Se afișează postările cu eticheta Coreea de Nord. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Coreea de Nord. Afișați toate postările

vineri, 30 decembrie 2011

Kim a murit, trăiască Kim!

Jale mare şi tristeţe în Coreea de Nord! Pe 17 decembrie, liderul suprem al Republicii Populare Democrate Coreene, fiul preşedintelui etern, liderul revoluţiei şi încă nişte titluri pe care nu mi le amintesc, tovarăşul Kim Jong-il a murit în urma unui atac de cord. În buna tradiţie stalinistă, moartea sa a fost anunţată abia două zile mai târziu. Reacţia publicului a fost următoarea:


Cât o fi regizat şi cât o fi real oare? E real?? E o posibilitate, având în vedere faptul că ţara aia e complet izolată de lumea din exterior. Sau poate or fi pe clădirile din jur lunetişti care împuşcă pe oricine nu plânge. Dar pe cine "plâng" mulţimile? Conform biografiei oficiale, Kim Jong-il s-a născut pe muntele sacru Paekdu şi naşterea sa a fost acompaniată de două curcubee. În realitate s-ar părea că s-a născut în Siberia, pe vremea când tatăl lui, Kim Il-sung, lupta împotriva japonezilor. După ce a devenit preşedinte nu a vorbit niciodată cu mass-media, nu a ţinut niciun discurs şi nu ştim de fapt cum suna vocea lui. Alte ciudăţenii ale lui includ teama sa de zbor, faptul că pleca în toate călătoriile în afara şi în interiorul ţării cu un tren blindat şi faptul că mânca cu beţişoare de argint, care puteau detecta otrăvurile. Domnia lui de 17 ani a fost un dezastru pentru ţară. Populaţia nu avea ce mânca, cozile la magazine erau chiar mai lungi decât celedin România de pe vremea comunismului, dar de câteva ori pe an au loc parade mari în cinstea republicii şi a "liderilor luminaţi" şi Coreea de Nord încearcă să devină putere atomică.

După moarte, urmând tradiţia a fost expus în centrul capitalei timp de 10 zile pentru a putea fi vizionat de public, aşa cum sunt Lenin şi Stalin la Moscova şi Mao la Beijing. Înmormântarea a fost chiar mai impresionantă decât paradele obişnuite şi chiar mai lacrimogenă decât filmuleţul de mai sus. Kim Jong-il, un comunist convins a fost condus pe ultimul drum într-un dric mare, negru şi... american.


Urmaşul la tron e fiul lui cel mai mic, Kin Jong-un. Iniţial fiul cel mare trebuia să preia conducerea, dar în urmă cu câţiva ani, s-a... certat cu familia. În 2002, Kim Jong-nam a încercat să călătoarească în afara ţării cu un paşaport fals din Republica Dominicană sub un nume chinezesc. Ce a atras atenţia celor care controlau paşapoartele în aeroport nu a fost combinaţia ciudată de naţionalităţi, ci numele extrem de tâmpit pe care şi l-a ales (胖熊 - Pang Xiong - "ursul gras" în chineză). Destinaţia era Tokyo, Japoniua. Scopul călătoriei - vizitarea Disneyland. Noul conducător are 27 sau 28 de ani. Pe de-o parte e lipsit de experienţă politică, dar pe de altă parte poate îşi dă seama că e ceva în neregulă cu ţara sa. Dar dacă njivelul de competenţă al conducătorilor nord-coreeni e direct proporţional cu nivelul de cretinitate al frezei, viitorul Coreii de Nord nu e deloc luminos. Dacă e să comparăm frezele celor trei conducători iluştri, parcă e din ce în ce mai rău.



joi, 25 noiembrie 2010

Top 10 ţări inamice ale internetului

10. Vietnam
Fiind o ţară comunistă, autorităţilor nu prea le convin criticile la adresa regimului. Aşadar site-urile critice la adresa guvernului, site-urile organizaţiilor militante pentru drepturile umane şi site-urile expatriaţilor sunt blocate. Unii dintre cei care au adus critici guvernului în mediul virtual au făcut închisoare. Internet café-urile sunt strict monitorizate de poliţie.

9. Tunisia

În Tunisia mii de site-uri sunt blocate. E vorba de site-uri porno, adrese de e-mail, reţele de socializare, motoare de căutare şi sericii de traducere online. Şi aici criticii virtuali ai regimului riscă să facă puşcărie.

8. Cuba

Internetul a ajuns în Cuba în 2006, odată cu începerea domniei lui Raúl Castro. Dar vorbim din nou de o ţară comunistă, aşa că varianta disponibilă acolo a accesului la internet este extrem de cenzurată şi monitorizată. Orice site care aduce critici este blocat şi în materie de bloguri, numai cele politice pro-guvern sunt permise.

7. Uzbekistan

Fosta republică sovietică e casa unuia dintre cele mai puţin libere regimuri politice din lume. Printre site-urile blocate se numără cele ale: mişcărilor islamiste, organizaţiilor mass-media independente, ONG-urilor şi site-urile critice ale regimului actual în general. La intrările în internet cafe-uri există afişe prin care clienţii sunt avertizaţi că vizionarea şi publicarea de materiale necorespunzătoare îi poate trimite la închisoare. În 2010 Facebook a fost blocat pentru o săptămână.

6. Arabia Saudită

Toate site-urile care nu corespund cu morala islamică şi care aduc critici regelui şi guvernului sunt blocate. Cetăţenii sunt încurajaţi să raporteze site-urile "imorale" şi critice şi chiar se oferă o mică recompensă pentru aceasta.

5. Myanmar
steag nou (adoptat oct. 2010)

Numărul celor care au acces la internet este destul de redus, iar celor care au acces la el li se verifică până şi e-mail-urile. Dar publicarea de materiale care "aduc prejudicii securităţii naţionale, unităţii naţionale, culturii şi economiei naţionale şi legii şi ordinii" pot conduce la o sentinţă de 15 ani.

4. Iran

În Republica Islamică Iran cenzura virtuală e în floare. Accesul la mii de site-uri este blocat, iar numărul acestora a crescut după protestele de după alegerile din 2009. Sunt blocate: site-urile care critică regimul, blogurile politice, site-urile porno, site-urile care promovează drepturile omului şi drepturile femeilor, reţele de socializare (Facebook, Twitter) şi site-urile unde se pot viziona filme (YouTube, Geocities). Iranul deţine recordul mondial la persoane închise pentru "infracţiuni" comise pe internet.

3. China

Or fi trecut chinezii la economia de piaţă şi în ziua asta or fi comunişti numai pe hârtie. Dar obiceiul de a cenzura aproape orice nu a dispărut. Sunt blocate site-urile care: menţionează protestele din Piaţa Tian'anmen din 1989, independenţa Taiwan-ului, reţele de socializare (hi5, Facebook), site-uri porno, ONG-uri care militează pentru drepturile omului, site-uri străine de ştiri (CNN, BBC, NBC, VOA), site-urile unor mişcări religioase (secta Falungong). Dacă vrei sp-ţi faci blog în China, serviciile internaţionale de găzduire sunt interzise şi numai câteva chinezeşti sunt disponibile. Bloggerii sunt obligaţi să îşi pună la dispoziţie numele real şi datele personale. Peste 50.000 de oameni sunt angajaţi de guvern să monitorizeze internetul. Puteţi verifica dacă un site este disponibil în China sau nu aici. În Hong Kong şi Macao cenzura lipseşte.

2. Turkmenistan

În Turkmenistan internetul este un adevărat lux. Abonamentele sunt extrem de scumpe şi viteza nu e dintre cele mai mari. Singurul furnizor este guvernul, care a blocat accesul la multe site-uri prin intermediul cărora s-a adus sau se pot aduce critici regimului. Până în 2008 turkmenii se puteau uita la ştiri din străinătate pe canalele TV prinse prin intermediul antenelor de satelit. În 2008 acestea au fost interzise, internetul rămânând singura modalitate de informare necontrolată de guvern. Dar, cum spuneam, acesta e rar, scump şi de proastă calitate.

1. Coreea de Nord

Tovarăşul mult-iubit Kim Jong-il a decis că nu are sens să se complice să blocheze accesul la anumite site-uri, aşa că a blocat de tot accesul la internet. Numai membrii de partid cu înalte merite au privilegiul de a avea acces la el, restul populaţiei având la dispoziţie un fel de intranet. Asta dacă sunt destul de norocoşi încât să aibă un calculator. În afară de internet, mai sunt interzise şi telefoanele mobile. Posesia unuia sau accesarea internetului fără permisiunea partidului pot aduce până la 10 ani de muncă forţată într-unul dintre gulagurile ţării.

duminică, 17 octombrie 2010

Coreea de Nord urmează în continuare cale spre victoria finală a socialismului

Coreea de Nord e o ţărişoară cu o populaţie ceva mai mare decât a României situată în peninsula care i-a dat numele. Acum vreo 60 de ani acolo în peninsulă era numai o singură ţară, dar în urma unui război indirect între SUA şi URSS a fost împărţită în două. Prin 1950 comuniştii, susţinuţi de ruşi şi de chinezi au început lupta de "eliberare". În 1952 aceştia au fost împinşi de către americani în nordul peninsulei şi au fost la un pas de a dispărea. Însă după acest episod au reuşit să cucerească aproape întreaga peninsulă cu ajutorul unei "armate populare de eliberare nord-coreene" formată din circa 1.000.000 de chinezi. În 1953 s-a semnat un armisiţiu şi a fost trasată graniţa actuală în zona paralelei 38 şi tot acolo a fost creată o zonă demilitarizată.

Cuvinte cheie: armistiţiu, zonă demilitarizată. În '53 s-a semnat doar un armistiţiu deci, tehnic vorbind, cele două Corei încă sunt în război. Zonă demilitarizată: pe o fâşie de 1 km care desparte cele două ţări nu se află nici măcar un singur cartuş. Imediat la nord de acea fâşie se află vreo 2.000.000 de soldaţi "gata să-şi apere patria" şi "să îi strivească pe inamicii capitalişti". Imediat la sud se găsesc aproape la fel de mulţi soldaţi, printre care şi 50.000 de americani, gata să apere sudul de o potenţială invazie a nordului.

Panmunjeom (판문)
Unul din cele două puncte de trecere (inactiv) văzut din sud.
Nimic nu s-a schimbat acolo
în ultimii 57 de ani.

Prin ce se remarcă Coreea de Nord? Prin faptul că e una dintre cele mai sărace ţări din Asia şi din lume, prin faptul că este cea mai izolată ţară din lume şi prin cel mai opresiv regim şi cel mai extrem cult al personalităţii. Here are some interesting facts about North Korea:
  1. Preşedintele ţării este fondatorul ei şi cel care a instaurat comunismul, Kim Il-sung (). Deşi a murit în 1994, încă este conducătorul ţării pentru că şi-a acordat titlul de "preşedinte etern" şi este venerat ca un zeu de supuşii săi.
  2. Dacă nu am fi scăpat de comunism în România în 1989, ţara noastră ar fi arătat cam ca a lor. Lui Ceauşescu i-a venit ideea cu paradele în urma unei vizite în Coreea de Nord. Vi se par familiare imaginile de mai jos?
  3. Una dintre cele mai la îndemână instrumente pentru măsurarea libertăţilor de care dispun cetăţenii unei ţări este "freedom and democracy index", în cadrul căruia fiecărei ţări i se acordă un punctaj între 1 şi 10. Coreea de Nord ocupă ultima poziţie cu scorul de 0,85.
  4. Pe tot cuprinsul ţării există o reţea întreagă de gulaguri încă în funcţiune unde sunt trimişi oamenii să îşi ispăşească sentinţele să moară pentru tot felul de "crime": critici aduse la adresa regimului, utilizarea de telefoane mobile, posesia de materiale multi-media din Coreea de Sud, Japonia sau SUA sau trecerea ilegală a frontierei.
  5. Celor mai mulţi dintre nord-coreeni nu le este permis să îşi părăsească ţara. Ba chiar le este necesar un fel de paşaport intern pentru a circula dintr-un oraş în altul. Cei ce se hotărăsc să plece din ţară fac asta definitiv şi parcurg un traseu întortocheat: trec râul Tumen în China, parcurg 4.000 km până la graniţa cu Laos, traversează Laos, intră în Thailanda, se duc la Ambasada Coreii de Sud din Bangkok, unde aşteaptă câteva luni să li se acorde cetăţenie şi un bilet de avion până la Seul. Cei mai mulţi dintre cei care întreprind această călătorie pleacă cu otravă la ei pentru ca în cazul în care sunt prinşi să se sinucidă.
  6. În anii '90 Coreea de Nord s-a confruntat cu cea mai mare foamete din istoria modernă şi nici în ziua de azi nu îşi poate hrăni poporul fără ajutorul extern, pe care îl acceptă cu mare reticenţă. În acea foamete se crede că au murit circa 2.000.000 de oameni.
  7. Telefoanele mobile sunt interzise. Coreea de Nord e singura ţară din lume unde nu există niciun furnizor de astfel de servicii.
  8. Coreea de Sud are cea mai mare viteză medie la internet din lume: 14 MB/s. În Coreea de Nord nu există internet aproape deloc. Acesta este interzis şi oamenii obişnuiţi nu au acces la el. Numai membrilor din înalta ierarhie din partid le este permis acest "lux".
  9. Nord-coreeni au propriul calendar, care începe în anul 1912 cu naşterea Marelui Lider, fondatorul Republicii Populare Democrate Coreene. Noi avem î.Hr. şi d.Hr., ei au î.Kim şu d.Kim.
  10. Nord-coreeni sunt maeştri la cosmetizarea istoriei şi a adevărului, în general. Mare parte dintre aceştia sunt convinşi că cei din sud o duc mult mai rău decât ei şi că cei din nord trăiesc într-un paradis. De asemenea, orice nord-coreean ştie că actualul conducător, Kim Jong-il, s-a născut pe nu-ştiu-ce munte sfânt, deşi în realitate s-a născut şi a copilărit într-un sătuc amărât de lângă Vladivostok, Rusia, nu se ştie sigur dacă în 1941 sau 1942.
Partea cea mai rea e că în caz că nu se va întâmpla nimic neobişnuit, gen o revoluţie, nimic nu se va schimba în viitorul apropiat şi conducerea îşi va vedea în continuare de lupta socialistă. Întâi a fost Kim Il-sung (김일성). După el a fost Kim Jong-il (김정일), fii-su. După el va fi Kim Jong-un, nepotul marelui conducător. Până acum puţin timp nu se ştia nimic despre familia regală nord-coreeană. Nu i se spune aşa în mod oficial dar, în esenţă, asta e. Kim Jong-Il se află la a patra soţie. De prima a divorţat şi ulterior aceasta a murit. A doua şi a treia au murit, nu se ştie exact din ce cauze, şi a patra e încă în viaţă. Are şi trei fii, fiecare cu câte una din primele trei soţii.
  1. Kim Jong-Nam (김정남): iniţial se credea că el va fi desemnat viitorul conducător. Însă acum câţiva ani a căzut în disgraţie în urma unui incident. A încercat să intre în Japonia cu un paşaport fals cu scopul de a vizita Disneyland.
  2. Kim Jong-Chul (김정철): nu a fost luat în calcul pentru preluarea tronui pentru că, după spusele tatălui său, "se poartă exact ca o fetiţă".
  3. Kim Jong-un (김정은): născut în 1983 sau 1984, nu se ştie sigur, a fost desemnat de curând ca urmaş la tron. Conform şefului armatei, este exact ca tatăl său, deci exact din cauza asta nu se va schimba nimic în ţară în viitorul apropiat şi socialismul le va mânca sufletul în continuare coreenilor mai puţin norocoşi care s-au născut pe partea greşită a zidului. Chiar dacă e clar că Kim al II-lea nu mai are mult de trăit, asta nu are nicio importanţă.






















Cei t
rei mari conducători iubiţi, în ordine.

Mi se pare mie sau conducătorii nord-coreeni au figuri din ce în ce mai tălâmbe şi mai papagaliceşti odată cu trecerea timpului? Primul arăta normal pentru un est-asiatic, al doilea arată cu un bou şi ultimul chiar mai rău.

duminică, 19 septembrie 2010

Top 10 dictatori după numărul de victime

10. Idi Amin Dada (1971-1979, Uganda)


  • nr. victime: 300.000;
  • cum: crime pe criterii politice şi etnice sau pur şi simplu fără motiv.

9. Kim Il-Sung (1972-1994, Coreea de Nord)


  • nr. victime: 1.600.000;
  • cum: crime şi condamnări la muncă în gulaguri pe criterii politice; la începutul anilor '90 - foamete;
  • deşi e mort de mai bine de 16 ani, încă deţine titlul de "preşedinte etern", Kim Jong-Il, fiul lui fiind doar şeful partidului, nu şi preşedinte.

8. Pol-Pot (1976-1979, Cambogia)


  • nr. victime: 1.500.000;
  • cum: a vrut să creeze o economie bazată în întregime pe agricultură; a evacuat oraşele şi locuitorii acestora au fost forţaţi să muncească pe câmpurile de orez; mare parte din ei au murit de foame sau de extenuare, în total aproximativ 20% din populaţia tării.

7. Juvénal Habyarimana (1973-1994, Rwanda)


  • nr. victime: 1.100.000
  • cum: genocid; în 1994 membrii grupului etnic Hutu au început să îi omoare la întâmplare pe Tutsi pe motiv că pe vremea belgienilor erau mâna dreaptă a a coloniştilor; peste 15% din populaţia ţării şi-a pierdut viaţa.

6. Saddam Hussein (1979-2003, Iraq)


  • nr. victime: 1.800.000;
  • cum: crime politice; masacre ale kurzilor din nordul ţării şi ale şiiţilor; două războaie inutile: cu Iran (1980-1988) şi Kuwait (1990-1991).
5. Ismail Enver Paşa (1915-1918, Imperiul Otoman)

  • nr. victime: 2.500.000;
  • cum: în ultimii ani ai Imperiului Otoman a început o campanie de asimilare şi eliminare a tuturor popoarelor din imperiu de către turci; 1.200.000 armeni (aproape 50% din întregul popor), 800.000 greci (10% din întregul popor) şi 500.000 de asirieni, arabi şi kurzi.

4. Leopold al II-lea (1865-1909, Belgia)


  • nr. victime: 2.000.000 - 15.000.000;
  • cum: în anii 1880 o bucată din centrul Africii, de 14 ori mai mare ca Belgia a devenit colonie şi cu acordul a 14 ţări, printre care şi SUA, pe tot parcursul domniei sale a condus-o prin intermediul unor miliţii personale care aveau drept de viaţă şi de moarte asupra tuturor locuitorilor din interiorul graniţelor.

3. Adolf Hitler (1933-1945, Germania)


  • nr. victime: 18.000.000;
  • cum: uciderea sistematică în lagărele de concentrare şi exterminare a evreilor (6.000.000), ţiganilor (1.500.000), comuniştilor, homosexualilor, polonezilor şi martorilor lui Iehova; în timpul celui de-Al II-lea Război Mondial aproape 10.000.000 de soldaţi au murit sub comanda sa.

2. Iosif Vissarionovici Stalin (1922-1953, URSS)


  • nr. vicitme: 24.000.000;
  • cum: crime politice; purificări etnice; relocări de populaţie (45% din cei relocaţi au murit pe drum); foametea din Ucraina (1932-1933 - 4.000.000); înaintea războiului cu Germania aproape toţi comandanţii armatei sovietice fuseseră fie executaţi, fie trimişi în gulaguri, ceea ce a dus la dezorganizarea armatei şi implicit la moartea a milioane de soldaţi în timpul invaziei germane.
1. Mao Zedong (1954-1976, China)


  • nr. victime: 70.000.000;
  • cum: cele două programe sociale ale sale, Marele Salt Înainte şi Revoluţia Culturală au fost unele dintre cele mai proaste idei din istoria lumii; nu au reuşit decât să distrugă economia şi sistemul agricol al ţării; foametea şi crimele cu motivaţie politică comise de regimul comunist au dat naştere uneia dintre cele mai dezastroase guvernări din istorie;
  • cu toate acestea, şi astăzi, mulţi chinezi sunt de părere că cele mai multe lucuri pe care le-a făcut Mao au fost bune.

vineri, 13 august 2010

Top 10 dictatori excentrici

10. Jean Bédel Bokassa (1966-1979, Africa Centrală)

  • se încoronează împărat;
  • cheltuieşte 1/3 din PIB pentru ceremonia de încoronare...
  • ... la care niciun lider străin nu a fost invitat.
9. Ferdinand şi Imelda Marcos (1965-1986, Filipine)

  • în 1986, când sunt daţi jos, fug în Hawaii cu 24 de lingou ri de aur;
  • pe parcursul domniei lor au strâns peste 35.000.000 $;
  • Imelda avea peste 3.000 de perechi de pantofi.
8. François "Papa Doc" Duvalier (1957-1971, Haiti)

  • readuce la viaţă magia voodoo în Haiti;
  • în 1963 crede că unul dintre oponenţii lui politici s-a transformat într-un câine negru;
  • ordonă ca toţi câinii negri din ţară să fie omorâţi.
7. Idi Amin Dada (Uganda)

  • în 1977 îşi acordă titlul de "Excelenţa Sa, Preşedinte pe Viaţă, Marele Mareşal al-Hadji, Doctor Idi Amin Dada, VC (Victoria Cross), DSO (Distinguished Service Order), MC (Military Cross), Cuceritorul Imperiului Britanic în Africa în general şi în Uganda în particular.
6. Gnassingbé Eyadéma (1967-2005, Togo)

  • alcătuieşte un grup de 1000 de femei care sunt plătite să îi compună şi să îi cânte ode şi imnuri;
  • ordonă publicarea unei reviste cu benzi desenate în care el să fie înfăţişat ca un super-erou.

5. Ne Win (1974-1981, Myanmar)

  • aranjează schimbarea numele ţării din "Burma" în "Myanmar" în ţările vorbitoare de engleză;
  • schimbă valorile bancnotelor în 15, 35, 45, 75 şi 90 pentru că acestea erau numerele lui norocoase;
  • doi ani mai târziu se răzgândeşte.

4. Kim Jong-il (1994-prezent, Coreea de Nord)


  • cheltuieşte pe cognac şi whisky peste 700.000 $/an;
  • are o colecţie personală de peste 20.000 de filme străine...
  • ... în condiţiile în care filmele străine sunt interzise.
3. Enver Hoxha (1941-1985, Albania)

  • construieşte peste 750.000 de bunkere pe tot teritoriul ţării, pentru a se putea apăra de o invazie străină, în condiţiile în care populaţia ţării de la vremea aceea era de doar 3.000.000

2. Mobutu Sese Seko Nkuku Ngbendu wa Za Banga (1965-1997, Zair)

  • schimbă numele ţării din "Congo" în "Zair");
  • interzice ca oricine altcineva în afară de le să mai fie menţionat la televizor;
  • folosea un avion Concorde pentru "a merge la cumpărături".

1. Saparmyrat Ataýewiç Nyýazow (1990-2006, Turkmenistan)

  • redenumeşte lunile anului după membrii familiei sale;
  • interzice dinţii de aur;
  • îşi construieşte o statuie de aur în centrul capitalei Aşhabad;
  • interzice fredonatul melodiilor la concerte;
  • construieşte un palat de gheaţă la marginea capitalei, deşi Turkmenistan este o ţară deşeritcă.

miercuri, 21 iulie 2010

Coreea de Nord - campioană mondială

Mai ţineţi minte Coreea de Nord? Au participat la mondiale anul ăsta pentru prima oară după 40 de ani de absenţă şi dacă e să ne luăm după ce am văzut la televizor, au fost ciuca bătăilor. Dar eu cred că ceea ce am văzut acum aproape o lună a fost o conspiraţie elaborată. Ei sunt de fapt cea mai tare echipă, dar propaganda imperialistă a americanilor şi a occidentului vrea să defăimeze statul nord-coreean şi să distrugă gloria socialismului. Şi am dovezi.

Coreea de Nord - Brazilia 1-0 (scorul "trucat": 1-2)



Coreea de Nord - Portugalia 1-1 (scorul "trucat": 0-7)



Coreea de Nord - Côte d'Ivoire 1-0 (scorul "trucat": 0-3)



긴 조선 민주주의 인민 공화국의 공산당을 살고 있습니다

marți, 22 iunie 2010

Hai Coreea de Nord!!!

O prezenţă inedită la Campionatul Mondial de Fotbal din 2010 este Coreea de Nord. Sunt la prima participare la această competiţie în 44 de ani şi dacă ar fi să găsesc un lucru care mă miră mai mult decât locul de desfăşurare al campionatului, acesta ar fi participarea Coreei de Nord. Pentru necunoscători, Republica Populară Democrată Coreeană este cea mai izolată ţară din lume. Contactele cu exteriorul sunt menţinute la minim şi cetăţenilor nord-coreeni nu li se permite să iasă din ţară decât în circumstanţe excepţionale. De fapt, nu li se permite să circule dintr-un oraş în altul în propria lor ţară fără un permis special.

Dar, cum-necum, au ajuns la Mondiale. Până acum au avut două meciuri. Primul, cu Brazilia, evident, l-au pierdut, dar numai cu 2 - 1. Perfect normal, nimic special aici. La al doilea meci, cu Portugalia a ieşit însă în evidenţă, prin prisma scorului: 7 - 0. Ah, nu, nu e ceea ce credeţi: 7 pentru PORTUGALIA, 0 pentru coreeni. Nu am văzut meciul la televizor şi am aflat scorul de pe site-ul FIFA. Prima oară când am văzut, am crezut că e o greşeală de tipar sau ceva, dar chiar au încasat ŞAPTE (7) goluri. Faptul că nu prea se înscriu goluri şi trebuie să aştepţi cu orele până să se întâmple ceva e unul dintre lucrurile care nu-mi plac la fotbal. Dar aici s-au întâmplat o grămadă de chestii pe tabelă: şapte la număr, toate în detrimentul asiaticilor. Acum, să facem o listă cu alte chestii pe care nu prea le ştie lumea despre echipa Coreii de Nord:
  1. Una dintre galeriile lor e formată din oameni care au fost aleşi individual de partidul comunist să participe şi care nu s-au mai văzut unii pe alţii până acum. Toţi sunt îmbrăcaţi identic, au un steguleţ mic şi nu aplaudă decât atunci când sunt dirijaţi de unul din faţă;
  2. A doua galerie e de fapt formată din chinezi, care aparent nu ştiu mai nimic despre fotbal şi care se comportă în mod similar cu prima galerie;
  3. Echipa lor e singura care nu are baza de pregătire în Africa de Sud, ci în Zimbabwe - Coreea de Nord a Africii. Halal pregătire...;
  4. Brazilia a adus vreo 300 de jurnalişti, Coreea de Nord numai cinci. Şi membrii echipei nu au voie să discute cu presa străină;
  5. Iubitul lider Kim Jong-Il a decretat că nu vor fi transmise decât meciurile pe care le va câştiga echipa şi nu în direct şi de asemenea vor fi transmise meciurile pe care le vor pierde "duşmanii" lor (Coreea de Sud, Japonia şi SUA). Deci sunt mari şanse să nu transmită nimic;
  6. Probabil din cauză că în ţara lor oamenii mor de foame pe capete şi majoritatea sunt disperaţi să ajungă în Sud, patru dintre jucători au dispărut. Probabil sunt în drum spre Ambasada Coreei de Sud sau vreun consulat al eu, dacă n-or fi ajuns deja.