Se afișează postările cu eticheta Marea Britanie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Marea Britanie. Afișați toate postările

duminică, 21 octombrie 2012

Regatul Unit - Anglia - Marea Britanie

Regatul Unit - Anglia - Marea Britanie. E vorba de acelaşi loc? Sunt locuri diferite? Oare britanicii se amuză pe seama străinilor care nu ştiu care e diferenţa şi folosesc termenii incorect sau sunt enervaţi de ei?


Un lucru care creează confuzie e că Regatul Unit de fapt nu e o singură ţară, ci o ţară alcătuită din mai multe ţări, care conţine patru naţiuni suverane egale în drepturi: Anglia, Scoţia, Ţara Galilor şi Irlanda de Nord. Anglia (desenată cu roşu pe hartă) e deseori confundată sau asimilată în mintea multora cu întregul Regat Unit pentru că e cea mai mare şi cea mai populată dintre aceste patru ţări şi pentru că acolo se află capitala regatului, Londra. La nord se află Scoţia (albastru) şi la vest Ţara Galilor (verde deschis). La sud-vest de Scoţia se află Irlanda de Nord (verde închis), care e deseori uitată intenţionat sau nu şi de cei care trăiesc în celelalte părţi ale Regatului Unit.

Locuitorii fiecărei dintre cele patru ţări au nume diferite: în Anglia trăiesc englezi, în Scoţia - scoţieni, în Ţara Galilor - galezi sau velşi şi în Irlanda de Nord - (nord-)irlandezi. Termenul de "britanic" e folosit pentru a-i denumi pe toţi, dar cetăţenii britanici evită să-l folosească pentru că cele patru ţări, de-a lungul istoriei nu s-au înţeles niciodată prea bine şi cetăţenii lor nici astăzi nu prea se înghit unii pe alţii... Scoţienii, galezii şi irlandezii îi privesc pe englezi ca pe nişte tirani imperialişti asupritori, chiar dacă fiecare dintre cele trei ţări are parlament propriu şi dreptul de a vota sau respinge legile Angliei, în condiţiile în care opusul nu e valabil. Englezii îi privesc pe ceilalţi ca pe nişte ţărănoi needucaţi care petrec mult prea mult timp cu oile lor. Dar, cum locuitorii celor patru ţări nu au paşapoarte şi documente de identitate proprii, sunt cu toţii cetăţeni britanici, fie că le place, fie că nu. Cetăţeni britanici, locuitori ai Regatului Unit, al cărui nume complet este Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.

Deci, ce e Marea Britanie? E cea mai mare insulă! Spre deosebire de Regatul Unit, Anglia, Scoţia, Ţara Galilor şi Irlanda de Nord, Marea Britanie e un termen geografic, nu unul politic. Marea Britanie e cea mai mare insulă din Arhipelagul Britanic. În interiorul Regatului Unit, termenul "Marea Britanie" e folosit uneori pentru a face referire la Anglia, Scoţia şi Ţara Galilor, cu excluderea intenţionată a Irlandei de Nord. Dar fiecare dintre cele trei ţări are sub jurisdicţie alte insule mai mici, în apropierea coastelor Marii Britanii. De exemplu, Ins. Wight e parte a Angliei, Ins. Anglesey a Ţării Galilor şi Ile. Hebride, Ile. Orkney, Ile. Shetland şi Ile. Clyde sunt ale Scoţiei.

A doua cea mai mare insulă a Arhipelagului Britanic e Irlanda. La fel ca "Marea Britanie", şi Irlanda e TEORETIC tot un termen geografic, nu unul politic. Ins. Irlanda conţine două ţări: Irlanda de Nord şi Republica Irlandeză. Irlanda de Nord e o parte a Regatului Unit, pe când Republic Irlandeză (care din comoditate e numită de obicei Irlanda, ca întreaga insulă) e o naţiune separată. Însă şi Irlanda şi Regatul Unit fac parte din Uniunea Europeană, deşi deseori, englezilor mai ales, le place să se prefacă că ţara lor e în mijlocul Atlanticului, nu la 50 km nord de Franţa.

Deci, cele mai mari insule din Arhipelagul Britanic sunt MAREA BRITANIE şi IRLANDA. Pe Ins. Irlanda se află două ţări: Irlanda şi IRLANDA DE NORD. Pe Ins. Marea Britanie se află trei ţări: ANGLIA, SCOŢIA şi ŢARA GALILOR. Anglia, Scoţia, Ţara Galilor şi Irlanda de Nord formează REGATUL UNIT.

Dar asta nu e toată povestea. De ce pe banii din Canada şi Australia, de exemplu, apare chipul Reginei? Asta are legătură cu ceea ce era odată Imperiul Britanic. Acum mai bine de jumătate de secol Imperiul Britanic acoperea un sfert din suprafaţa lumii şi conducea o cincime din populaţia planetei. Multe dintre aceste teritorii s-au desprins de Imperiu în urma unor războaie sau revolte. Toată lumea ştie povestea Statelor Unite sau a Indiei. Dar foarte multe dintre fostele colonii şi-au dobândit independenţa prin diplomaţie. Aceste teritorii care aspirau la statutul de naţiuni independente au făcut o înţelegere cu Regatul Unit prin care au continuat să recunoască monarhia britanică ca şi autoritate supremă a ţării în schimbul dreptului de a avea parlamente şi guverne proprii. 

Pentru a înţelege legătura dintre toate astea trebuie să discutăm desprea Coroană. Nu coroana din Turnul Londrei, care stă aşezată în spatele unui geam de sticlă şi pe care vin s-o vadă milioane de oameni în fiecare an, ci entitatea juridică ce conduce ţara, reprezentată de un singur om. Cine a creat această entitate? Dumnezeu. Conform tradiţiei britanice, autoritatea conducerii Regatului aparţine lui Dumnezeu şi monarhul britanic este încoronat în cadrul unei ceremonii creştine. Dar, Dumnezeu nevrând să se încurce cu probelme de micromanagement, a acordat toate puterile sale de conducere unei entităţi numite "Coroana", controlată la rândul ei de monarhul în exerciţiu, acesta fiind în momentul de faţă Regina Elisabeta a II-a. Astfel, tehnic vorbind cel puţin, Regatul Unit este o teocraţie. Suveranul este şeful statului şi conducătorul suprem al religiei oficiale: anglicanismul.

Naţiunile care şi-au dobândit independenţa faţă de Imperiul Britanic prin diplomaţie, dar care încă recunosc autoritatea Coroanei, sunt cunoscute sub denumirea de Ţinuturile Commonwealth-ului (Commonwealth Realms). În ordinea populaţiei, începând de la cel mai mare la cel mai mic, acestea sunt: Canada, Australia, Papua Noua Guinee, Noua Zeelandă, Jamaica, Ile. Solomon, Belize, Bahamas, Barbados, Sf. Lucia, Sf. Vincent şi Grenadine, Grenada, Antigua şi Barbuda, Sf. Kitts şi Nevis şi Tuvalu. Toate acestea sunt naţiuni independente, reprezentate la ONU, dar încă recunosc conducătorul monarhiei britanice ca şeful statului, deşi puterile acestuia în interiorul graniţelor acestor state sunt foarte limitate şi rolul său este mai mult unul ceremonial.

Mai departe, mai există şi Dependenţele Coroanei (Crown Dependencies). Acestea sunt: Ins. Man, Ile. Jersey şi Ile. Guernsey. Spre deosebire de Ţinuturile Commonwealth-ului, ele nu sunt state independente, ci au doar autonomie locală faţă de Coroană şi locuitorii lor au cetăţenie britanică. Totuşi, Regatul Unit îşi rezervă dreptul de a respinge hotărârile guvernelor locale.

Încă nu e gata enumerarea, mai există o categorie de teritorii, în care intră, de exemplu, şi Gibraltar, un orăşel mic la marginea de sud a Spaniei, cunoscut pentru stânca sa, pentru maimuţe şi pentru faptul că de-a lungul istoriei a provocat tensiuni diplomatice între Regatul Unit şi Spania. Tot în aceeaşi categorie intră şi Ile. Falkland (Malvine), care acum 30 de ani au provocat un scurt război între Regatul Unit şi Argentina. Aceste teritorii intră în categoria Teritoriilor Britanice de Peste Mări (British Overseas Territories). Până nu demult aveau numele de "Colonii ale Coroanei" (Crown Colonies), care le dezvăluie originea. Acestea sunt ultimele vestigii ale Imperiului Britanic. Acestea nu au devenit state independente şi se bazează în continuare pe Regatul Unit pentru asistenţă militară şi economică. Ca şi în cazul Dependenţelor Coroanei, toţi cetăţenii născuţi în interiorul graniţelor lor sunt cetăţeni britanici. În ordinea populaţiei, începând de la cel mai mare la cel mai mic, acestea sunt: Ile. Bermude, Ile. Cayman, Ile. Turks şi Caicos, Gibraltar, Ile. Virgine Britanice, Akrotiri şi Dhekelia, Ins. Anguilla, Ins. Sf. Elena, Ins. Ascension, Ile. Trinstan da Cunha, Montserrat, Teritoriul Britanic din Oceanul Indian, Ile. Falkland, Ile. South Georgia şi Sandwich şi Ile. Pitcairn.



Deci, REGATUL UNIT e o ţară situată în Ile. Britanice şi e o parte a COROANEI, care e controlată de monarhie. Sub conducerea Coroanei se mai află şi DEPENDENŢELE COROANEI, ŢINUTURILE COMMONWEALTH-ULUI şi TERITORIILE BRITANICE DE PESTE MĂRI.

Postare în baza informațiilor din acest filmuleț de pe YouTube.

miercuri, 30 noiembrie 2011

La Bucureşti, ca la Londra











Pozele de mai sus nu sunt făcute la Londra sau Edinburgh sau Dublin, ci pe străzile Bucureştiului. În ultimele şase luni în Bucureşti în general şi în Bucureştii Noi în particular a apărut o categorie cu totul şi cu totul aparte de maşini, şi anume maşinile englezeşti. S-ar părea că preţurile la care se pot cumpăra sunt extrem de avantajoase faţă de cele ale maşinilor din România sau restul Europei continentale. Unele poţi să le cumperi chiar şi cu 1.500 sau 2.000 de euro. La aşa preţuri cred că putem să presupunem fără nicio reţinere că e vorba de nişte hârburi ruginite şi nişte rable. Dar nu sunt doar nişte hârburi ruginite şi nişte rable, sunt nişte hârburi ruginite şi nişte rable cu volanul pe partea greşită.

În Marea Britanie maşinile circulă pe partea stângă a drumului, aşa că volanele maşinilor sunt situate pe partea dreaptă a bordului. Deşi poate părea greu de crezut, până acum vreo 200 de ani aşa se circula în toată lumea. Se crede că originea acestui obicei stă în faptul că unui călăreţ, dacă mergea pe partea stângă a drumului, dreptaci fiind, îi era mai uşor să scoată sabia din teacă şi să se apere în cazul unui atac. Există două variante cu privire la motivele pentru care mare parte a lumii a ajuns să circule pe partea dreapta. Prima ar fi următoarea: în primii ani de existenţă ai SUA, birjarii care conduceau trăsurile mari trase de mai multe perechi de cai, nu aveau un scaun şi stăteau în spatele ultimului cal de pe partea stângă. Aşa au apărut primele legi care impuneau circulaţia pe partea dreaptă, pentru ca aceştia să vadă roţile trăsurii şi să nu le lovească de cele ale trăsurilor care veneau din celălalt sens. Altă variantă ar fi că Napoleon e responsabil pentru trecerea la circulaţia pe dreapta. Când a cucerit Europa, a încercat să impună circulaţia pe partea dreaptă pentru a-i împiedica pe oameni să se dueleze în mijlocul străzii, îngreunând apucarea sabiei.

Oricare ar fi situaţia, în principiu niciunul dintre sisteme nu are nicio problemă, cu o singură condiţie: toată lumea să circule la fel; ori pe dreapta, ori pe stânga. Când se găsesc câţiva care cred că e mai şmecher să ai o maşină făcută pentru circulaţia pe celălalt sens, atunci încep să apară problemele. Şi tocmai pentru că asta se întâmplă în Bucureşti acuma, asta dă naştere la unele situaţii ciudate şi periculoase.
  1. Într-o zi mă plimbam cu maşina pe Bvd. Jiului şi la câteva sute de metri în faţa mea  încerca să intre pe bulevard, de pe una dintre străduţele adiacente, o maşină englezească. Individul de la volan cred că a venit cu maşina aia direct din Anglia, pentru că a considerat că ar fi o idee bună să intre pe sensul celălalt de circulaţie, adică să se îndrepte spre mine. Atât de convins era că face ceea ce trebuie, că a început să-mi dea flash-uri. Din fericire, după puţin timp şi-a dat seama cât de prost era şi a tras pe dreapta... nu stai, pe stânga, de fapt, şi a aşteptat să se elibereze celălalt sens de circulaţie, cel corect după standardele româneşti;
  2. Stăteam eu la semafor într-o zi şi pe trotuarul din dreapta era unul într-un Mercedes englezesc care încerca să aranjeze maşina într-o poziţie normală de parcare. Un gest nobil, mai ales că mulţi şoferi din Bucureşti parchează execrabil. Numai că după cum se mişca, era clar că poziţia volanului îl dezorientase. Încearcă el tot felul de manevre şi până la urmă, până să se facă verde la semafor se opreşte fix într-un... POM;
  3. Cei care se ocupă cu importul de maşini englezeşti, oricine ar fi ei, aduc absolut orice fel de maşină. Într-o zi am văzut o... autoutilitară foarte neobişnuită. Totodată, cred că a fost şi o scenă destul de reprezentativă pentru, nu ştiu, Bucureşti sau România în general. Nu era o maşină de poliţia, nu era o salvare, nu era o maşină de gunoi şi nici de pompieri. Într-o zi aştepta la un semafor să se facă verde un DRIC cu volanul pe partea greşită. Înăuntru se aflau doi băieţi pe scaunele din faţă, membri ai unei anumite etnii, după înfăţişare. Ăla din dreapta, deci de la volan, mă întreabă dacă nu cumva ştiu unde e strada X. Îi răspund că strada X e a doua sau a treia pe dreapta. Semaforul se face verde şi după ce reuşeşte în cele din urmă să bage maşina în viteză, că e mai greu să umbli la schimbătorul de viteze cu stânga, a băgat băeţii... MANELE, la maxim, fără număr! Subliniez din nou, asta se întâmpla într-un dric cu volanul pe partea greşită.
Eu sunt convins că dacă maşinile astea or să se mai înmulţească mult, numărul accidentelor uşoare o să fie destul de mare în rândul lor. Şi o să devină cu adevărat grav atunci când mândrii proprietari de maşini britanice or să vrea să iasă din Bucureşti şi or să încerce să depăşească maşini cu volanul pe partea care trebuie pe drumurile ţării noastre, care în cea mai mare parte au o bandă pe sens, ei fiind neînsoţiţi şi situaţi pe partea dreaptă a maşinii.

duminică, 1 mai 2011

Englezii fac pariuri pe orice

Mare eveniment, mare vinerea trecută. William, al doilea în linia succesiunii pentru tronul britanic s-a căsătorit cu Kate Middleton, care va fi cunoscută de acum înainte sub numele de Catherine Duchess of Cambridge. Desigur, totul a decurs cum trebuia să decurgă, că doar au urmărit evenimentul peste 1.000.000 de oameni pe străzile Londrei şi peste 2.000.000.000 la televizor sau pe internet (prima nuntă regală pe net). Ce a fost deosebit faţă de alte nunţi regale? Păi faptul că a avut loc în Anglia şi că englezii, ca întotdeauna au făcut pariuri pe absolut orice şi continuă să facă asta chiar şi după ce s-a terminat nunta.

  • Care va fi sexul primului lor copil? (M 5/6; F5/6);
  • În ce an se va naşte primul lor copil? (2011 10/1; 2012 8/15; 2013 5/2; 2014 7/1; 2015 8/1; 2016 sau mai târziu 11/2);
  • Kate va fi cel mai popular nume pentru fetiţele născute în 2011 (da 4/1);
  • Ce va face Pippa Middleton (sora lui Kate) în continuare? (Va apărea în Top 100 FHM Sexiest Women 10/11; Va apărea pe coperta revistei Vogue 15/8; Se va căsători 5/2; Se va apuca de modelling 7/1; Se va angaja la Jigsaw 50/1; Se va căsători cu Harry 80/1);
  • Care suvenir legat de nunta regală se va vinde cel mai bine? (şerveţelele 10/11; cănile 5/2; farfuriile 7/2; decoraţiunile 8/1; halbele de bere 9/1; cutiuţele de medicamente 16/1);
  • Care va fi numele primului lor copil? (Frances 5/1; John 6/1; Diana 8/1; Anne, Spencer, Charles, Henry, George 10/1; Sarah 12/1; Richard 14/1; Edward, Elizabeth, William, David, Carole, Mary 16/1; James, Catherine, Marie, Caroline, Andrew, Victoria 20/1; Philippa, Louis, Arthur, Alexander 25/1; Jane, Albert, Sophia, Frederick, Oliver 33/1; Fiona, Patrick, Christian 40/1; Janet, Georgiana 66/1; Camilla 66/1; Chelsy 80/1; Wallis, Brian 100/1; Fergie 250/1);
  • Cine va face un copil prima? (Kate Middleton 11/10; Zara Philipps 1/1; Chelsy David 8/1);
  • Cine va fi următorul monarh? (Charles 8/11; William 1/1; Harry 8/1; Altcineva 50/1);
  • Ce culoare va avea pălăria reginei la nuntă? (albastru 7/2; roz 5/1; crem 7/1; portocaliu 16/1; galben 6/1; mov 5/1; verde 12/1; alb 14/1; maro 20/1; negru 20/1);
  • Îl va "onora şi i se va supune" Kate în jurământul ei de la nuntă? (da 5/6);
  • Se va defecta limuzina lui Kate în drumul spre biserică? (da 33/1);
  • Îl va lăsa Kate pe William să aştepte în faţa altarului? (da 66/1);
  • Va spune Kate alt nume decât "William" în faţa altarului? (da 2/1);
  • La ce oră va ajunge Kate la biserică? (mai devreme de 11:00 5/1; 11:00-11:03 5/2; 11:04-11:07 8/1; după 11:08 12/1);
  • Va striga cineva "DA" când preotul va întreba dacă cunoaşte cineva vreun motiv pentru care aceşti doi tineri nu trebuie să se căsătorească? (da 12/1);
  • Va scăpa William inelul pe jos? (da 5/1);
  • Care va fi cântecul primului dans? (You're Beautiful 5/1; Don't Wanna Miss You 7/1; Everything I Do 8/1; Angels 8/1; You're Still the One 9/1; Truly Madly Deeply 10/1; Take That Song 12/1; Power of Love 33/1; Sex On Fire 50/1);
  • Care va fi lungimea trenei? (mai puţin de 8 feet 7/4; 8-19,9 feet 1/1; 20-31,9 feet 4/1; peste 32 feet 8/1);
  • Va cânta Elton John la recepţie? (da 12/1);
  • Va avea barbă William la ceremonie? (da 18/1);
  • Va prinde Harry buchetul? (da 19/1);
  • Va naşte Kate gemeni? (da 20/1);
  • I se vor rupe pantalonii lui William? (da 24/1);
  • Harry nu va putea să ţină/să-şi termine discursul din cauză că va fi beat? (da 28/1);
  • O va săruta William pe Kate după ce va spune "da"? (da 15/1);
  • Cine va fi designerul rochiei pe care o va purta Kate la plecare avionului care îi va duce în luna de miere? (Victoria Beckham 5/2; Issa London, Stella McCarthney 4/1; Jigsaw 6/1; Bruce Oldfield 10/1; Chloe 12/1; Burberry 16/1; Chanel, Dior 20/1; Armani 25/1; Gucci, Browne Daughters 33/1; Charlotte Todd 50/1; Prada, Versace, Vivianne Westowood 66/1; Topshop 80/1; George Asda, Galliano 100/1; Jordan 500/1);
  • Care va fi felul principal la recepţie? (vită 8/1; miel 6/4; pui 5/1; peşte 8/1; căprioară 10/1; curcan 20/1; fazan 22/1; porc 25/1; paste 33/1; pizza 66/1; Mc'Donald's-KFC-Burger King 100/1);
Cum ar suna un nume ca Fergie pentru o viitoare regină? God save Queen Fergie I! Sau cum ar fi fost ca invitaţii să mănânce aripioare picante la recepţie? În afară de asta, unele pariuri erau sortite eşecului din start. De exemplu, sărutul miresei după binecuvântarea preotului nu se practică în Biserica Anglicană şi nici nu se aruncă buchetul de flori.

marți, 26 aprilie 2011

Nu doar românii au talent

Acum câteva zile s-a terminat primul sezon al emisiunii "Românii au Talent". Ratinguri maxime, show bun, talente bune, chiar mi-a plăcut. Ideea pentru formatul emisiunii însă nu ne aparţine. Primii care au venit cu ideea au fost britanicii, care în 2007 au făcut primul sezon al emisiunii "Britain's Got Talent". În anii ce au urmat foarte multe alte ţări au preluat formatul şi au realizat sau urmează să realizeze variante locale. În momentul acesta există sau sunt în curs de creare nici mai mult nici mai puţin de 38 de spin-off-uri în stil Got Talent. Primii care au copiat formatul au fost americanii. Au urmat, printre alţii francezii, itlienii, ruşii, ucrainenii, indienii, chinezii, grecii, bulgarii, spaniolii, brazilienii etc etc. Există şi două variante internaţionale ale spectacolului: Arabs Got Talent (ţările din Lumea Arabă), şi Česko Slovensko má talent (Cehia şi Slovacia). În America e în mijlocul procesului de realizare şi o variantă în spaniolă a spectacolului: Tengo Talento, Mucho Talento.


Cel mai cunoscut produs al seriei de emisiuni e probabil Susan Boyle (niciunul dintre filmuleţele de pe YouTube nu poate fi preluat). Chiar dacă în finală a ieşit abia pe locul 2, lumea pe ea a ţinut-o minte, nu pe câştigători, oricine ar fi fost ei. Şi acum câteva zile tot la varianta englezească, la sezonul al cincilea, a apărut un nou potenţial câştigător, chiar din România.

O altă variantă a fost cea din India. Şi cine putea să câştige în ţara în care a apărut Bollywood decât o trupă de dans? Numărul lor a fost foarte bun, bine executat, dar la noi în ţară sigur nu ar fi câştigat. În România niciuna din trupele de dans n-a câştigat. La ei însă, şi juriul şi publicul par profund impresionaţi, chiar dacă în afară de cuvintele englezeşti, nu înţeleg ce spun.


De fapt mare parte din participanţi la ei aveau numere bazate pe dans.

Cel mai original talent câştigător cred că a fost cel din Ucraina: Xenia Simionova, descrisă ca fiind "sand artist". Impresionat, ce pot să zic? Ca să nu mai zic original.


Cea mai impresionantă poveste probabil a avut-o câştigătorul din China: Liu Wei, un pianist ce şi-a pierdut mâinile.


Dacă aveaţi impresia că numai la noi s-au prezentat la audiţii oameni care nu aveau ce căuta acolo, vă înşelaţi. Au şi ceilalţi idioţii lor. Culmea e că deşi nu au cine ştie ce talent sau au talente extrem de ciudate, unii au fost apreciaţi. Exemplu, Indiggo, care s-au dus tocmai până în America să se facă de râs (părerea românilor). Cu toate astea, au ajuns în semifinale. Ce lume...


Dar tot acolo în America au fost alţi idioţi mai mari ca ele:



Despre greci ştie toată lumea că în antichitate erau cunoscuţi pentru înclinaţiile homosexuale pe care le aveau foarte mulţi dintre ei. Înclinaţiile astea mai au ecouri şi în ziua de azi se pare.