, statistică şi matematică, mai puţin economie. Am mai folosit citatul cu care am început articolul de câteva ori şi mi se pare un mare adevăr. Să luăm un exemplu: conform INSSE (Institutul Naţional de Statistică) populaţia României e formată în proporţie de 2,5% din rromi/ţigani. No comment. Trăiască statistica! Dar econometria nu se ocupă numai cu inventarieri şi se foloseşte şi pentru "testarea ipotezelor". Să luăm un exemplu clasic de problemă:

În urma unei cercetări efectuate în cadrul mai multor firme s-au colectat următoarele date cu privire la perioada scursă între angajare şi prima avansare în ierarhia firmei (săptămâni): -firme mici: 26, 28, 31, 24, 26, 25, 27, 26, 29, 27
-firme de dimensiune medie: 33, 35, 36, 32, 29, 35, 37, 39
-firme mari: 45, 44, 40, 38, 49, 50, 45, 42
Folosiţi metoda analizei dispersionale pentru a stabili dacă există o diferenţă semnificativă între perioada de timp scursă între angajare şi prima avansare în ierarhie în funcţie de dimensiunile acesteia.

Şi majoritatea problemelor sunt la fel. Răspunsul e evident, poate fi dat dintr-o privire, dar trebuie să dai răspunsul într-o pagină, pentru scrierea căreia trebuie să pierzi cel puţin 20 minute că trebuie să faci o grămadă de calcule. Există patru astfel de metode cunoscute studenţilor de la Facultatea de Comerţ, una mai complexă şi mai bogată în calcule decât cealaltă.

Dar să privim şi partea bună: în unele situaţii (volum mare de date) pot fi bune. Dar trebuie să ai la dispoziţie un calculator dotat cu Excel pentru asta. Şi de ce am folosi aşa ceva? Nu mai bine ne prostim cu probleme ca cea de mai sus şi stăm o oră ca să facem ceva ce poate fi făcut în 10 minute? Asta e, trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul.

Econometria se mai ocupă şi cu predicţii şi previzionări. În cele mai multe probleme de genul ăsta aveam date despre diferite domenii alea economiei naţionale dintre 2000-2007. De cele mai multe ori făceam previziuni despre trecut, ceea ce era o mare prostie, mai ales că rezultatele în urma aplicării celor trei metode de predicţie rareori aveau ceva în comun cu realitatea. Treaba cu metodele astea e că situaţia economică trebuie să fie... lipsită de evenimente pentru ca ele să aibă efect. Şi cum stabilitatea politică şi economică în ţara noastră este deplină, nu pot să-mi imaginez cum de nu au funcţionat niciodată. În lumea reală sporul mediu, indicele mediu şi trendul liniar nu se pot aplica pentru că există următoarele lucruri greu de prevăzut: corupţie, crize, epidemii, lovituri de stat, războaie, terorişti şi multe altele. Deci dacă vreţi să aflaţi ce vă rezervă viitorul nu vă pierdeţi timpul cu metodele de mai sus şi duceţi-vă la Nostradamus, The Voodoo Lady, Sangoma Nguni sau Mama Omida, că toţi au cam aceleaşi şanse de 50-50 să scoată pe gură ceva util.

Aprecieri critice referitoare la perioada intersemestrială de evaluare a cunoştinţelor la Academia de Studii Economice din Bucureşti -pe larg-

Am ajuns deja la un număr notabil de sesiuni: asta a fost a III-a. Comparativ cu celelalte, asta a fost mai puţin specială şi parcă mai goală... Motivul a fost lipsa celui mai bun exemplu de paranoie şi prostie în mediul universitar, Dna L, al cărei nume nu-l dau nici acum. Nu că i-ar fi cuiva dor de ea, Doamne fereşte, să rămână la facultatea la care s-a mutat anul ăsta. Sigur, ideal ar fi să plece din ASE de tot, asta n-o să se întâmple decât atunci când o să iasă la pensie sau când o să-i cadă un pian în cap.

Altă diferenţă mai puţin plăcută faţă de anul trecut şi faţă de sesiunile trecute au fost schimbările în plan administrativ şi organizatoric. Mi se pare mie, şi sunt şanse mari să şi am dreptate, că Academia de Studii Economice încearcă să le pună beţe-n roate studenţilor şi astfel să scoată cât mai mulţi bani din restanţe. Oi bate eu câmpii, dar următoarea enumerare cred că îmi confirmă cel puţin parţial teoria.

- preţul restanţelor nu mai e 30 lei, ci 60 lei;
- din motive necunoscute, pauza de o săptămână dintre sesiune şi sfârşitul semestrului n-a existat anul ăsta;
- unele grupe şi, în unele cazuri, unele serii au avut "plăcerea" să dea examene în zile consecutive
- la micro şi macroeconomie (anul I) seminarul se ţine acum doar la două săptămâni, în condiţiile în care NEpromovabilitatea era oricum de ~75%.

În fine, trecem peste asta. Să luăm acum materiile la rând. În primul rând, antreprenoriat. Materia asta a fost probabil introdusă în programă pentru simplul motiv că nu aveau cu ce altceva să umple spaţiile din orar. E practic o duplicare a cursului de "bazele economiei întreprinderii" din anul I. Mai pe scurt: same shit, different name.

Examenul II: econometrie. La primul curs ne-a fost descrisă ca fiind o combinaţie între economie, statistică şi matematică. Mie mi se pare că e o combinaţie între economie, statistică şi matematică, mai puţin economie... Prin marea de matematică şi statistică, chiar mi-a fost greu să-mi dau seama unde e economia. Şi în condiţiile în care în anul anterior am avut restanţe la economii şi statistică şi 5 la matematică, ce putea să se întâmple aici? Exact, RESTAŢĂ! Dar să privim partea bună: dacă n-aş fi avut măcar o restanţă pe anul ăsta, ar fi fost pur si simplu prea plictisitor. Sigur, ar fi fost drăguţ să fiu şi eu în rând cu lumea şi să am restanţă ori la antreprenoriat, ori la turism, dar n-a fost să fie. Şi măcar asta pe semestrul I s-o am, că am consultat lista cu materii din următorul semestru şi există şanse reale să nu am restanţe deloc.

Cum zicea Mark Twain: There are lies, terrible lies and statistics. Şi ca să demonstrez asta o să şi iau două exemple. Conform INSSE, populaţia României este alcătuită în proporţie de 2,5% din ţigani sau rromi sau cum le-o zice. Da, sigur! Trăiască statistica! Însă această ştiinţă nu se ocupă doar cu inventarieri şi liste. Se ocupă şi cu predicţii. Nu, nu citind în palmă sau în stele, ci prin metode "ştiinţifice", cică. Am făcut două proiecte semestrul ăsta în care aveam date pe cinci ani despre diferite subiecte şi trebuie să fac preziceri pe trei. Pentru că datele erau pe 2003-2007, am cam făcut profeţii despre trecut. Şi mare surpriză, mare, rezultatele nu aveau prea multe în comun cu realitatea. Sigur, dacă nu existau factori perturbatori, poate că ar fi mers. Şi cum stabilitatea politică şi economică la noi în ţărişoară e deplină, nu pot să-mi imaginez de ce n-a funcţionat... Să fie oare metodele de căcat??? Cred că da. În lumea reală nu poţi să prezici viitorul prin metoda trendului liniar, a indicelui mediu şi a sporului mediu. Asta din cauză că în lumea reală există războaie, corupţie, epidemii, crize economice şi multe altele. Deci cei mai calificaţi să facă predicţii sunt Mama Omida şi Nostradamus.

Examenul III: tehnici promoţionale. Cred că asta e una dintre puţinele materii care nu au fost puse în orar degeaba şi care nu era de umplutură.

Examenul IV: economia turismului. Cum au reuşit cei care au scris manualul şi cei care au gândit cursul să transforme ceva plăcut ca turismul în aşa o aberaţie cum e acolo, rămâne un mister. Cele 12 capitole ar putea fi foarte uşor reduse la numai trei sau patru. Dar aşa sunt majoritatea cursurilor: despre nimic în cât mai multe cuvinte.

La materia asta s-a reuşit să se demonstrez cu succes alt lucru: subiectivismul la corectare. Cele două proiecte în care am făcut profeţii despre tercut de care ziceam mai devreme erau unul la economia turismului şi unul la economia serviciilor. Din punct de vedere al structurii şi al calităţii, erau identice. Dar nota diferă în funcţie de cât de nebun sau cât de sănătos la cap e profesorul care îl examinează. Astfel: economia serviciilor 25/30 puncte şi economia turismului 16/30 puncte. Deci nu cred că se pune problema existenţei vreunei urme de imparţialitate.