iPhone 4, ochelari de soare, tricouri şi Blackberry gratis

Acum câteva săptămâni a fost inventată cea mai ieftină metodă de publicitate. Nu ai nevoie decât de o conexiune la internet, un cont de Facebook şi o mulţime de dimensiuni considerabile de proşti. Primele două nu sunt greu de obţinut şi proşti se găsesc, slavă Domnului, din plin.

Metodologia este după cum urmează: creezi una bucată pagină pe Facebook pe care scrii că primii 50.000-100.000-200.000 de oameni care accesează nu-ştiu-ce pagină sau dau like la nu-ştiu-ce primesc ABSOLUT GRATUIT un articol de îmbrăcăminte sau vreun echipament electronic. Acum câteva săptămâni am primit vreo cinci-şase invitaţii în sensul ăsta. Acuma deşi nu prea dau atenţie la astfel de lucruri şi nu stau pe Facebook mai mult decât trebuie, am zis să văd şi eu despre ce e vorba.

Cât de bou să fii să pui botul la aşa ceva?!

Un bou care stă pe Facebook sub numele de "Adrian Mutu" a făcut o pagină pe care invita lumea să dea like la un site, nu mai ştiu de ce fel. Primii 200.000 urmau să primească gratis un iPhone 4. Şi pe deasupra, puteai să şi alegi culoarea, alb sau negru... Rezultatul: 60.000 de participanţi 15.000 care nu participă (cam puţini) şi aproape 250.000 de la care se aşteaptă răspuns.

În caz că nu e deja evident, de asta trebuie să fii bou să iei de bun aşa un lucru:

• iPhone 4: 200.000*2.700=540.000.000 lei (129.000.000 euro);
• tricou: 200.000*30=6.000.000 lei (1.429.000 euro);
• ochelari de soare: 200.000*500=100.000.000 lei (23.800.000 euro);
• Blackberry: 200.000*2.020=404.000.000 lei (96.200.000 euro).

O fi reclama sufletul comerţului, dar nici chiar aşa. Am postat şi eu un comentariu la unul dintre evenimentele astea: Primii 200.000 de participanţi primesc ABSOLUT GRATUIT o ţeapă. Şi ca să-mi fie clar cât de mulţi proşti trăiesc printre noi, la câteva secunde după ce-am postat asta, am primit un comentariu de la un cretinel cu trei ani mai mic (că aşa se face doar, datele personale se lasă la vedere pe internet): De unde ştii tu? Nu se ştie niciodată, poate avem noroc. Aha... Nu se ştie niciodată, poate eşti un retardat. Cât facem pariu că ăsta ţine cu majoritatea şi n-a luat bacul?

Şi încă o curiozitate: câţi au citit instrucţiunile de la evenimentele astea (pot fi văzute în imaginea de mai sus)? Câţi au făcut asta cu atenţie? Câţi dintre voi, boilor care sunteţi boi, în număr de 60.000 sau mai mulţi, aţi citit punctul al doilea fără să săriţi peste cuvinte?

BAC-ul în 2012

Având în vedere faptul că în anul 2011 au promovat BAC-ul doar 45% din elevi, subiectele de anul viitor vor arăta cam aşa:

Subiectul I (Limba şi Literatura Română)

Se dă textul: “Ana are mere”.

Pe foaia de examen sau pe o altă hârtie pe care o aveţi la îndemână, serveţel, ambalaj de ciocolată, etc. scrieţi răspunsul la următoarele întrebări:

1. Ce are Ana?
2. Cine are mere?
3. Extrageţi cel putin un fruct din text.
4. Desenaţi un măr.
5. Scrieţi un alt nume de fată în afară de Ana. Dacă nu vă amintiţi, e bun şi un nume de băiat.
6. Alcătuiţi o scurtă compunere în care să povestiţi ce vă trece prin cap.
7. Analizaţi textul în 3-4 pagini sau la alegere scrieţi un banc.

**********************************************

Subiectul II (Matematică)

1. Aflaţi valoarea lui x din ecuaţia: x = 2.
2. Suma a două numere este 4. Numerele sunt egale. Aflaţi măcar unul din cele două numere.
3. Calistrat avea 10 ani când mama lui l-a ars cu un fier încins pentru că a luat un 9 la matematică. Câti ani are Calistrat la 2 ani după tristul eveniment?
4. Desenaţi un pătrat.
5. Imaginaţi-vă un trunchi de piramidă triunghiulară regulată.
6. Puneţi în ordine crescătoare numerele: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9.
7. Gândiţi-vă la două numere la alegere şi scrieţi-l pe cel mai mare.

**********************************************

Subiectul III (Istorie)

1. Asociaţi următorii şefi de stat cu anii în care au murit: Burebista, Nicolae Ceauşescu – 44 î.Hr., 1989 d.Hr.
2. Scrieţi un scurt text istoric folosind următoarele cuvinte: bătălie, democraţie, Ştefan cel Mare, porumb fiert, Decebal, 1600.
3. Faceţi un portret al lui Deceneu aşa cum vi-l imaginaţi.
4. Ordonaţi cronologic următoarele evenimente istorice: apariţia omului, Unirea de la 1600, majoratul lui Burebista, Unirea de la 1918.
5. Ce ţară s-a format în urma Marii Uniri de la 1918?
6. Deduceţi o calitate a domnitorului Radu cel Frumos analizând cu atenţie numele acestuia.
7. Analizaţi comparativ în 2-3, maxim 4 cuvinte domnia de 2 luni a lui Ciubăr Vodă şi cea de 47 de ani a lui Ştefan cel Mare în Moldova. Încercaţi să analizaţi din cel putin 3 perspective şi să construiţi un text care să respecte rigorile unei scrieri istorice cu caracter academic. Depăşirea limitei de 4 cuvinte duce la excluderea din examen!

**********************************************

Subiectul IV (Geografie)

1. Comparaţi din punct de vedere al altitudinii Vârful Moldoveanu şi Marea Neagră.
2. Enumeraţi doi vecini ai României. Dacă nu vă amintiţi, enumeraţi doi vecini de-ai dumneavoastră de acasă.
3. În maxim 7-8 pagini, analizaţi fauna, flora şi relieful complex al statului Vatican.
4. În ce punct cardinal al României este situată Câmpia de Vest? Dacă nu ştiti ce este acela un punct cardinal puteţi să răspundeţi “Vest” şi să treceţi la subiectul următor.
5. Pasuri şi trecători: Cine a spus “Un pas mic pentru om, un pas mare pentru omenire”?
6. Alegeţi varianta corectă: Vârful Negoiu are altitudinea: a. 2535 metri b. 11 metri c. un miliard de metri d. altitudinea variază de la o zi la alta.
7. Conform unor măsurători, Vârful Omu ar avea altitudinea de 2505 m, conform altor măsurători ar avea 2507 m. Care credeţi că este varianta corectă? Argumentaţi.

Sursa: http://www.facebook.com/Bancuri

Povestea Magistralei 4 de metrou

Acum aproape trei săptămâni s-a extins reţeaua de metrou a Bucureştiului! Nu, nu e vorba de vreo linie nouă, Doamne fereşte! Doar două staţii, lucrare care conform Ministerului Transporturilor "nu a întârziat nici măcar o zi". O zi cu siguranţă că n-a întârziat. A întârziat 21 de ani... Şi ca să fie cât mai exactă descrierea, nici măcar nu a fost terminată lucrarea. Visul metroului din Bucureştii Noi e încă departe de a fi complet.

Pe lângă staţiile inaugurate (Jiului şi Parc Bazilescu), care sunt perfect normale şi nu au absolut nimic ieşit din comun, în plan mai erau alte două (Laminorului şi Străuleşti). Acum să detaliem povestea. Datele nu mi le mai amintesc cu exactitate, dar şirul evenimentelor e corect.

• Octombrie 1988: Încep lucrările la Magistrala 4 de metrou. Termen iniţial de finalizare: septembrie 1990;
• Decembrie 1989: Moare Nea Nicu. La fel ca în cazul altor proiecte de amploare, lucrările se opresc brusc la scurt timp;
• După 1990: Lucrările continuă, dar într-un ritm foarte încet;
• 1994: Se infiltrează apă din pânza freatică în tunelul care, apropo, era săpat încă din vremea în care mai trăia Ceauşescu;
• ~1997-98: Tunelul e golit de apă. În timpul în care a fost inundat a servit drept mediu de exerciţii pentru scafandri;
• 2000: Sunt date în folosinţă două staţii noi (Griviţa şi 1 Mai) şi două extensii la staţii deja existente (Gara de Nord 2 şi Basarab 2). Lucrările avansează în continuare în ritm de melc;
• 2000-2010: La şantierele celor două staţii în construcţie apar în fiecare an noi termene de finalizare. O ordine aproximativă a acestora ar fi: 2004, 2005, 2006, ianuarie 2007. Urmează o pauză în care semnul nu se mai schimbă şi partea cu termen de finalizare e tăiată de tot. După se reia şirul: iunie 2009, septembrie 2010, ianuarie 2011, AUGUST 2011. În cele din urmă se hotărăsc să lase termenul final iulie 2011. Deci mă gândesc că e posibil ca în mintea lor să le fi dat în folosinţă chiar înainte de termen...;
• ~2020: Premierul inaugurează ultimele două staţii ale Magistralei 4 de metrou cu o panglică mai lungă decât traseul în sine.

Astfel, extrapolând putem concluziona că Magistrala 5 (Drumul Taberei), de aproape două ori mai lungă decât Magistrala 4 va fi gata undeva în preajma anului 2040.

O invenţie albaneză

Î: Ştii cum fac soldaţii albanezi încălzirea de dimineaţă?

R: Fac două ture de ţară.

Î: De ce e criză de elastic în Albania?

R: Se pregătesc să lanseze primul satelit artificial.

Soldaţii americani, japonezi şi albanezi fac întreceri de tras cu tunul. Americanii trag 5.000 m, japonezii - 1.000 m şi albanezii 10 m.

Japonezul: Vai, săracii de voi. Doar 10 m...

Albanezul: Dacă te crezi mai tare, ia treci tu şi suflă în ţeavă!

Î: De ce a pierdut Albania războiul?

R: Era arcaşul bolnav.

Î: De ce ies submarinele albaneze la suprafaţă din cinci în cinci minute?

R: Ca să respire vâslaşii.

Î: Cum distrugi un crucişător albanez?

R: Îi dai drumul în apă.

Î: Când va avea Poliţia Albaneză cu adevărat succes?

R: Când numărul răufăcătorilor prinşi îl va depăşi pe cel al angajaţilor.

Î: De ce merge economia albaneză aşa de prost în ultima vreme?

R: A murit măgarul.

Raport al unui amiral albanez: Flota albaneză a suferit pierderi devastatoare: S-a rupt o vâslă.

Î: Cum elimini un tanc albanez?

R: Îl împuşti pe cel care îl împinge.

Articol pe prima pagină într-un ziar albanez: "ECONOMIA ALBANIEI E LA PĂMÂNT!"

Cauza: A sărit în aer una din cele două sifonării.

Mă rog, cred că aţi prins ideea. Am găsit în sfârşit un exemplu de prostie mai mare ca la noi în materie de autostrăzi! DA! Nu mai suntem cei mai proşti din Europa. Este vorba despre Autostrada Durrës - Kukës din nordul Albaniei, "inaugurată" în 2009. Iată un filmuleţ făcut de un conducător auto în primele zile.

În caz că nu v-aţi prins despre ce e vorba, o să explic. Invenţia şi inovaţia albaneză constă în faptul că autostrada asta are doar O BANDĂ PE SENS. Da, la o examinare atentă ne dăm seama că pe banda a doua vin maşini în sens invers şi că pe ceea ce ar trebui să fie celălalt sens nu există vopsea pe asfalt sau pur şi simplu nu există asfalt. Un tablou al prostiei aşa de grăitor găsim rareori prin Europa. Un camionagiu - că după înălţimea joasă la care sunt maşinile, cred că a fost filmat dintr-un camion, se plimbă pe un drum naţional cu o bandă de siguranţă pe partea dreaptă şi cu un parapet destul de anemic şi pe alocuri incomplet pe partea stângă, asta în ritm de manele. Că doar nu credeaţi că noi am fost destul de creativi încât să fi inventat manelele...

Întâmplător sau nu, autostrada asta, care am înţeles că a fost terminată între timp, a fost construită de o firmă americană pe nume... Bechtel. Tot ăştia se ocupă şi de Autostrada Transilvania, din care avem porţiunea Câmpia Turzii-Gilău de 52 km. Autostrada albaneză e ceva în acelaşi stil, distanţa între cele două oraşe fiind de 68 km. Dintr-un buletin de ştiri din Albania am reuşit să deduc că preţul final a fost de partu sau cinci ori mai mare ca cel iniţial şi că un kilometru a costat cam 15.000.000 euro.

Acuma albanezii măcar au scăpat de-o grijă pentru că 68 km acoperă cam jumate de ţară. Din a noastră mai avem vreo 600 km de construit, ceea ce nu prevăd că o să se întâmple în viitorul apropiat. Şi când se va întâmpla în cele din urmă probabil că maşinile clasice, pe benzină cu patru roţi, vor fi fost înlocuite de maşini zburătoare şi vom avea 650 km de asfalt care vor avea ca unic scop acela de exponat muzeal.

La înmatriculat de maşină nouă

Acum câteva săptămâni am devenit fericitul proprietar al unei maşini noi. Azi, că tot s-a terminat sesiunea, am zis să mă duc să înmatriculez maşina cea nouă, cu nu pot să circul cu numerele roşii decât o lună. Eu, ca un naiv care mă găsesc, credeam la începutul zilei că în două, maxim trei ore o să rezolv problema. După îndelungi căutări, găsesc pe site-ul prefecturii Bucureştiului un ghid complet cu paşii ce trebuiesc parcurşi pentru înmatricularea unei maşini noi. Deşi sunt informaţii PUBLICE, sunt greu de găsit. În mod normal, într-adevăr, dacă e să mă gândesc doar la distanţele dintre instituţii, nu ar trebui să dureze mai mult de câteva ore.

Însă România e o ţară mai specială. Dileala, imbecilitatea şi prostia sunt pe cele mai înalte culmi în sistemul românesc administrativ şi fiscal. Vrei două plăcuţe de metal pe care sunt scrise nişte cifre şi numere? Nasol, frate! Ai de umblat... Pentru a-ţi înmatricula maşina trebuie să faci vizite la nici mai mult, nici mai puţin de patru instituţii. În primul şi în primul rând am început ziua cu un drum la un xerox să trag vreo trei-patru copii după: buletin, cartea de identitate a maşinii, factura şi asigurarea RCA. Prima vizită: Administraţia de Taxe şi Impozite Sectorul 1. Acolo trebuie să plăteşti ceva numit "taxa de înmatriculare" (52 lei). Intru în sediu, la casă era doar un singur om. În trei minute eram gata. Bun!

Motivat de acest prim succes, consult lista şi văd că următoarea chestie e "taxa de certificat de înmatriculare" (37 lei). Asta se plăteşte la CEC sau la BCR. Stau eu şi mă gândesc şi îmi amintesc că e o sucursală CEC, undeva în Bucureştii Noi. Merg cu maşina până acolo, parchez lângă şi intru. Înăuntru, şase persoane stăteau la rând. Cât poate să dureze? Îşi termină treaba una dintre persoanele respective, înaintez puţin şi ce să vezi? Numai o (1) casierie din trei (3) funcţiona. Şi pe deasupra, persoana din spatele ghişeului era o doamnă la o vârstă respectabilă, care din nefericirea nu le prea avea cu calculatoarele. Doi dintre cei de dinaintea mea veniseră cu ditamai teancul de facturi... După vreo 40 minute, îmi vine în sfârşit rândul. În zic doamnei ăleia ce treabă am şi cică am de plătit 37 lei. Îi dau o bancnotă de 50 lei, că asta aveam în portofel şi... Ăăăă, staţi un pic că n-am să vă dau rest. Subliniez că asta se întâmpla ÎNTR-O BANCĂ. Ştiţi, băncile sunt instituţiile alea care dau şi iau bani, deci ai zice că se găsesc la discreţie bani pe acolo, în toate formele şi culorile. Ei bine, nu şi aici. Pleacă de la ghişeu şi după vreo cinci minute, timp în care nu ştiu unde s-a dus vine cu un teanc (nu foarte mare) de bancnote de 1, 5 şi 10 lei. Deci până acum avem 25 minute (xerox şi prima taxă) + 45 minute (stat degeaba, că în principal asta am făcut) = 1h10min.

A treia oprire: trebuie să plătesc taxa de poluare. Asta se face la Administraţia Fiscală Sector 1, care se află pe la Piaţa Victoriei, în zona străzilor cu nume de capitale, undeva pe Strada Roma. Zona Victoria e momentan plină de săpături şi multe parcări, cu sau fără motiv sunt închise. De unde în mod normal era destul de uşor să parchezi acolo chiar şi în mijlocul zilei, azi m-am învârtit vreo 10-15 minute. Intru în sediul Administraţiei. Nu bănuiam ce urmează. Mă duc şi eu ca tot omul la casierie, că doar acolo se plătesc taxe.

- Săru'mâna. Vreau şi eu să plătesc taxa de poluare.

- Aveţia actele?

- Ăăăă, păi... Ce acte mai exact?

- Ah, deci n-aveţi. Mergeţi şi întrebaţi la camera 8, după colţ.

Mă duc la camera 8, după colţ. Uşa era închisă şi pe ea era un afiş pe care scria că între 13:00-17:00 clienţii trebuie să meargă la camera 8A. Mă apuc să caut camera 8A. Bănuiam că n-ar trebui să fie prea departe. Dar, la prima vedere, nu părea să fie la parter. Aşa că mă urc la etaj, dar nici urmă de camera 8A. Îi întreb pe vreo trei-patru oameni, niciunul nu ştia. Cobor iarăşi, şi la a doua căutare la parter, mă iluminez. Camera 8A era la 3-4 m de camera 8, doar că pe uşa era un afiş lipit cu scoci, pe jumate dezlipit şi jumătate printat foarte, foarte prost şi jumătate scris cu pixul. Mai stau vreo 5 minute la coadă, că doar aşteptau şi alţii în afară de mine la informaţii şi în cele din urmă îmi vine rândul. Discuţia următoare a durat până în 30 secunde.

- Săru'mâna. Aş vrea şi eu să plătesc taxa de poluare, dacă se poate...

- Aaah, da. Mergeţi la camera 19.

- Ce???

...........

10 minute bine petrecute... Mă duc la camera 19. Stau şi acolo încă 10 minute că, ce credeţi, e coadă! Intru.

- Bună ziua! Pentru taxa de poluare...

- Ce doriţi să plătiţi, nu?

- Da.

- Păi vă trebuie copie după CI a maşinii, buletin şi factură şi o cerere completată.

- Staţi, ce cerere?

- Mergeţi la parter la xerox şi luaţi de acolo.

Neavând încotro, mă întorc la parter, la xerox, situat chiar vizavi de... camera 8A! Iau formular, îl completez. Şi chiar în mijlocul lui sună o tanti de la Hyundai cu nu-ştiu-ce sondaj de evaluare a satisfacerii clientului. Îi răspund la întrebări, că tocmai ce-am luat o maşină nouă de la ei şi aşa e politicos şi mai trec 5 minute. Mă întorc la camera 19, unde, din fericire coada era mai mică. Intru şi nu mai era domnul cu care am vorbisem mai devreme, ci o altă tanti cu nasu-ntr-un calculator.

- Pentru taxa de poluare... Am completat cererea.

- Aha, bine. Scrie pe fiecare dintre copii "conform cu originalul" şi semnează-te.

Urmez instrucţiunile. În continuare îmi calculează preţul. Cât poate să polueze o maşină NOUĂ, EURO 5, cu motor de 1,2L, 78 CP şi consum de 4,2 L/100 km în afară??? Ei bine, poluează în valoare de 469 lei! Aoleu, n-am bani cash să plătesc. Dar cum urma să aflu, nu era o problemă...

- 469? La showroom ziceau că e doar vreo 250.

- Ah, nu. Asta la modele pe motorină poate.

- Ah. Aşa o fi. Calculatorul ştie să calculeze. Acum ce fac cu astea?

- Păi vii înapoi aici joi sau vineri.

- CUM???
- Joi sau vineri!

- Păi, staţi, cum adică??

- Ce, crezi că eşti singurul care vrea să plătească?

- NU... Dar, ce durează atât? Trebuie să mă duc cu o chitanţă la casierie şi gata.

- Da, dar trebuie aprobată cererea de plată a taxei de poluare, verificat...

- Păi, da dar mă gândeam că dacă e să încasaţi bani, şi mulţi aşa cum e cazul acum, merge mai repejor...

- Eh, nu merge repede nici când e să luăm bani...

Deci, aşa ceva? Cum? Vreau să le dau bani şi ei nu vor să ia? Cerere de PLATĂ A TAXEI AUTO???? Că aşa era intitulat formularul. Aşa prostie, numai la noi se putea... Am aflat de ce îşi termină Mircea Badea emisiunile aşa cu şi le termină. Trăim în România şi asta chiar ne ocupă tot timpul. Înmatricularea unei maşini e o adevărată aventură, şi nu una dintre acelea în care la sfârşit găseşti iluminarea şi sensul vieţii sau ceva de genul ăsta, ci una în care la sfârşit mori de nervi. Acum urmează să mă mai duc "joi sau vineri" şi la Poliţie să cer numerele, unde cine ştie ce mă mai aşteaptă?

Cel mai tare ghid de conversaţie. Ever! 最好的会话手册

Nu cred că următoarea poză are nevoie de multe comentarii. Dacă vă planificaţi să mergeţi în China şi vreţi să puteţi interacţiona cu oamenii de acolo în limba lor, trebuie să vă cumpăraţi unul dintre singurele ghiduri de conversaţie disponibile pentru limba chineză şi să vorbiţi EXACT cum scrie mai jos:

ASE-ul atinge cele mai înalte culmi ale alfabetizării

Şi nu vorbesc aici doar de limba română. Cei care se ocupă de amenajarea bibliotecilor şi altor spaţii din ASE vorbesc fluent şi limba engleză. Sau aşa le place lor să creadă. În biblioteca de la etajul doi din clădirea veche am dat de următorul afiş în garderobă:

Bine că orice versiune de Word

are auto-correct pentru engleză.

Măcar atâta lucru...

Din nefericire, funcţia auto-correct pentru limba română e încă o raritate. Aproape toţi profesorii din ASE au două mari obsesii: notele de subsol şi DIACRITICELE. Diacriticele trebuie să apară în toate lucrările, mai ales în lucrarea de licenţă. Nu se poate altfel, lumea s-ar prăbuşi fără ele... Şi deşi pe majoritatea afişelor şi indicatoarelor din ASE acestea lipsesc cu desăvârşire, la sala 5106 nu se întâmplă asta. În colţul din dreapta al tablei (ecologice) din sala aia găsim următorul afiş:

Acelaşi lucru bănuiesc că e valabil şi pentru

fain-lainăr şi rolăr, nu?

Tranzacţii comerciale

Sunt profund şocat şi uimit... Din când în când, cu o frecvenţă parcă din ce în ce mai mare, ASE-ul mă mai uimeşte cu câte o prostioară. Cine-i boul care a conceput programa? Cine-i inconştientul care a fost în stare de aşa ceva?

"După cum ştiţi de la disciplina nu-ştiu-care, studiată în anul I, nu?...."

Semestrul ăsta avem o materie absolut superbă numită "tranzacţii comerciale". După nume, mă gândesc că s-ar putea să ne fie utilă, că cică o să ieşim economişti din facultatea asta sau aşa ceva. Toate bune şi frumoase până aici, dar tare mi-ar fi plăcut să o facem o persoană căreia i se aprind toate beculeţele. Şi asta n-ar fi nimic, că n-ar fi prima dată când se întâmplă asta, dar de ce în ultimul semestru? De ce tocmai acum?? De ce avem exact în momentul ăsta avem o materie la care rata restanţierilor e mult peste medie? Ăştia nu-şi dau seama că mai toată lumea în perioada asta are de scris o lucrare amplă de 40-50 de pagini şi nu are timp sau chef de prostioare d'astea?

Şi cel mai important, de ce avem în anul III, semestrul II, exact la sfârşitul ciclului de licenţă, o materie care se bazează pe patru alte materii studiate în anul I, semestrul I? Asta în condiţiile în care în anul II, semestrul I n-am avut mai nimic care să se lege de partea aia a materiei, în anul II, semestrul II am cam frecat menta şi în anul III, semestrul I nu a fost cu mult mai greu de atât. De ce oare nu a fost plasată undeva în anul II? Şi uite aşa ne întoarcem la întrebarea iniţială. Cine e cel responsabil pentru abraţia asta de programă? Nu e destul că avem secretare care au cu două clase mai mult ca trenul care fac de râs universitatea şi îi scot din sărite pe studenţi, acum, la sfârşit, ne dăm seama că cei de mai sus, oricine ar fi ei, nu sunt cu nimic mai buni. Deci aşa ceva doar în ţara asta se putea întâmpla. DE CE? DE CE??

Americanii sunt proşti - demonstraţie ştiinţifică

În 2004 în Statele Unite ale Americii au avut loc alegeri prezidenţiale. La aceste alegeri poporul american a avut de ales între următorii:

John Kerry -democrat-
Educat la Yale, militar decorat în Vietnam,
fost avocat, fost guvernator şi senator de Massachussets

George Bush Jr. -republican-
Fost pilot militar, fost alcoolic,
fost guvernator al statului Texas,
omul care a început două războaie fără motiv
(Afganistan şi Iraq)

În nemărginita lui inteligenţă, poporul american l-a ales pe candidatul republican. Ba chiar i-au dat al doilea mandat. Ce-o fi fost în mintea lor? Probabil că nimic. Richard Lynn, autorul cărţii IQ and the Wealth of Nations, a făcut o comparaţie interesantă. În tabelul de mai jos, avem o listă cu toate statele componente ale Statelor Unite ale Americii, în ordinea IQ-ului. În cele colorate cu albastru a câştigat candidatul cu democrat, în cele cu roşu a câştigat candidatul republican.

După cum se poate vedea, avem două mase uniforme care aproape că nu se întrepătrund: una albastră, una roşie. Statele cu IQ peste 100, printre care cele se află unele dintre cele mai populate (New York, New Jersey, California sau Illinois) au votat cu John Kerry. Altele, mai ales cele din sud (Texas, Louisiana, Mississippi sau Nevada) au votat cu George Bush Jr. Şi în condiţiile în care George Bush are cel mai mic IQ dintre preşedinţii SUA, ar fi fost ciudat să se întâmple altfel. Tabelul de mai sus s-a tradus la sfârşitul alegerilor în vreo 30 de electori în plus pentru Bush.

Proşti, da' mulţi...

Noutăţi în peisajul automobilistic românesc

O să încep prin a spune că în viziunea unora dintre cei care guvernează ţara sunt un inconştient. De două săptămâni circul cu maşina prin Bucureşti fără cauciucuri de iarnă. Cum?? Nu ştiaţi că trebuia să le am puse? Vai, ce fel de conducători auto avem în ţara asta? Parlamentarii au mai scos încă o prostie de la băncile în care dorm jumătate de zi. Oare de data asta ştiu ce au votat? Cică începând cu anul viitor toată lumea va trebui să circule cu cauciucuri de iarnă între 1 noiembrie şi 1 aprilie. În afară de asta şi amenzile prevăzute pentru încălcarea acestei reguli nu se specifică altceva în noua lege.

Astăzi, 12 noiembrie, au fost 21°C afară. Ieri au fost 23°C şi alaltăieri cică ar fi fost 26°C. Dar conform noii legi, de la anul va trebui să am cauciucuri de iarnă indiferent de condiţiile meteo. Am două întrebări. Prima: cine se ocupă cu importurile de cauciucuri de iarnă în România şi în ce relaţii se află cu parlamentarii şi cu alte instituţii ale statului? A doua: oamenii ăia nu ştiu că e periculos să umbli cu cauciucuri de iarnă la temperaturi ridicate? Cauciucurile de iarnă sunt făcute dintr-un material special care le împiedică să patineze pe zăpadă şi gheaţă. Pe de altă parte, a temperaturi mari se înmoaie şi în felul ăsta facilitează producerea de accidente.

Nu zic, ideea nu-i rea. Am cauciucuri de iarnă şi le folosesc atunci când e cazul. Dacă şoferii sunt obligaţi să aibă cauciucuri de iarnă (iarna, când chiar e nevoie de ele), poate numărul blocajelor provocate de maşini neechipate corespunzător va scădea. Dar n-ar fi mai bine dacă ar fi gândit legea asta cu capul şi nu cu altceva care începe tot cu "c"?

În altă ordine de idei, mâine se va extinde reţeaua naţională de autostrăzi. România de vine din ce în ce mai tragicomică în fiecare zi. Anul trecut au fost inauguraţi 42 km din Autostrada Transilvania, mâine se vor inaugura încă... 10 KM! Ca şi anul trecut va fi prezent la inaugurare premierul cel cu nume sugestiv în limba turcă (lb. tr. "bok" = "căcat"). Anticipez că va fi vorba de o premieră mondială: va fi prima inaugurare de autostradă unde panglica va fi mai lungă decât autostrada în sine.

TVA 24%

Acum două zile guvernul s-a gândit (vorba vine) la o altă măsură "anti-criză": creşterea TVA de la 19% la 24%. Să recapitulăm: se taie o grămadă de subvenţii, se taie salariile bugetarilor cu 25%, pensiile nu pot fi tăiate cu 15% că e neconstituţional, deci creşte TVA în loc de asta. Unde mai pui şi că oricum nu avem cine-ştie-ce economie - în afară de Dacii nu producem prea multe alte lucruri, suntem pe drumul pe care a apucat-o Grecia, doar că în final noi, spre deosebire de ei, cel mai probabil o să-l parcurgem până la capăt, că deşi nu suntem în Balcani din punct de vedere geografic, suntem mai balcanici ca ei.

Din ce ne spune guvernul, pe 1 iunie, adică peste două zile, intră în vigoare noul TVA. Sigur, au omis câteva detalii: orice schimbare a codului fiscal în mod normal intră în vigoare la şase luni după ce este aprobată şi ar mai fi aspectul mijloacelor fizice de aplicare a noii măsuri. Programele de contabilitate şi ale caselor de marcat nu se schimbă singure şi o schimbare la nivel naţional ar lua mult mai mult de două zile chiar dacă se apucă din secunda asta de muncă şi lucrează non-stop.

Deci din scăderea salariilor şi creşterea TVA va rezulta o scădere a puterii de cumpărare. Preţurile nu vor creşte doar cu 5%. De fiecare dată când se fac astfel de creşteri preţurile cresc cu mai mult din cauză mulţi comercianţi nu ştiu exact care este definiţia cuvântului "aproximare". Dar fiind criză, probabil că mulţi îşi vor da seama că dacă vor face asta îşi vor face mai mult rău decât bine. Dar chiar şi aşa, preţurile vor creşte cu mai mult. Orice bunuri sunt făcute din materii prime. Şi la acestea se aplică TVA 24%, deci costuri de producţie mai mari, care se vor regăsi în preţuri. Aproape sigur creşterea TVA o să fie însoţită de o creştere a evaziunii fiscale, deci creşterea încasărilor statului din TVA s-ar putea să nu fie atât de mare precum ar trebui. O altă viitoare măsură, în acelaşi stil ca cele de până acum, care dacă lucrurile o vor ţine tot aşa sigur va veni, ar fi creşterea cotei unice de impozit pe profit de la 16% la cine-ştie-cât. Asta ar aduce multe firme în faliment şi evident, şomajul ar creşte. O creştere a şomajului înseamnă o scădere a consumului. Dacă scade consumul înseamnă că multe firme nu mai au cui să-şi vândă produsele şi riscă să fie nevoite să-şi oprească activitatea. Creşterile de taxe aplicate fără cap duc la creşterea inflaţiei, adică la scăderea valorii banilor. Asta duce la falimentul altora, la şomaj şi mai mare şi ne vom învârti în acelaşi cerc. Mai pe scurt, va creşte sărăcia şi uite aşa ne săpăm singuri groapa.

Că tot veni vorba de gropi, hai să ne imaginăm cum ar arăta raportul lunar al administratorului unui bloc de 10 etaje pentru o scară cu privire la întreţinere:

• 5 - factură achitată integral;
• 10 - factură achitată parţial şi acumulează datorii;
• 3 - decedaţi - nu au mai avut bani de mâncare/medicamente;
• 2 - nu mai au mult.

Despre cei trei din situaţia ipotetică de mai sus oricine ar spune "Dumnezeu să-i odihnească, dar măcar au scăpat de griji". Sau poate că nu... TVA 24% se va aplica şi la sicrie şi servicii funerare, deci şi să mori o să te coste mai mult. Şi dacă vrei să fii incinerat creşterea preţului o să fie şi mai mare pentru că nu numai că va creşte TVA, ci se va scoate subvenţia la gaze naturale.

Securitatea la aeroport

Sunt puţin în pană de idei, nu s-a mai întâmplat nimic interesant. Nu tu drogaţi, nu tu tâmpiţi, nu tu fenomene meteo extreme... Şi nu prea ştiam ce să mai scriu. Bine, nu că aş fi ţinut morţiş să fac asta, dar îmi vine până la urmă o idee: SECURITATEA LA AEROPORT.

Având în vedere faptul că am la activ un număr destul de mare de kilometri cu avionul pe mai multe continente cred că pot să fac unele aprecieri. Prea multă! Prea multă şi fără folos în mare parte! Mai ales în America... În Europa mai e cum mai e. Nu e deloc plăcut ca un individ cu IQ cu două cifre şi salariu de patru să-ţi scormonească prin bagaje fără motiv şi să nu găsească niciodată nimic. N-au fost în stare să găsească nimic până acum. Şi dacă vrea cineva să arunce un avion în aer nu vine cu bomba de-a gata. Deşi ar putea să încerce, la cât de fraieri sunt ăia...

Deci toată chestia asta n-are niciun rost. Sau nu, mai bine zis nicio logică. E complet lipsită de logică! Îţi iau armele de foc, dar cu cuţitele nu e o problemă. Pot să fac o listă întreagă de obiecte letale cu care poţi să te urci la bordul uni avion de linie. Teoretic, poţi să iei cu tine în avion: un briceag, un topor mic, o cazma, un ferăstrău, o drujbă, un set de săbii ninja (cu valoare istorică sau religioasă), un set de ace de cusut şi o sticlă de vin spartă. Şi singurul lucru pe care ţi-l vor spune va fi: Geanta aceea trebuie să intre în întregime sub scaunul din faţa dumneavoastră sau în compartimentul pentru bagaje de deasupra. Şi dacă totuşi n-ai luat cu tine o armă, relaxează-te! După o oră la zborurile scurte sau două ore jumate-trei la zborurile lungi or să îţi dea o furculiţă şi un CUŢIT, care la multe dintre liniile aeriene sunt de metal. E doar cu cuţit de masă, dar poţi să-l omori pe pilot sau pe oricine din echipaj dacă te străduieşti. S-ar putea să dureze mai mult, mai ales dacă e solid, dar cred că se poate rezolva.

Dar poţi să faci asta şi cu alte obiecte. Dacă într-adevăr vrei, cred că poţi să rezolvi echipajul cu un exemplar al ziarului Libertatea, nu? De ce te lasă să citeşti Libertatea în avion??? Bine, o întrebare bună ar fi "de ce e permisă publicarea şi citirea ziarului Libertatea în general?". Sau să zicem că ai mâini mari! Nu poţi să strângi un membru al echipajului de gât? Aşa că de ce au voie oamenii cu mâini mari să se urce în avioane? Păi probabil că ştiu că nu reprezintă un risc pentru securitate pentru că a răspuns corect la cele trei mari întrebări magice.

#1: V-aţi împachetat bagajele singur?

- NU! Mi le-a împachetat Morcoveaţă! Împreună cu Angelina Jolie şi Brad Pitt . Au venit aseară toţi trei la mine acasă, mi-au gătit o cină delicioasă, mi-au făcut un masaj complet cu uleiuri sacre din China, s-au da de trei ori peste cap, după care mi-au împachetat valiza!

#2: Bagajele au fost în posesia dumneavoastră în tot acest timp?

- NU! De obicei, în seara dinaintea plecării, fix atunci când răsare Luna, îmi las bagajele pe trotuarul din faţa casei şi le las acolo nesupravegheate timp de câteva ore. Aşa, ca să poarte noroc...

#3: V-a rugat vreo persoană necunoscută să luaţi ceva la bord?

- Hmmm, nu cred. Dar chiar când aşteptam la coadă la check-in, Khaled, Hussein şi Abdul Ali bin Karim tot făceau glume despre care dintre valizele mele e mai grea.

Şi aşa ajungem la alt lucru care nu le place celor de la aeroport: glumele. N-ai voie să faci glume cu bombe. No bomb jokes! De fapt, până acum puţin timp, aveau dreptul să te aresteze pentru simplul motiv că rosteai cuvântul "bombă". Asta e, fără glume cu bombe. Dar regula se referă numai la glume! Hai să căutăm atunci altceva... Ce ziceţi de o ghicitoare? Sau o poantă? Sau poate o anecdotă cu bombe. Sau poate doar o remarcă ironică. Oare indivizii ăia sunt pregătiţi să facă distincţia între toate astea? Cred că nu.

Una peste alta, securitatea pe aeroport, la nivelul la care e acum e o pierdere de bani şi de timp şi are un singur rost: să-i facă pe (americanii) albi să se simtă în siguranţă. Oferă doar o senzaţia de siguranţă. N-ai cum să faci un avion complet sigur pentru că prea multă lume are acces. De curând un nigerian cu convingeri religioase puternice a încercat să arunce în aer un avion de pe cursa Amsterdam-Detroit. Se afla pe lista de risc a CIA, dar nu l-a oprit nimeni. Din fericire, n-a reuşit decât să se rănească pe el însuşi în timp ce asambla bomba. Sau traficanţii de droguri. Nu par să aibă probleme prea mari să transporte un pachet de heroină de la New York la Los Angeles cu avionul. Şi chiar dacă ar face aeroporturile complet sigure, teroriştii ar găsi alte locuri aglomerate în care să pună bombe. De exemplu, Miss Piranda şi concertul anual Regii Manelelor. Ştiţi voi, localuri de "divertisment". Vă daţi seama cât ar creşte IQ-ul naţional dacă s-ar întâmpla asta? Concluzia finală e că şansele să fii omorât de un terorist sunt aproape 0 (zero) în afara locurilor ca Iraq sau Afganistan.

Un pistol vrei? Hai că-ţi dau ieftin!

Următoarea poveste nu e recentă, ci s-a petrecut acum câteva luni, dar n-am scris atunci despre ea pentru că mi se părea că nu era puţin tâmpită şi necredibilă. Dar între timp am auzit altele, am mai văzut câteva la televizor şi pe net şi mi-am dat seama că nu e chiar aşa de rău.

Acum vreo patru-cinci luni plec de acasă cu maşina şi mă opresc la benzinărie că rezervorul era aproape gol. Aştept să plece ăla din faţa mea, fac plinul, plătesc, după care dau să plec. Dar nu mai era nimeni la coadă în spatele meu. Şi cum mi se golise şi rezervorul cu apă pentru parbriz, iau spălătorul de lângă pompă şi mă apuc să dau pe geam că era cam murdar. Şi când ajung pe la jumatea parbrizului vine la mine un... cum să-i zic? Un drogat! Sau mai degrabă un aurolac. Mă rog, nu contează!

De următoarea situaţie m-aş fi aşteptat să dau într-un cartier ca Ferentari sau Rahova, nu în Bucureştii Noi. Aşa că vine el, îmi pune mâna pe umăr şi:

Drogatul: Salut!
Eu: Salut!
Dr: Ia zi, vrei să cumperi nişte pastile? Uite, am aici nişte extasy... Dacă vrei îţi fac rost şi de heroină, că am şi d'aia.
Şi scoate marfa ca să văd că vorbeşte serios.
Eu: Nu.
Încerc să-mi văd de parbriz în continuare.
Dr: Da' poate nişte ţigări. Uite am nişte iarbă aici.
Scoate iarăşi marfa.
Eu: Băi, nu, nu fumez nici ţigări normale. Lasă...
Iarăşi încerc să-mi văd de parbriz, dar drogatul insistă.
Dr: Auzi, da' un pistol vrei?
Eu: ...
Dr: Uite, am şi un pistol de vânzare! Vrei?
Şi din nou scoate marfa. Şi de data asta o şi îndreaptă spre mine.
Eu: Băi, nu, nici pistol...
Dr (cu pistolul spre mine): Hai, că-ţi dau ieftin! Un milion!

Ei, ar fi fost o afacere bună. Dar pentru chestiile astea în general trebuie să completezi o tonă de hârtii şi să faci ceva instrucţie, că altfel e un pic ilegal. Dar ceea ce mă îngrijora cel mai tare era direcţia în care era îndreptat. Adică spre mine. În punctul ăsta mi se luase de spălat parbrizul şi mă gândeam la cum să scap. Ce să fac oare? Să-i dau în cap cu spălătorul? Au, nu! Proastă idee, doar are un pistol. Unul adevărat, nu cu bile sau cu capse. În loc să-i dau în cap cu el, îl pun la loc şi fac câţiva paşi spre uşă.

Eu: Ăăăă, da... Hai că vorbim, da' lasă şi tu pistolu' ăla jos sau îndreaptă-l şi tu în altă parte.
Dr: Ah, nu! Stai, că nu-i încărcat!
Şi îl ridică în sus. Şi apasă pe trăgaci.
Dr: Uite, am şi gloanţe! Stai, să scot din buzunar!
Asta în caz că aveam vreun dubiu că e adevărat...
Eu: Mă, nu...
Dr: Ăăă, bine... Hai pa!
Eu: ...
Urc în maşină repede, pornesc şi în zece secunde eram la trei străzi mai încolo.

Şi de vreme ce n-am apărut la ştiri sau pe net cu faţa şi plăcuţa de înmatriculare înceţoşate şi nici n-am primit în cutia poştală vreo scrisoare de la poliţie sau alt organism de genul ăsta, o să presupun că camerele de supraveghere din benzinării au rol pur decorativ. Data viitoare ar trebui să încerc să alimentez fără să plătesc, că poate nu-şi dă seama nimeni.

Dacă v-a plăcut asta, s-ar putea să vă placă şi asta şi cu asta.

Ce frumos e cu maşina!

Traficul din Bucureşti devine din ce în ce mai distractiv pe zi ce trece. Dacă lunea trecută am rămas cu maşina blocată în parcare şi am văzut cum e pe ploaie, azi am avut ce face cu ceea ce ăia care au făcut "Atlas de mitocănie urbană" numesc "ţăran de trafic" (sau ceva de genul ăsta). Dar exemplarul de azi l-aş numi "prost de trafic". Prost cu diplomă, de fapt!

Hai s-o luăm de la început. Dimineaţa vreau să ajung la locul unde îmi parchez maşina de obicei. Da, acolo unde am rămas înţepenit. că altundeva e mai greu de găsit loc, chiar şi mai de dimineaţă. Ca să ajung acolo, una dintre variante e să o iau pe 1 Mai sau Ion Mihalache sau cum i-o zice şi pe Ion Mincu, strada pe care e liceul Vianu. Cele două străzi se intersectează la un moment dat: o intersecţie în T pe în care dacă vrei să faci stânga trebuie să dai prioritate tramvaiului, ceea ce nu a fost cazul azi.


Doar că împreună cu mine mai trec multe alte maşini, de câteodată prinzi roşu la semafor de două-trei ori.


Şi mai vin şi de pe banda cealaltă. Printre ăia azi am dat de unul cu un BMW negru, posesor de lămâiţă şi foarte "talentat". Eu înaintam cu uimitoarea viteză de 10 km/h aşteptând la coadă şi parcă de nicăieri îmi iese unul în faţă. Reacţia normală într-.o situaţie de genul ăsta e să-l claxonezi lung, ceea ce am şi făcut. Dar după ce era să distrugă maşina mea şi pe a lui aud ceva cu "F" de pe fereastra deschisă a BMW-ului. Hmmm, lasă-l în pace. Dacă mămică lui l-a făcut prost, asta e. N-are rost să mă stresez.


Aşa că merg tot înainte, aştept la coadă până când tăranu' cu BMW iese din coadă. Ca să intre pe strada de alături, zic eu. Aşa ar fi fost normal... Dar de ce ar face el aşa ceva?? Şi de ce nu ar întoarce exact pe LINIA CONTINUĂ?? Eu, normal, înaintez. Dar, cum spuneam se hotărăşte la un moment dat să întoarcă. Să intre pe celălalt sens adică, NU să facă dreapta. Acum era să mă lovească a doua oară când dădea înapoi. Dar după vreo 10 secunde de claxoane disperate cred că şi-a dat seama că e bou (sau nu) şi a oprit tot la vreo 2 cm de mine. Mai manevrează puţin maşina cu care a blocat traficul, îşi dă seama că nu prea are cum să iasă din situaţia provocată. Aşa că ce să facă? Păi deschide geamul şi:

- Bă, boule, fu****************************************. NU VEZI BĂ CĂ VREAU SĂ ÎNTORC?!!
[Ahaaaaa... Şi pe linie continuă??]
-.....
- *****************************
- [Printre înjurături] Păi pe linie continuă?!
- [Aici e posibil să-şi fi dat seama că e un retardat, stă câteva secunde şi:] **************************
[Aici nu mai ştiu exact ce a urmat şi chiar dacă mi-aş aminti, ar fi cam greu de reprodus în scris şi n-ar avea niciun farmec]
- .....
- ****
-....
-***
-...
-****
...............................
- PĂI DACĂ NU-ŢI CONVINE ÎNVAŢĂ DREACU' SĂ MERGI!
- *********
- Sau ia autobuzu'! [Şi închid uşa şi geamul]
[Dar ce să vezi, se dă jos din maşină şi vine la mine. Uite d'asta merg eu tot timpul cu uşile închise]
- ***************
-..........
- ***************
[În punctul ăsta când coada de mai în faţă dădea semne că ar începe să se mişte decid să scurtez "discuţia" şi să-mi exprim punctul de vedere propriu şi personal prin afişarea celui mai expresiv dintre cele cinci degete]


Aproape instantaneu mă trezesc cu un picior în portieră care, din fericire, n-a lăsat urme. Şi ar fi urmat şi un pumn în geam dacă n-aş fi înaintat şi, acum urmează partea cea mai tare, dacă n-ar fi alunecat şi căzut în nas ca un bou ce era încercând să lovească geamul! Ultima parte chiar ar fi meritat filmată... Şi pusă pe YouTube şi alte saituri cu filme cunoscute în toată lumea. Titluri potrivite ar fi fost: "Prost cu diplomă", "Prost prin excelenţă" sau poate pur şi simplu "World's greatest retard". Dar n-a fost să fie.

Precizare: "................." înseamnă că nu ziceam nimic ori din cauză că mă mira prostia de care era capabil, ori că mă acopereau "************", care reprezintă înjurături adresate tuturor rudelor mele vii sau moarte până la gradul IV sau V.

Concluzia: Dacă prostia ar durea, o grămadă de oameni s-ar tăvăli în chinuri.

P.S: Se poate şi mai rău de atât:

Povesti din traficul bucurestean
Încărcat de onlinetv_2007. - News videos from around the world.

Miliţieniii şi ăia de ridică maşinele ie proşti de dăn gropi

Ieri, 12.10.2009

O zi de toamnă în Bucureşti.
Condiţii meteo: ~15°C, ploaie uşoară; nu tocmai favorabile pentru trafic (în Bucureşti)

A fost o zi în care am învăţat câteva lucruri importante despre cum se merge cu maşina în frumosul nostru oraş.

1. Ploaia

Pentru motive care îmi scapă ori de câte ori plouă în Bucureşti traficul se desfăşoară cu greutate. Fenomenul e cu atât mai ciudat încât nu e nevoie de o ploaie torenţială, ci doar de câşiva stropi, cum a fost cazul ieri. Plec de acasă, ca de obicei, vrând să fac drumul pe care îl fac aproape în fiecare zi până la Piaţa Victoriei. Pentru a ajunge acolo trebuie să trec pe Bulevardul Kiseleff şi pe la Arcul de Triumf. Din motive care momentan îmi scapă giratoriul de la Arcul de Triumf era blocat. Toamnă, ploaie, maşini, totul era ca într-un tablou. Traficul, mai ales, era chiar ca într-un tablou. La fel de nemişcat adică. Din cauza câtorva picături de ploaie am făcut 50 m în cinci minute. Nu cred că e nevoie să spun că de obicei nu durează mai mult de 30 de secunde să înconjori giratoriul ăla pe jumate...

2. Parcarea

După părerea mea, asta e cea mai mare problemă cu traficul în Bucureşti.Trăim într-un oraş în care patru maşini se bat pe un loc de parcare. Ăsta e motivul pentru care atunci când merg la şcoală nu vin niciodată cu maşina până la Piaţa Romană. Asta e, n-ai loc nici să arunci un ac. De circulat se circulă acceptabil cu excepţia orelor de vârf, dar dacă vrei să te opreşti din mers, ai o mare problemă. Şi ca să nu consum benzină degeaba şi să nu întârzii la ore cel mai bine e să o las pe la Victoriei. De obicei parchez într-un rond pe Kiseleff la un minut sau două de piaţă care arată cam aşa:


E loc pe margine pentru destul de multe maşini. Dar 4 maşini pe locul de parcare... Deci sunt destule şi pe margine, după cum se vede. Ieri, chiar dacă am venit acolo destul de devreme, n-am mai găsit loc pe margine şi am parcat mai pe mijloc (maşina roşie). În mod normal n-ar trebui să am probleme. Până acum n-am avut. Dar peste vreo cinci ore când vin să-mi recuperez maşina să plec acasă:

Scoate-o dacă poţi!

Pe la ora trei câteva dintre locurile de pe margine s-au mai eliberat, a mai parcat cineva în spatele meu şi un bou a parcat în dreapta mea. Desenul stângaci făcut în Paint de mai sus reflectă cu fidelitate situaţia de la momentul respectiv, maşina mea fiind singura care nu se putea mişca mai mult de 50 cm în nicio direcţie. Un metru mai în faţă sau mai în spate dacă parca şi retardatu' cu maşina albastră aveam şi eu loc să ies şi să-mi văd de drum. Dar nu... Evident, nu prea aveam nimic de făcut până când, spre norocul meu apar...

3. Ăia cu camioanele care ridică maşini parcate ilegal (şi câteodată legal)

Rondul ăla e unul dintre locurile unde mai vin ăia în pauze. Şi parchează ilegal, exact ca mai jos. Mă duc la prima maşină care apare acolo, la şofer.

Oare există alte camioanedestul de mari
ca să le ridice pe alea portocalii?

Întâmplător, maşina de aici chiar e parcată ilegal

- Nu vă supăraţi, sunt şi eu cu Loganul ăla de acolo şi am rămas blocat între patru maşini. Puteţi să mă ajutaţi şi pe mine?
- Păi care e?
- Aia de acolo.
- Da, văd că nu aveţi cum să ieşiţi. Dar............
- Păi nu puteţi să îl daţi pe ăla albastru mai în faţă cu un metru să ies şi io?
- Ah, nu. Nu e poate. N-avem voie.
- Păi nu e parcat ilegal??? Că văd că aproape blochează şi drumul...
- Da văd, dar îmi pare rău. N-am ordine să-l ridic şi eu nu sunt în măsură să fac constatarea şi...
- Deci, nici pe ăla de pe margine, de exemplu, (care în imagine e lângă semnul cu parcarea interzisă) nu puteţi să-l luaţi?? Că ăla chiar că n-are ce căuta acolo.
- Nu.
- Aha.
...........................................

Peste două minute mai vin încă două camioane de ridicat maşini. Dintr-unul din ele iese tot echipajul. Atunci îmi dau seama că toate aveau în dotare câte un poliţist COMUNITAR. Yeeee! Hai că poate rezolv cu ăla, doar e în uniformă. Da, sigur, cum să nu?...

- Bună ziua!
- 'Nă-zua!
- Am şi io o problemă. Vedeţi Loganul roşu de acolo? Am rămas blocat între ăia şi nu mai pot să ies.
- Aşea!
- Păi şi nu puteţi să mă ajutaţi? Ăla cu albastru e parcat ilegal, nu?
- Ăăăă, păi, ăăă... cre' că da. [Stăm un pic fără să zicem nimic, eu mă uit la el.] Păi da şi io ce să fac?
- Păi nu-l ridicaţi să-l duceţi de aici?
- N-am cum. Sună la 112!
- Păi de ce?? Nu e clar că e pus greşit?
- Ba da, da' nu-i de competenţa mea să constat.
[După câteva secunde, mirat]
- Dar... văd că... ăăăă... sunteţi în uniformă. De poliţist. Sunteţi poliţist, nu?
- Da. Da' tre' să vină ăia de la rutieră să constate, să facă poze...
- Păi, bă, trăi-ţi-ar, de ce te plimbi cu ei dacă nu eşti în stare de nimic?.......... Păi şi camioanele astea la ce sunt bune atunci? N-aveţi voie să faceţi constatări? Atunci de ce e pe fiecare camion câte un poliţist... comunitar, nu?
- Ce mă iei, mă, pă mine cu d'astea?! Vrei să-i chem p'ăia de la poliţie să vină să te ia la secţie să-ţi dea amendă? Ce mă iei, mă, pă mine cu jmecherii d'astea, ăă?
- Păi, staţi aşa, că v-am întrebat doar care e rolul dumneavoastră şi de ce vă plimbaţi cu camionul ăsta...
- PĂI C-AŞA-I ÎN REGULAMENT, D'AIA! E BINE??!
- ... [Cu gura căscată] Bă, tu eşti prost sau doar te prefaci?
- [Arătându-mi spre maşina albastră] Uite că vine ăla la maşină. Du-te şi vorbeşte politicos cu iel şi explică-i că n-a parcat bine, da?
.........................

Pe lângă faptul că ar fi fost datoria miliţianului să-i explice că e nesimţit vroia şi să mă duc să vorbesc "politicos" cu un ţigan (rrom) mare cu un lanţ la gât şi un tatuaj mare pe mână. Sigur că da... După ce că rămăsesem douăzeci de minute sau jumătate de oră cu maşina blocată, mă mai alegeam şi cu o bătaie.

Dar măcar din banii adunaţi din recuperarea maşinilor ridicate primăria scoate bani din care să construiască parcări şi pasaje şi autostrăzi suspendate... Nu-i aşa? Da... păi, ăăă... Nu, nu prea. În toate sectoarele afacerile din domeniu sunt private şi primăria nu obţine mai nimic în afară de chirii. Şi asta într-un oraş în care, repet, se bat patru maşini pe fiecare loc de parcare. Aşa că situaţia actuală nu o să schimbe prea curând. Ba mai mult, maşinile or să se înmulţească şi în loc de patru, or să se bată cinci-şase pe un loc şi probabil că nu o să mai merite să mergi cu maşina în oraş...

Americanii, ce popor fascinant!

Cum să-i înţelegem pe americani?; Americanii sunt extratereştrii; Ghidul xenofobului: americanii. Astea sunt câteva titluri pe care le putem găsi în librării în secţiunile "hobby", "do it yourself" (ce-or căuta acolo, nu ştiu) sau "turism". Până acum nu credeam că ar fi ceva interesant în cărţile alea. La urma urmei, americanii arată ca noi şi vorbesc o limbă europeană şi au venit din Europa, cei mai mulţi. De ce ar fi diferiţi? Sau mai mult, de neînţeles. Nu ştiu care e motivul, dar după ce i-am văzut la faţa locului, pot să zic că acele cărţi chiar s-ar putea să aibă ceva interesant în ele. Ultima, cel puţin, chiar are.

Majoratul, treabă grea


Imaginea de mai sus nu ascunde nicio metaforă, nu conţine nimic abstract şi trebuie tratată ca atare. Cerculeţul cu nummărul din interior are aceeaşi semnificaţie pe care o au şi cele din colţul din dreapta jos al televizorului.

În cele mai multe ţări ale lumii, inclusiv în România, la 18 ani orice persoană devine majoră. Asta înseamnă că începând cu acea vârstă se ridică unele restricţii pentru diferite activităţi: vot, condusul maşinii, căsătorie etc. La americani e puţin mai complicat. Drepturile astea se obţin pe bucăţi. La 16 ani poţi să-ţi iei permis de conducere (şi la 14 ani learner's permit, cu care poţi să conduci însoţit de un adult). La 17 ani poţi să te înrolezi în armată şi chiar să te duci să te lupţi cu oamenii maro în Iraq sau Afganistan şi eventual să mori acolo. La 18 ai drept de vot. Şi, în final, la 21 de ani poţi să bei.

Eu, din nefericire nu sunt calificat pentru ultima. Şi în SUA, spre deosebire de România, dacă nu eşti major, chiar e o problemă să-ţi iei o bere. Mai puţin în marele oraş Niagara Falls. Dar acolo ăia se droghează în grup de câteva ori pe săptămână, aşa că o bere sau un vin nu-i mare lucru. Mai ales că merge bine la o ţigară...No ID, no drinking, no kidding... Aşa au arătat câteva discuţii cu chelnerii de la restaurantele din America.



Prima bere în SUA:
- Hello! My name's Arthur and I'll be your waiter. What can I get you?
[Zice toată lumea ce vrea şi îmi vine şi mie rândul]
- Well, I'll have a shrimp salad and a Blue Point (asta e o bere americană).
- OK, great. Can I see some ID please?
- Yeah, here's my passport.
[Se uită el pe paşaport]
- Sorry, I can't get you a beer.
- Why not? I'm 19.
- Yeah, I know, I saw that.
- And that means I'm over 18 and that I can have a drink, right?
- Ummm, no, not really. In America the legal drinking age is actually 21.
- WHAT??! Are you kidding me?!
- No, I'm affraid it's true.
[Spre restul grupului]:
- Bă, ce popor cretin! La şaişpe' ani poţi să-ţi iei permis, la optişpe' ani poţi să votezi şi la douăşunu' să bei!
- Sorry, that's how it is over here. I know, American laws are stupid, but I can't do anything about it. I'm from Albania myself.
- Hey, that's it! I'm not an American citizen... So that means...
- No, no, it applies for everyone who drinks in the U.S. But tell you what: you can have soeone else in the group order o beer for you and you can drink it and everyone's happy.
- Oh, yeah, sure! That's great, thanks!

La Washington, într-un restaurant:
- I'll have a Pizza Capriciosa and a Budweiser. American, not Czech.
- Can I see your ID?
- Oh, no. Umm, how old do I have to be?
- 21.
- Would it be a problem if I'm 19??
- Yes.
- C'mon, I'm not American...
- Don't care, sorry.
[Cineva din grup]:
- I'll have two beers.
[răspuns]:
- No, you can't!
[După care pleacă]
- Hmmm, bitch!

Pe asta trebuia s-o dăm în judecată. Am studiat problema mai în amănunt între timp şi se pare că 21, nu e vârsta minimă ca să bei, ci purchase age. 18 e drinking age.

Şi chiar înainte de plecare, erau unii care făceau o degustare de vinuri în holul hotelului. Şi mai era vreo juma' de oră până să vină autobuzul.
- Can I get you anything, sir?
- No, no. I'm fine. Thanks anyway.
[După câteva minute, vrând să rezolv misterul vinului de la Niagara]
- I have a question: what's usually the alcohol concentration of American wines?
- Ummm, usually it's between 4-8%.
- Really?? So little?
- Yes, their different from European wines.
- You're sure about this? Because a few days ago I have a glass of wine in Niagara Falls and it seemed to be quite, ummm... what's the word? Hard?
- Strong, I think.
- Yeah, it seemed really strong for wine. And now you're saying that it has only half as much alcohol as European wines. Hmmm, weird...
[După vreo câteva minute, că tot n-aveam altceva de făcut]
- You know what? I think I'll have a glass. I don't have anything else to do anyway.
- OK, sure what would you like?
- Well, what do youi have?
- We have the Chardonnay, Caberbet Sauvignon, Pinot Noir, Riesling and the Sanchez.
- Sanchez, is that Mexican?
- Originally, yes. But they'are all made in California.
[În următoarele câteva minute îmi zice câte ceva despre fiecare]
- Well, I think I'll have a glass of Sanchez.
- OK, great choice.
[Şi după o discuţie lungă şi productivă despre diferite sotimente de vinuri americane şi cu sticla de vin şi paharul în mână]:
- Oh, I almost forgot. Do you have any ID?
- Let me guess, I need to be 21...
- Correct.
- Jesus Christ, why isn't it 18, like anywhere else in the world??
- I don't know, that's how it is, that's the rule...
- Any particular reason?
- Ummm, I don't know...
.................................................................................

Asta e viziunea americanilor asupra alcoolului. Poţi să bei la 21 de ani, dar nu e nicio problemă să te duci să împuşti arabi sau să te împuşte unul pe tine la 17. Şi la 18 ani, pe lângă dreptul de vot, ai dreptul şă să te căsătoreşti sau să fumezi. Aşa că dacă te hotărăşti să faci marele pas mai devreme decât restul lumii, n-ai avea voie să bei la propria nuntă. Şi ai voie să fumezi, deşi se ştie că fumatul ucide încet, dar sigur, în timp ce de la băut te alegi în cel mai rău caz cu o durere de cap care îţi trece până a doua zi. Dar, aparent asta e regula. Şi nu pare să ştie nimeni cu exactitate de ce.

Unităţile de măsură americane

Sistemul de unităţi de măsură american e conceput de aşa manieră încât să inducă în eroare orice biet european aflat în vizită în Lumea Nouă. Este vorba de sistemul englezesc. Şi în timp ce englezii, unul dintre cele mai conservatoare popoare, au trecut acum câteva zeci de ani la sistemul internaţional de unităţi de măsură, americanii încă îl preţuiesc pe cel englezesc mai mult decât ar trebui s-o facă. Şi bănuiesc că, din nou, nimeni nu ştie exact din ce cauză se întâmplă asta...


Pentru distanţe există următoarele:
- 1 inch = 2,54 cm
- 1 foot = 12 inch = 30, 48 cm
- 1 yard = 3 feet = 91,44 cm
- 1 mile = 1760 yards = 1,61 km
- 1 nautical mile = 2025 yards = 1,85 km

Vitezele sunt în MILE/h. Nu kilometri, ci MILE. Să zicem că merg astea.

Suprafeţele sunt de obicei în acri. 1 acre = 4.046,87 m².

Pe sticlele de suc, bere şi vin o să găsim volumul în fl. oz. (fluid ounces). Unităţile pentru volum sunt:
1 Tbsp. (tablespoon) = 14,78 mL
1 fl. oz. = 2 Tbsp = 29,57 mL
1 cp. (cup) = 2 gi = 8 fl. oz. = 236,59 mL
1 pt. (pint) = 2 cp. = 473,18 mL
1 gal. (gallon) = 4 qt. = 3,78 L
1 bbl. (barrel) = 31,5 gal. = 119,24 L
1 oil barrel = 42 gal. = 158,98 L (preţul variază între 60-190 $ în funcţie de ce fac americanii în Iraq)

Greu de înţeles. Mă depăşeşte...

Şi mai există şi pentru greutate. Astea încă le mai folosesc şi englezii. Dar NUMAI astea.
1 gr. (grain) = 64,79 mg
1 dr. (dram) = 27 gr. = 1,77 g
1 oz. (ounce) = 16 dr. = 28,34 g
1 lb. (pound) = 16 oz = 453,59 g
1 cwt. (hundredweight) = 100 lb. = 45,35 kg
1 short ton = 20 cwt. = 907,18 kg = 0,90718 tone europene

Şi mai există şi gradele Fahrenheit pentru temperatură, care sunt de-a dreptul imposibil de priceput pentru cineva obişnuit cu un sistem care funcţionează cu cifre rotunde.

0°C = 32F
10°C=50F
20°C=68F
25°C=77F
30°C=86F
35°C=95F
40°C=104F
50°C=122F 100°C = 212F -40°C = -40F

Ah, stai! M-am prins! Începând cu 32F (0) adaugi câte 9F pentru fiecare 5°C.

Americanii sunt uşor de fraierit

Bancnotele americane sunt... verzi. Atât de verzi, că sunt greu de deosebit una de cealaltă. Şi au şi aceeaşi mărime toate. De la 1$ la 100$: 2,51x6,14 inch (6,37x15,59 cm). Singurele semne distinctive le au noile bancnote de 50$şi 10$: prima are fondul roz cu steagul american pe fundal şi a doua are fondul portocaliu cu flacăra de la Statuia Libertăţii pe fundal. Deci, mare grijă.

Cu monedele e şi mai rău. Niciuna nu are numere pe ea. Şi doar pe două scrie concret ce valoare au: one cent (sau penny), five cents (sau nickel). În rest, mai există: one dime (10 cenţi), quarter dollar (25 cenţi) şi half dollar (50 cenţi, dar e rară). Există 51 de modele de monede de 25 cenţi: unul standard (cele mai multe dintre ele) şi câte unul pentru fiecare stat.


Şi încă un lucru legat de preţuri. Aproape la toate magazinele preţul de pe etichetă nu coincide cu cel de la casă. Pe etichetă scrie ceva şi la casă te trezeşti cu un preţ mai mare: cu 8% mai mare. Ce m-a mirat şi mai mult e că niciun casier nu ştia exact cât de mare e taxa. Stă acolo toată ziua şi nu ştie cu cât de mult îi jefuieşte pe proprii clienţi... Concluzia imediată e că oricine vrea să facă ceva bani în plus poate să umble la casa de marcat şi s-o pună să taxeze 10-15% în loc de 8% şi să plătească diferenţa. De fapt, poate să pună şi 50% cred, că la cât de căscaţi sunt, nu cred că şi-ar da seama...

Discuţie cu o casieră:
- OK, that would be 12,68$.
[Adunasem o grămadă de mărunţiş şi vroiam să scap de el, aşa că încep să mă scotocesc prin portofel. Umblu ce umblu, aia se uită ciudat la mine.]
- Sorry, but American money are really confusing...
- How come?
- Well, for one thing the coins don't have any numbers on them.
[Deschide casa de marcat, se uită la monede]
- Oh, I didn't know that!

The American Test

Răspunzând la următoarele întrebări poţi afla cât de american eşti. Dacă ai răspuns "corect" la peste 50% din întrebări, felicitări! Eşti apt să fii american. Pentru răspunsuri, dublu-click pe rândul de de sub întrebare.

Q: Name country that begin with "U".
A: Utopia/Utah/Yugoslavia.

Q: What's the main religion in Israel?
A: Israeli/Muslim.

Q: What religion are Buddhist monks?
A: Islamic/Muslim/Christian

Q: Who won the Vietnam War?
A: America.

Q: How many sides does a triangle have?
A: Four/There's no sides.

Q: What is the currency in the United Kingdom?
A: American money/Queen Elizabeth's money.

Q: Kofi Anan is a drink. True or false?
A: Yeah, coffee's a drink.

Q: What is a mosque?
A: An animal/A cocktail.

Q: How many kidneies does a person have?
A: One/Three.

Q: How many world wars have there been?
A: Three.

Q: How many Eiffel Towers are there in Paris?
A: About ten.

Q: What state does Kentucky Friend Chicken come from?
A: New York/Jersey/Florida/California/Canada

Q: What are Hiroshima and Nagasaki famous for?
A: Sumo wrestling.

Q: Is Latin the official language in Latin America?
A: Yes.