Exit-poll-urile îl dau toate pe Geoană învingător, lucru previzibil încă de când a început turul II. După prestaţia guvernării din ultimul an - criză economică prelungită, criză politică, lipsa unui guvern funcţional, certuri politice la tot pasul - era şi cazul. Unde mai pui şi că a furat cât... Aş vrea să zic cât alţii în 20, dar o să mă rezum la a zice mai mult şi mai pe faţă decât alţii. La ora 20:55: la sediul PSD - bucurie, petrecere, feţe fericite, la sediul PD-L (sau cum s-o scrie) - atmosferă de înmormântare şi din partea învinsului, disperare cred. Ţara în care trăim nu încetează niciodată să ne uimească. Tot la aceeaşi oră am avut o premieră în Europa sau poate chiar în lume. Candidatul învins şi-a proclamat victoria şi în acelaşi timp a contrazis sondajele înainte ca acestea să fie publicate.
Adică aşa reacţie, aşa campanie. Cu tot turismul electoral, cu toate cadourile electorale în ziua alegerilor, aparent tot n-a ţinut... Bani aruncaţi degeaba pe timp de criză. Cel mai trist lucru e forma pe care au luat-o aceste locuri. Cadouri electorale: găleţi cu 2 kg de orez, câteva pâini, un chil de zahăr sau alte mărunţişuri; găleţile sau pungile, deşi cenzurate prin înceţoşarea ecranului, că nu e voie să le arăţi în ziua alegerilor, se vedea că sunt portocalii. M-aş fi aşteptat la ceva mai consistent... Şi în cazul turismului electoral voturile s-au vândut pe sume de 50 lei. Dar aici poate ar trebui să ne bucurăm că poate nu la români e cel mai rău. Anul trecut am citit într-un ziar că la bulgari voturile se vindeau cu 25 leva (35 lei). Deci alţii sunt şi mai disperaţi decât noi.
Momentan, din ce aud pe la TV, PD-L-ul se agaţă de speranţa că voturile din afară ar putea să schimbe lucrurile. Nu cred că e cazul. Secţiile din Israel şi ţările arabe s-au închis în acelaşi timp cu noi şi la este de zona Orientului Mijlociu numărul românilor e neglijabil. În Italia, Spania şi în vestul Europei tocmai s-au închis acum cinci minute sau urmează să se închidă peste 55 de minute. Şi în America şi Canada trăiesc cam 200.000 - 300.000 de cetăţeni români, din care doar vreo jumătate şi au paşaport românesc şi drept de vot în România şi din care probabil că mare pe parte nu-i interesează alegerile şi politica românească. Şi oricum diferenţa e mai mare de atât. Şi este foarte puţin probabil ca toţi să voteze cu Băsescu.
Deci, ce urmează? Teoretic, în câteva zile ar trebui să avem un guvern nou. Adică oameni ca Adriean Videanu, Elena Udrea sau Emil BOK (vezi dicţionarul turc-român) n-or să mai stea călare pe câte două ministere. Ce o să aibă special următorul guvern, faţă de ultimul? În afară de faptul că ar trebui să fie funcţional, ăştia se laudă că o să fie bun de tot şi că o să rezolve toate probleme ş.a.m.d. Aici nimic nou, de 20 de ani se aud cam aceleaşi lucruri, fără să fie neapărat adevărate. Noul prim-ministru ar urma să fie Klaus Johannis. Ce are special faţă de ceilalţi premieri români? Păi, în primul rând nu e român, e german. Şi despre nemţi se zice că sunt oameni serioşi şi muncitori şi alte d'stea. Să sperăm că asta e valabil şi pentru germanii din România, ăia câţi au mai rămas. Deşi unii spun că de tot ce atinge România sau de orice lucru de care se ating românii se alege praful... Şi situaţia asta e reflectată de următorul banc. Nu e cu un neamţ, ci cu un ungur, dar ideea e bună:
Jurnal de prefect ungur peste olteni:
ZIUA 1: Cred che azi fost zi liber. Nu venit niciuna angajat. Plimbat lung şi lat prin meu birou. Deschis fişet de acte dar fost plin de un beutur tulbur.
ZIUA 2: Astăzi nu fost zi liber! Verificat in calendar: azi fost miercur. Poate nu lucrează miercur la ei? Nici azi nu venit. Vrut dau telefon dar nu găsit agendă. Toate sertarele plin cu acel beutur tulbur.
ZIUA 10: Azi fost un secretare care zis ceva ce nu inţeles la mine. Ioi, ioi gustat un pohar din acel beutur pe care găsit la seif! Puţin acrişor.
ZIUA 20: Aice nimeni nu vorbesc magyar. Toţi nervos că nu pricepe la ei! Oare e politic corect să inveţ eu românesc? Hmmm, beutur acel tulbur nu e deloc rea!
ZIUA 30: Descoperit din întâmplare un caset cu muzică folclor româneşte şi pus la casetofon să învăţ să vorbeşte puţin.
ZIUA 45: Azi am putut să cânt la un director de la apă-canal-investiţii europene "Dunăre dacă n-aveam/Jiul Dunăre-l făceam. Simpatică băiat! Am băut cu el puţin din acel băutură excepţional.
ZIUA 100: La ce dracu' să munceşti bă-n fiecare zi? M-am lovit şi am drojdit nişte zaibăr cu Nea Stelică, subprefectu'.
ZIUA 200: Frăţioare, treaba merge ca unsă! Fură toţi ca-n codru-n prefectură! Puserăm un CD cu Ciobanca şi ne făcurăm muci! L-am trimis pe Nea Stelică la Segarcea după două butoaie de ţuică să nu rămânem aicea pe uscat.
ZIUA 300: Nenică, ăştia de la UDMR chiar mă enervează. Mă tot sună de la partid să mă-ntrebe cum stăm cu nu-ştiu -ce investiţii. O să-l întreb pe Stelică după ce se-ntoarce cu cisterna de la Panciu.
ZIUA 350: Mimişor, secretara, zice că mă tot caută unii de la UDMR. Am pus-o să zică că-s într-o şedinţă. Bătu Craiova pe Steaua acasă şi ne făcurăm pulbere. Bă, ce-au ungurii ăştia cu mine?
Să sperăm că UDMR nu se va transforma în FDGR (Forumul Democrat al Germanilor din România) şi că jurnalul lui Johannis nu o să arate aşa. Deşi n-ar fi de mirare. Dar, până la proba contrarie, neamţu-i neamţ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu