Sunt mulţi care spun despre România că o să devină prima ţară care va fi dată afară din Uniunea Europeană. Şi ce să vezi? Deja apar semne că vest-europenii nu ne vor alături de ei. Iniţial era vorba ca România şi Bulgaria să intre în Spaţiul Schengen în martie 2011. Cel mai probabil, asta nu se va întâmpla.
În primul rând, ce înseamnă intrarea în Spaţiul Schengen? Pe scurt, eliminarea tuturor obstacolelor în deplasarea persoanelor şi mărfurilor către celelalte state membre Schengen (toată Uniunea Europeană, mai puţin Marea Britanie, Irlanda, Cipru, Bulgaria şi România + Norvegia, Islanda şi Elveţia). Asta presupune eliminarea completa a formalităţilor vamale între statele membre.
Graniţa dintre Austria şi Germania
- nicio barieră, niciun control -
Spaţiul Schengen - roşu Zona Euro - verde Uniunea Europeană - albastru
Care sunt criteriile de intrare? E vorba mai mult de criterii tehnice, cum ar fi existenţa de terminale separate pentru zboruri interne, zboruri Schengen şi zboruri internaţionale în aeroporturile internaţionale, separarea punctelor de frantieră terestre pe aceleaşi criterii, armonizarea legislaţiei, supravegherea corespunzătoare a graniţelor externe etc.
În principiu am îndeplinit toate criteriile astea. Avem aeroporturile internaţionale şi punctele de trecere a frontierei împărţite cum trebuie şi avem camere de toate felurile şi echipamente de supraveghere de ultimă generaţie. Dar chestia e că nu e suficient doar să le avem, trebuie să le şi ţinem pornite. Ori la partea asta avem mari probleme. Suntem oficial cea mai coruptă ţară din U.E., împreună cu Bulgaria. Prin vamele noastre trece tot ce vrei şi ce nu vrei fără mari dificultăţi şi europenii sunt puţin îngrijoraţi din cauza asta.
Să luăm exemplul ţigărilor: până acum ţigările netimbrate şi netaxate venite din Ucraina, Moldova şi Serbia ajungeau peste tot prin ţară, în pieţele şi chioşcurile din toate oraşele ţării. În lipsa controalelor, ţigările astea nu s-ar mai opri doar la Bucureşti sau la Cluj, ci ar putea să ajungă foarte bine la Berlin sau Paris. Şi cazul ţigărilor e unul fericit. Acelaşi lucru se poate întâmpla şi cu droguri şi arme de exemplu.
Cică se desfăşoară zilele astea "cea mai mare operaţiune anti-corupţie din istoria post-decembristă a României". Wow, tare! Dar de ce abia acum? De ce abia acum când ăia de la Comisia Europeană se gândesc serios să nu ne primească în Schengen arestăm 90 de poliţişti de frontieră şi vameşi corupţi? Chestiile astea se întâmplă de 20 de ani. Ţigări, că despre astea se vorbeşte cel mai mult, intră în România de foarte mult timp. De ce n-a făcut nimeni nimic până acum? Poate din acelaşi motiv pentru care babele din piaţă care vând brânză pe marginea trotuarului sunt amendate, dar ălora care vând ţigări netimbrate nu li se dau decât avertismente verbale. Cineva important nu vrea ca asta să se oprească pentru că face o grămadă de bani din toată afacerea asta.
Cei arestaţi până acum nu sunt decât baza piramidei şi arestările lor nu rezolvă mare lucru. De fapt sunt surpins că vămile alea încă mai funcţionează. Sau poate i-a arestat pe rând... Din câte am înţeles, e vorba de aproape tot personalul. Cred că ăia din Comisia Europeană, când au văzut brusc zeci de arestări s-au gândit aşa: Adică voi ştiaţi că se întâmplă asta??? Ştiaţi că TOŢI angajaţii din vămi sunt implicaţi în contrabandă şi n-aţi făcut nimic?? Aţi tolerat asta patru ani??! Spun doar patru ani, că doar de atâta timp suntem în U.E. şi spun "tolerat" ca să nu spun "făcut un sac de bani din asta". Una peste alta, dacă nu va mai fi arestat altcineva de mai de sus, şi probabil că nu va fi, ne vom face de râs (din nou) şi vom mai intra în Schengen când or zbura porcii.
Dar aplicând unul dintre principiile specifice României, şi anume "să moară şi capra vecinului", las' că nici bulgarii nu intră nicăieri. Nu sunt nici ăia cu mult mai breji ca noi. De fapt s-ar putea să fie ceva mai rău. Nu numai că sunt corupţi, dar încă au probleme mari cu crima organizată.
Sincer să fiu, nu prea ştiu ce se face cu chestia asta numită blog. Mi-am făcut unul mai mult pentru că am văzut că şi alţii au. Şi cum spiritul de turmă funcţionează excelent...
Am înţeles că blogul ăsta e un fel de jurnal online. În jurnale, din câte ştiu eu îţi înregistrezi gândurile, ideile etc etc zi de zi. Chestia e că în momentul ăsta nu prea am inspiraţie şi nici nu s-a întâmplat nimic extraordinar de interesant în ultimul timp. Dar acum câteva zile povesteam cuiva prin ce peripeţii am trecut în Bulgaria acum un an şi un pic.
Dar pentru ca povestea asta să aibă sens sau ca să înţeleagă lumea mai bine despre ce e vorba, să spunem întâi câteva cuvinte despre Bulgaria. Bulgaria este o ţară cu relief predominant muntos situată chiar la sud de Dunăre. Se învecinează cu România la nord, cu Serbia şi Macedonia (din punctul lor de vedere o provincie bulgară, dar asta e altă problemă) la vest, cu Grecia la sud şi cu Turcia la sud-est (cu care se află în relaţii FOARTE bune încă de la 1396). Dintre îndeletnicirile tradiţionale ale bulgarilor putem enumera: ascultatul unui gen muzical cu înalt caracter cultural numit "chalga" (cunoscut în România sub numele de manele), ciorditul de maşini şi portofele de la turiştii străini, safari-ul de pietoni, întreceri gen "cine bea mai mult" şi probabil că lista ar putea continua. Oricum, aţi prins ideea. Concluzia e că ţara asta e absolut fascinantă, e super, e cool, e grozavă, e extra, e mega... E măreaţă... E glorioasă... E un jeg! În cea mai mare parte, în orice caz.
Acestea fiind spuse, hai să ne întoarcem la povestea mea. Acum vreun an, după cum spuneam, mă întorceam dintr-o excursie din Turcia în care totul a mers ca pe roate, a fost mişto, n-am avut niciun fel de problemă. Partea proastă când te duci în Turcia sau Grecia e că trebuie să treci pe la vecini. Aşa că, după ce am stat vreo două ore în partea bulgărească a vămii de la Kap ıkule-Kapitan Andreevo, ne-am reluat în sfârşit drumul. Atenţie, Bulgaria e ţară membră a Uniunii Europene. Incredibil, dar adevărat... Deci, trebuia să meargă rapid. Acuma, atunci când poliţiştii de frontieră desfac totul doar, doar or găsi ceva pe care să-ţi ceară o şpagă, lucrurile tind să se mişte mai încet.
Nişte amărâţi cărora le desfăceau bagajele în vama bulgară
Aşadar, după ce scăparăm de acolo, ne plimbam noi lin cu autocarul prin Bulgaria. Ajunsesem pe la jumătatea drumului, în frumoasa provincie Stara Zagora, unde dădurăm la un moment dat de un Merţan şmecher care depăşea toate maşinile de pe stradă. Depăşeşte un Volkswagen, depăşeşte un Logan, depăşeşte o Lada din aia de pe vremea lu' Stalin şi până la urmă depăşeşte şi autocarul nostru. Ei, după chestia asta s-a cam rupt firul că a intrat ca prostul într-un tir parcat pe marginea drumului. Noi, ca nişte cetăţeni buni ce eram, am dat să oprim autocarul pe partea cealaltă a drumului să vedem dacă ăia mai trăiau şi dacă mai aveau încă toate membrele la locul lor. Cum s-a oprit motorul autocarului, din Merţan a ieţit un ţigan de vreo 2 metri, cu trei lanţuri de aur de câte trei degete fiecare la gât şi cu o bâtă mare în mână. Partea cea mai îngrijorătoare era că avea o expresie turbată pe faţă şi ţipa la noi. Nu ştiu exact ce spunea, dar se distingeau cuvinte gen "mayka-ti", "kurva", "ti ibam" şi altele de felul ăsta. Deci nu prea era de bine. De plecat, oricum nu mai aveam timp să plecăm, aşa că şoferii, patronul firmei şi unul dintre ghizi ies din autocar.
Nasoală decizie... După vreo 20 de minute în care s-au înjurat ca la uşa cortului în patru limbi (română, bulgară, ţigănească şi maghiară, că unul dintre şoferi era ungur) s-au hotărât ţiganii să sune la 112 să cheme poliţia să clarifice treaba. Iarăşi, nasoală decizie... Cu bălgarska poliţiya, mai rău ca la noi! Au venit după vreo 40 de minute, timp în care au mai apărut prin zonă încă trei maşini cu ţigani. Din nou, nu era deloc de bine... Ştiţi, de când am făcut cunoştinţă cu poliţia bulgară, vreau să zic că am o părere relativ bună despre miliţienii români. Ăştia sunt nişte Einstein-i pe lângă omologii lor bulgari. Aşa că imediat ce îşi dau ei seama cu cine au de a face, cu nişte bieţi turişti din România care au ajuns acolo din întâmplare adică, se apucă imediat de treabă. Păi cum nu?! E rost de o şpagă consistentă doar, nu-i aşa?
Dar ce înseamnă treabă la poliţia bulgară? Păi, pentru început, o dată la câteva minute opreau traficul pe şosea ca să facă tot felul de măsurători. Inutile, evident. Asta a fost etapa 1. ETAPA 2: după asta i-au luat la întrebări pe cei prezenţi. Asta înseamnă doar pe ţigani, că cei din autocar majoritatea nu ştiau o boabă de bulgară şi poliţiştii nu servesc engleză, franceză sau alte limbi de circulaţie internaţională. Ce să-i faci, frate? De când s-a dus Nea Nicu, nu prea se mai uită lumea la televizor la bulgari. Ţiganii nu ştiu ce poveste au prezentat, de în final bieţii români au ieşit vinovaţi. Noroc că o doamnă din grup ştia bulgăreşte destul de bine şi am putut să ne prezentăm şi noi varianta. Sigur, după asta, bieţii miliţieni, care nu stau prea bine cu creierele, erau complet dezorientaţi. ETAPA 3: Examinarea maşinilor implicate. Asta înseamnă şi a autocarului. Asta a mai mers cum a mai mers, dar cea mai comică fază a fost când s-a ajuns la numărul de înmatriculare al autocarului. Pentru cineva care posedă un creier, un astfel de lucru nu prezintă o provocare. Nu-i mare filosofie: două litere-două numere-încă trei litere. Mai concret: BN 02 NVL. Vine primul miliţian. Se uită lung. Îl cheamă pe tovarăşul lui. Se uită lat amândoi. Deschid o discuţie. Subiectul trebuie să fi fost extrem de profund şi filosofic, sunt sigur. Deci, care era problema?? Ei, să vezi că nu prea ştiau alfabetul latin. Şi NICIUNA dintre literele din număr nu apare şi în alfabetul chirilic. Naşpa rău... Până la urmă s-a găsit o soluţie de compromis: au luat aparatul foto şi i-au făcut o poză.
Protagoniştii (nu-i prea bine ieşită poza, dar nu vroiam să rămân fără aparat, aşa că am facut-o în condiţii grele)
Alt moment comic: vine salvarea! Nu că ar fi fost nevoie, dar ţiganii jucau teatru destul de bine. Dacă cu numai câteva ore în urmă, ăla mare, şoferul Mercedesului, alerga după noi cu o bâtă, acum îl cărau pe braţe în ambulanţă doi oameni... Partea bună a fost că la nici 20 de minute după episodul ăsta, ne punem în mişcare. Yupee!!
Partea proastă e că la 10 minute ne oprim la o secţie de poliţie din frumosul oraş Kazanlâk. Frumos cu ghilimelele de rigoare, desigur. Asta e... Trebuiau făcute copii după actele vehiculelor. Apropo, secţiile de poliţie de la noi sunt de vis! Dar atunci când nu ai maşini de xerox lucrurile merg PUŢIN mai greu. Şi asta se petrece, vă reamintesc într-o ţară membră U.E. Super, nu? Iar dacă unele dintre acele acte sunt din România, ţară ce foloseşte alfabetul latin, iar miliţienii nu cunosc această scriere, ai pus-o frate! Ceea ce la un xerox durează 30 de secunde, durează între o oră şi două. Foarte tare, frate! Nasol era că dacă ajunsesem acolo pe la 9 sau 10 seara şi era intuneric şi dacă până atunci am râs de n-am mai putut, acum nu mai era amuzant deloc... Doar când li s-a spus că dacă nu grăbesc puţin pasul sună la ambasadă şi cheama PRO TV-ul, au început să transcrie mai cu spor. După îndelungi negocieri şi după ce unul dintre şoferi şi ghidul au rămas acolo peste noapte (nici până azi nu ştiu de ce), ne-am reluat drumul spre casă.
Deznodământul: Dacă trebuia să ajungem înapoi pe plaiurile mioritice la 9 seara (când am ajuns la Kazanlâk la miliţie adică), am ajuns pe la 8 sau 9 dimineaţa în ziua următoare. Deci, da jive narodna bălgarska i Bălgariya i slavniti poliţionerite! Samo Bălgariya! Aşa că nu uitaţi: dacă aveţi drum pe la bulgari, nu staţi acolo mai mult decât trebuie şi neapărat făceţi-vă asigurare de sănătate şi de viaţă.
Graniţa dintre Austria şi Germania
Spaţiul Schengen - roşu
