Se afișează postările cu eticheta Folclor. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Folclor. Afișați toate postările

vineri, 5 martie 2010

Muzica turcească

Dacă o să vreţi vreodată să ascultaţi ceva muzică din ţări în care se vorbesc alte limbi decât româna sau engleza, o alegere bună ar fi cu siguranţă Turcia. Chiar au muzică mişto (părerea mea). Şi nu, nu sunt manelist şi nu-mi plac manelele. Muzica turcească NU, subliniez - NU, trebuie confundată cu manelele. E adevărat că seamănă, dar nu e acelaşi lucru. Turcii pur şi simplu le-au dat inspiraţia bulgarilor peentru genul ăsta de muzică. Da, bulgarilor! Da, manelele au apărut în Bulgaria, nu în România. Bulgarii le-au inventat, nu românii. Şi dacă vă puteţi imagina aşa ceva, sunt chiar mai populare la ei decât la noi. Jesus Christ... Am aflat de la "cunoscători" ai genului că melodiile (?), să le zic aşa, din link-urile de dinainte au corespondente şi la "artiştii" din România. Ah, apropo, daţi click pe cuvintele cu roşu pe propria răspundere.

Şi totuşi de ce melodiile turceşti nu sunt manele? Păi în primul rând, muzica parcă sună altfel. Mai bine adică. Asta de datorează în principal faptului că nu sunt cântate de ţigani care au cu două clase mai mult ca trenul. În al doilea rând, şi cel mai important, versurile sunt normale. Nu prea găsim în Turcia melodii despre duşmani, valoare, femei, bani şi merţane. Nu ştiu în turcă decât câteva cuvinte, dar am găsit traduceri şi nu mi se păreau cu mult diferite decât versurile oricărui alt cântăreţ non-manelist din lume.

Mă rog, într-o primă fază cel puţin, din cauza felului în care sună limba turcă (de parcă bagă cuţitu-n tine când vorbesc), e cam greu să-ţi dai seama la o melodie dacă e vorba, de exemplu, de un cântec de dragoste sau de un strigăt de război. Dar dacă treci peste asta, nu-s deloc rele. Şi mulţi oameni din multe ţări se pare că sunt de aceeaşi părere. Prin ţări din vestul Europei în ultimii ani cântăreţii turci sunt din ce în ce mai populari. Bine, asta se întâmplă parţial şi din cauză că şări ca Germania şi Austria sunt din ce în ce mai pline de turci... Dar nu numai acolo:

Şımarık - 2000 - Cea mai ascultată melodie în altă limbă decât engleza din lume în acel an



Milli takım - 2002 - Cel mai bun imn al unei echipe de la campionatul mondial de fotbal



Şi se mai găsesc şi altele dacă e să căutăm. Ei, aşa stau lucrurile cu muzica modernă, care e aproape identică cu muzica lor de acum două-trei-patru sute de ani. În afară de muzică se ami laudă şi cu cel mai rapid dans din lume. Toată chestia e să nu le spui că e de fapt kurd, şi nu turcesc, că atâta-ţi trebuie. DIn punctul de vedere al guvernului şi al turcilor în general, cei 20% din cei 70 de milioane de locuitori ai ţării nu sunt kurzi, ci tot turci şi nu vorbesc altă limbă.

Dar nu scot numai lucruri mişto. Nu, le mai scapă şi tâmpenii. Nu, situaţia nu e în întregime roz. Sau dacă mă gândesc mai bine e într-adevăr... roz.

Köçekler - Ca să-l citez pe constantinoshellas08, posesor de cont pe YouTube, care a postat un film asemănător: "Gay turkish dance - must to see!!"



Oooo, de ce ar zice oare cineva despre dansul ăsta că e gay?? Ce are? Numai nişte oameni care n-au altceva mai bun de făcut ar zice una ca asta... Bă, grecii ăştia sunt nişte oameni răi! Acum vreo trei ani când am fost în Turcia, de fapt când mă întorceam, în autocar ne-au pus un DVD cu muzică de-a lor. Şi la un moment dat, chiar când eram în vamă şi când venea un vameş să ne ia paşapoartele, începe cântecul ăsta (cu tot cu videoclip, evident). Cum îmi dau seama despre ce e vorba, mă întorc la prietenul de pe scaunul din stânga mea:
- Ce-i asta frate??
La care vameşul, care era cu vreo două scaune mai în faţă, într-o română stricată, dar aparent cu un vocabular destul de bogat:
- Dans tradisional la Turchia! [Şi după ce mai ia două paşapoarte:] P***nari!

miercuri, 20 ianuarie 2010

Folclorul irlandez

Acum câteva zile am pus nişte filmuleţe din Parlamentul Irlandez. Nu vreau să se înţeleagă că am ceva cu ei, Doamne fereşte! Chiar îmi plac oamenii ăia. Irlanda o ţară care au dat lumii mulţi oameni deştepţi şi multe lucruri frumoase. Acuma că le cam place să bea, asta e! Nimeni nu-i perfect... Unul dintre cele mai interesante lucruri la irlandezi şi la Irlanda e folclorul lor. Da, folclorul! Adică cântecele lor tradiţionale.

O primă categorie, să zicem în jur de 20%, sunt cântecele despre istoria lor şi despre cât a suferit naţiunea lor sub ocupaţia nemiloasă a englezilor. Nu ştiu de unde vine vorba aia cu Irish luck sau lucky as an Irishman, că ei, săracii, n-au prea avut noroc de-a lungul istoriei lor. N-au avut noroc deloc. Ba chiar aş zice că e tragică: vin englezii peste ei, încearcă să-i înlocuiască sau să-i transforme în englezi, ciume, războaie, foamete, emigrare în masă spre America, iar război, iar foamete şi tot aşa. În ultimele câteva zeci de ani ce au devenit ţara bogată ce este acum, că înainte de asta...



Fields of Athenry sau Danny Boy, Worker's Song.

O a doua categorie, cea mai restrânsă, vreo 5% poate, sunt cântecele în care facmişto de scoţieni că se îmbracă cu fuste.



Asta e, cu altă poză n-am găsit

Donald, where's your trousers? sau The Drunken Scotsman.

Şi ultima categorie, cea mai extinsă, cam 75% din toate, sunt cântecele de beţie, numite eufemistic de ei "de petrecere".




Dar astea se pare că nu sunt toate categoriile. De curând am mai găsit cântece tradiţionale irlandeze care ar intra în alte categorii. Cântece de dragoste, de exemplu sau colinde. Sau ceva asemănător cu astea, în orice caz. Până acum nu credeam că au aşa ceva. Şi nu-s rele.



Dulaman (The seaweed seller) sau Sí do Mhaímeo í (The Wealthy Widdow), Siúil a rún (Walk away, my love), At the Céili, Mo Ghile Mear (My Dashing Darling).

Primul lucru care sare în ochi sunt titlurile, care sunt aproape toate într-o limbă ciudată. Limba e irlandeza. Da, în mod oficial Irlanda e o ţară bilingvă. Ba chiar irlandeza este ridicată în slăvi ca primă limbă oficială şi engleza e abia pe locul II. Dar în practică lucrurile stau un pic altfel. Irlandeza e ca vesela sau argintăria bună: nu e folosită decât rar. Numai 10% dintre irlandezi o folosesc de zi cu zi şi 50% pot să o vorbească la nivel mediu. În urma celor 800 de ani e ocupaţie engleză perimetrul în care e vorbită irlandeza a fost restrâns la câteva zone din vest, numite Gaeltacht. Un motiv pentru care e vorbită de atât de puţini oameni ar fi modul în care era studiată până de curând în şcoli: le era băgată pe gât elevilor. Dar în ultimii 10-20 de ani asta s-a schimbat, guvernul a început să promoveze limba originală a ţării şi au început să apară tot mai multe şcoli unde toate materiile sunt predate în irlandeză, inclusiv engleza. Deci, cu puţin noroc (irlandez) poate că în curând irlandeza va redeveni limba principală a Irlandei pentru prima oară după secolul al XVIII-lea. Cine ştie?

Concluzie: Irlandezii s-au apucat de băut de supărare după ce le-au ocupat englezii ţara.