ASE-ul şi proiectoarele

În interiorul ASE-ului, în majoritatea sălilor de curs există proiectore legate la câte un calculator, că în ziua de azi aşa dă bine: să-ţi prezinţi cursurile în format .ppt sau .pdf. Perfect! Excelentă idee, aşa e şi în ţările civilizate. Acum nu mai rămâne decât să ne asigurăm că funţionează şi că personalul, adică profesorii, ştiu să umble cu ele. Ei, la punctele astea două avem muuuulte probleme.

Mare parte din ele, fie din lipsă de utilizatori şi deci din apariţia ruginei (ruginesc oare??), fie poate din pricina utilizării excesive, pur şi simplu nu mai vor să pornească. Sigur, cei care intră în săli, aşteptându-se să-şi prezinte lecţiile cu ajutorul unuia, nu se aşteaptă la o astfel de situaţie şi uite aşa se pierd 10-30 minute până se pricepe toată lumea că proiectorul a murit acum multă vreme, ceea ce în anumite situaţii, la anumite cursuri e un lucru bun.

Alte dăţi proiectorul funcţionează bine-mersi, nu există niciun fel de problemă de ordin tehnic, dar cel care trebuie să umble la el nu ştie să facă asta, caz în care iar se pierd 10-30 minute până profesorul reuşeşte să-l pornească sau până dă de cineva care ştie să facă asta. Indiferent de situaţie, rezultatele sunt comparabile. Necazul e că devine o obişnuinţă. Am avut destul de multe exemple în ultimii trei ani (and counting):

• în anul I la cursul de informatică profesorul nu prea ştia să pornească proiectorul, deşi nu era ars; ai zice că cineva care îi învaţă pe alţii care-i treaba cu calculatoarele ştie să umble cu aşa ceva...;
• în anul III, la o sesiune ştiinţifică din cauza unui proiector s-a mutat sala;
• în anul I de master, actualmente aflat în desfăşurare, în desfăşurare, la aproape fiecare curs la o anumită materie, proiectorul porneşte abia din a doua sau a treia încercare sau, mai nou, nu porneşte deloc;
• sigur mai sunt şi alte exemple, dar nu îmi vin în minte chiar acum.
  

Dacă ce se vede mai jos e o metodă nouă de reparare, nu mi se pare impresionant. Amuzant însă, DA. O sticlă de Pepsi Light pe post de sprijin... Tare! Şi cât de... românesc!


Am mai zis asta: nu am umblat cu un proiector în viaţa mea, că n-am avut ocazia până acuma, dar mă gândesc că dacă ai reuşit să iei un doctorat şi dacă eşti în stare să susţii un curs în faţa unei săli mai mult sau mai puţin pline, nu ar trebui să fie o problemă prea greu de rezolvat.

Lentile "pentru calculator"

De curând am fost să-mi schimb ochelarii. Nu pentru că s-au modificat dioptriile, că le am pe aceleaşi de peste cinci ani, ci pentru că ochelarii vechi deveniseră cam şantalii şi odată la două minute trebuia să-i împing la loc pe ochi.

Consultul - normal. Nu a fost primul, am mai făcut multe până acum, că doar port ochelari de jumătate de viaţă aproape. Casc ochii într-un aparat care nu ştiu exact ce face, dar îţi spune cam ce dioptrii îţi trebuie şi citesc ce mi se spune de pe un panou. După asta vine o întrebare pe care n-am mai primit-o până acum. Adică am mai primit-o, dar nu în contextul ăsta.

-Stai mult la calculator?

-Da, stau.

De asta am ajuns să am nevoie de ochelari, nu?

-Atunci nu vrei lentile speciale pentru calculator?

Păi vreau, da. De ce nu? Cică diferenţa de preţ nu ar fi foarte mare şi nici nu influenţează vederea negativ, nu? Definiţia lentilelor pentru calculator este următoarea: Sunt lentile special concepute pentru persoanele care stau foarte mult timp în faţa calculatorului (peste 6 ore/zi) ce au rolul de a îmbunătăţi şi menţene vederea la parametri normali eliminând stările de oboseală.

Însă definiţia asta omite unele lucruri. De exemplu, lentilele "pentru calculator" sunt uşor colorate... Aşa că dacă staţi într-o casă albă sau cu interiorul vopsit în alb sau dacă şcoala sau locul de muncă sunt vopsite în alb sau dacă bordul maşinii e alb sau maşina e albă, albul devine albastru deschis sau, după caz, verde deschis sau negricios, mai ales dacă nu bate soarele direct pe ele. Celelalte culori nu se schimbă prea mult sau schimbarea e insesizabilă, dar de la un moment dat încolo dispariţia albului din paleta de culori poate deveni enervantă. Al doilea detaliu ar fi diferenţă de preţ "mică". E un termen subiectiv. 70 lei în plus nu e tocmai o diferenţă "mică"...

Mechanical Turk by Amazon

Acum câteva zile am descoperit de existenţa unui serviciu de la Amazon: Mechanical Turk. Te înregistrezi, dai unele date şi te apuci de muncă. Pe site-ul ăsta tot felul de companii americane de toate felurile ai căror angajaţi sunt prea leneşi ca să muncească postează oferte de lucru, numite HITs (human inteligence tasks). E vorba despre munci mărunte pe care calculatoarele nu le pot face. Fiecare dintre aceste sarcini e plătită cu sume de la 0,01 $ până la 5 sau chiar 10 $. Dar cele cu sume mari în general sunt disponibile doar pentru cei din America.

Banii nu îi primeşti în mână sau măcar pe card. Câştigurile se adună într-un cont virtual şi cu acei bani cică poţi să îţi cumperi orice - mă rog, aproape orice - de pe www.amazon.com Cumpărăturile sunt trimise prin poştă prin America şi pentru unele obiecte e posibil să fie nevoie să plăteşti taxe vamale.

Exemple de task-uri: să verifici site-urile diferitor organizaţii. Să spui dacă traducerile făcute de traducătoarele automate gen Google Translate sunt corecte sau nu, să copiezi texte din imagini, să scrii articole şi review-uri scurte şi multe altele. Atenţie, banii nu îi primeşti pe ochi frumoşi, de obicei munca îţi e verificată şi există şi riscul ca HIT-urile efectuate să îţi fie refuzate. Un HIT care te punea să spui dacă răspunsurile la mai multe întrebări în franceză erau corecte sau aveau vreo legătură cu întrebarea sau nu era plătit cu 0,02 $/întrebare. Alt hit care te punea să faci traduceri din engleză în tamilă era plătit cu 0,75 $/paragraf. Din nefericire, nu stau prea bine cu tamila...

IMPORTANT

Există două tipuri de conturi: requester şi worker. Pe români şi pe toţi ceilalţi locuitori ai planetei în afară de americani îi interesează conturile de tip WORKER. Requester-ii sunt cei care pot posta oferte de muncă şi momentan acest serviciu nu e disponibil decât în America.

Conturile de worker se fac de aici:

http://www.mturk.com/mturk/welcome?variant=worker

NU vă faceţi conturi de requester, aşa cum am făcut eu (din greşeală) în prima fază. Altfel va trebui să-i rugaţi pe administratori să vă închidă contul, dar să vă lase posibilitatea de recreare a lui de pe aceeaşi adresă de e-mail. Ah, şi să le şi explicaţi de ce aveţi o adresă din America, deşi nu locuiţi acolo (cum spuneam, conturile de requester sunt disponibile doar pentru americani). Cum am ajuns să fac cont de requester şi să dau o adresă şi date false? Simplu: butonul pentru "worker's account" e extrem de bine ascuns, deşi majoritatea celor care intră acolo asta caută...

Dacă locuieşti în România sau în orice altă ţară nu e o idee prea bună să îţi faci cont de USA, pentru că administratorii îşi pot da seama uşor dacă nu spui adevărul şi rişti să rămâi cu mâna goală şi eventual fără cont.

DE UNDE NUMELE ĂSTA?

În 1770 un "inventator" austriac a încercat s-o impresioneze pe împărăteasa Maria Tereza prezentându-i un aparat automat în formă de om îmbrăcat în haine de turc, care juca şah de unul singur şi pe deasupra făcea asta foarte bine. În realitate în interiorul maşinii se afla un om, expert în şah, care o manevra. Dar secretul a fost descoperit abia după 50 de ani.


Sincer, un nume mai potrivit mi s-ar fi părut "El Mexicano Mecanico" sau "The Mechanical Indian". Că asta şi trebuie să faci: munci pe care americanii nu mai vor să le facă şi importă mexicani şi indieni pentru ele. Din motive pe care nu le cunoscu însă foarte multe dintre HIT-uri nu sunt disponibile pentru indieni.

Top 10 ţări inamice ale internetului

10. Vietnam

Fiind o ţară comunistă, autorităţilor nu prea le convin criticile la adresa regimului. Aşadar site-urile critice la adresa guvernului, site-urile organizaţiilor militante pentru drepturile umane şi site-urile expatriaţilor sunt blocate. Unii dintre cei care au adus critici guvernului în mediul virtual au făcut închisoare. Internet café-urile sunt strict monitorizate de poliţie.

9. Tunisia

În Tunisia mii de site-uri sunt blocate. E vorba de site-uri porno, adrese de e-mail, reţele de socializare, motoare de căutare şi sericii de traducere online. Şi aici criticii virtuali ai regimului riscă să facă puşcărie.

8. Cuba

Internetul a ajuns în Cuba în 2006, odată cu începerea domniei lui Raúl Castro. Dar vorbim din nou de o ţară comunistă, aşa că varianta disponibilă acolo a accesului la internet este extrem de cenzurată şi monitorizată. Orice site care aduce critici este blocat şi în materie de bloguri, numai cele politice pro-guvern sunt permise.

7. Uzbekistan

Fosta republică sovietică e casa unuia dintre cele mai puţin libere regimuri politice din lume. Printre site-urile blocate se numără cele ale: mişcărilor islamiste, organizaţiilor mass-media independente, ONG-urilor şi site-urile critice ale regimului actual în general. La intrările în internet cafe-uri există afişe prin care clienţii sunt avertizaţi că vizionarea şi publicarea de materiale necorespunzătoare îi poate trimite la închisoare. În 2010 Facebook a fost blocat pentru o săptămână.

6. Arabia Saudită

Toate site-urile care nu corespund cu morala islamică şi care aduc critici regelui şi guvernului sunt blocate. Cetăţenii sunt încurajaţi să raporteze site-urile "imorale" şi critice şi chiar se oferă o mică recompensă pentru aceasta.

5. Myanmar
steag nou (adoptat oct. 2010)

Numărul celor care au acces la internet este destul de redus, iar celor care au acces la el li se verifică până şi e-mail-urile. Dar publicarea de materiale care "aduc prejudicii securităţii naţionale, unităţii naţionale, culturii şi economiei naţionale şi legii şi ordinii" pot conduce la o sentinţă de 15 ani.

4. Iran

În Republica Islamică Iran cenzura virtuală e în floare. Accesul la mii de site-uri este blocat, iar numărul acestora a crescut după protestele de după alegerile din 2009. Sunt blocate: site-urile care critică regimul, blogurile politice, site-urile porno, site-urile care promovează drepturile omului şi drepturile femeilor, reţele de socializare (Facebook, Twitter) şi site-urile unde se pot viziona filme (YouTube, Geocities). Iranul deţine recordul mondial la persoane închise pentru "infracţiuni" comise pe internet.

3. China

Or fi trecut chinezii la economia de piaţă şi în ziua asta or fi comunişti numai pe hârtie. Dar obiceiul de a cenzura aproape orice nu a dispărut. Sunt blocate site-urile care: menţionează protestele din Piaţa Tian'anmen din 1989, independenţa Taiwan-ului, reţele de socializare (hi5, Facebook), site-uri porno, ONG-uri care militează pentru drepturile omului, site-uri străine de ştiri (CNN, BBC, NBC, VOA), site-urile unor mişcări religioase (secta Falungong). Dacă vrei sp-ţi faci blog în China, serviciile internaţionale de găzduire sunt interzise şi numai câteva chinezeşti sunt disponibile. Bloggerii sunt obligaţi să îşi pună la dispoziţie numele real şi datele personale. Peste 50.000 de oameni sunt angajaţi de guvern să monitorizeze internetul. Puteţi verifica dacă un site este disponibil în China sau nu aici. În Hong Kong şi Macao cenzura lipseşte.

2. Turkmenistan

În Turkmenistan internetul este un adevărat lux. Abonamentele sunt extrem de scumpe şi viteza nu e dintre cele mai mari. Singurul furnizor este guvernul, care a blocat accesul la multe site-uri prin intermediul cărora s-a adus sau se pot aduce critici regimului. Până în 2008 turkmenii se puteau uita la ştiri din străinătate pe canalele TV prinse prin intermediul antenelor de satelit. În 2008 acestea au fost interzise, internetul rămânând singura modalitate de informare necontrolată de guvern. Dar, cum spuneam, acesta e rar, scump şi de proastă calitate.

1. Coreea de Nord

Tovarăşul mult-iubit Kim Jong-il a decis că nu are sens să se complice să blocheze accesul la anumite site-uri, aşa că a blocat de tot accesul la internet. Numai membrii de partid cu înalte merite au privilegiul de a avea acces la el, restul populaţiei având la dispoziţie un fel de intranet. Asta dacă sunt destul de norocoşi încât să aibă un calculator. În afară de internet, mai sunt interzise şi telefoanele mobile. Posesia unuia sau accesarea internetului fără permisiunea partidului pot aduce până la 10 ani de muncă forţată într-unul dintre gulagurile ţării.

Torente pentru începători: the complete idiot's guide

Cum se instalează?

1. Alegi un progrămel de torente;

2. Cel mai la îndemână şi cel mai răspândit în lume e µTorrent (citit yu-torent) şi se găseşte aici;


3. Click "free download";

4. Cilck pe fişierul proaspăt descărcat. Instalarea durează câteva secunde. Deşi mărimea fişierului e ridicol de mică (320 kB), e cel mai răspândit instrument folosit în pirateria online.

Cum se foloseşte?

1. Există mai multe site-uri de pe care se pot descărca torentele propriu-zise. Cel mai uşor e să foloseşti motorul de căutare al torentelor: www.torrentz.com;

2. Căutaţi filmul, jocul sau melodia dorită;

3. NU da click pe "Sponsored Links". Nu de alta, dar nu găseşti absolut nimic interesant acolo. Sunt doar site-uri care plătesc pentru a-şi face reclamă pe torrentz.com;

4. În dreptul fiecărui torent disponibil există două numere: unul cu verde (seeds) şi unul cu albastru (peers). Seeds sunt cei care oferă spre descărcare fişierul respectiv (sau fişierele). Peers sunt cei ce încearcă să pună mâna pe el. E indicat ca seeds să fie mai mare ca peers, altfel sunt şanse mari ca descărcarea să dureze 1.000 de ani;

5. Descarcă torentul (un fişier de maxim 20 kB);

6. Dând dublu click pe torentul descărcat porneşte descărcarea. Informaţiile prezentate sunt aşa: mărimea, seeds, peers, viteza de download, viteza de upload (e posibil să se întâmple ambele cu acelaşi torent, chiar dacă nu e finalizat, nicio grijă), timpul rămas şi câţi MB din fişier ai uploadat. E bine ca, din politeţe, să laşi îi măcar o vreme şi pe alţii să ia de la tine. La categoria "general" se găsesc cam acelaşi lucru ca pe ecranul principal. La categorai "peers" vezi exact cine mai e interesat de acelaşi lucru ca tine şi din ce ţară (dar trebuie să ştii steagurile lumii ca să-ţi dai seama de unde sunt respectivii). Da, pirateria virtuală e o "afacere" globală.

7. Dacă ai apucat să descarci ceva nuami parţial, nu e o problemă. Poţi opri calculatorul. Când îl vei redeschide, descărcarea va continua de unde a rămas;

8. Happy pirating!

Cum se face YouTube-ul să meargă pe iPhone - YouTube Fix

De când l-am luat tot încerc să-l repar şi acum, după câteva luni am şi reuşit. Nu ştiu de ce, dar cred că toate au problema asta. Cel puţin cele pe care le-am văzut până acuma. Peste tot unde găseai ceva despre asta zicea să intri în Cydia şi să introduci următorul link: http://cydia.iphoneil.net/

Unserver israelian, după nume unde trebuia să găseşti un fix pentru YouTube cică. După comentariile găsite peste tot unde apărea asta, fixul respectiv a dispărut cam în aceeaşi perioadă în care am intrat eu prima dată... Ghinion.

Dar acelaşi lucru se găseşte şi în alt loc. Aşadar, se intră în Cydia (care habar n-am la ce foloseşte de fapt; doar am urmărit instrucţiunile pas cu pas şi le redau aici ca papagalul).

1. Intri în Cydia;
2. Apeşi pe "Manage" în partea de jos;
3. Apeşi unde scrie mare "Sources", chiar în mijlocul ecranului;
4. Dreapta sus - "Edit";
5. Stânga sus - "Add"
6. Scrii următorul link: http://apt.macOSmovil.com/ (tot un server israelian);
7. Cauţi "Push Fix" şi apeşi "Install" în dreapta-sus;
8. Aştepţi vreo 3-5 minute, după care poţi să intri pe YouTube.

Ne-o cenzurat bloagele chinejii. Săriţi, bă!

Tocmai mă uitam pe flagcounter şi am obervat că am ajuns la un număr impresionant de ţări: 47. În trei luni am adunat 47 de steaguri de pe trei continente şi din două emisfere. Azi am avut un vizitator din Teritoriile Palestiniene, de exemplu. Dar există un steag care nu va apărea niciodată în listă: China. Deja am Hong Kong şi Singapore, dar China nu va apărea prea curând. Ca să fiu mai exact, Republica Populară Chineză nu va apărea pe listă.

Aparent, în viziunea cenzorilor chinezi, blogul meu, împreună cu celelalte câteva sute de mii găzduite de blogger.com, au conţinut incorect din punct de vedere politic, ce poate pune în pericol securitatea şi pacea din interiorul RPC şi integritatea acesteia. Se pare că cenzura din ziare, reviste, radio şi televiziune a devenit ceva banal şi e nevoie de astfel de măsuri din ce în ce mai sofisticate.

Aici puteţi verifica dacă un site este sau nu blocat în RPC

De fapt internetul de care are parte cea mai mare parte a poporului chinez e filtrat la intrarea în ţară. Şi când chinezii se apucă de aşa o chestie, e întotdeauna la scară mare. Există peste 50.000 de oameni care sunt angajaţi să "dirijeze" traficul. Servicul poartă numele în China de Jindun Gongcheng (金盾工程 - Proiectul Scutul de Aur), dar în restul lumii e cunoscut sub denumirea de The Great Firewall of China.

Administratorii scutului de aur la o cafea,
discutând despre ce să mai blocheze

În afară de blogger.com, alte site-uri blocate în China sunt cele ale unor organizaţii umanitare ca Amnesty International, alte platforme de bloguri (Wordpress), site-urile de socializare (hi5, Facebook, Orkut), site-uri ale agenţiilor de ştiri internaţionale (CNN, NBC, Euronews, BBC - doar varianta în limba chineză a site-ului), site-uri porno sau cu conţinut obscen sau violent, site-urile oficiale ale guvernelor unor ţări care au rupt relaţiile diplomatice cu RPC şi cam orice legat de guvernul din Taiwan, Tibet sau evenimentele de la Tiananmen din iunie 1989. Pe listă mai intră şi YouTube şi Wikipedia, care când e închisă, când e deschisă. Pe scurt, orice site care critică regimul sau care ar putea să-i aducă critici.

În privinţa motoarelor de căutare, în China există variante speciale ale Google şi Yahoo proiectate în aşa fel încât să nu afişeze site-uri interzise de guvern. Am încercat acum câteva zile google.cn. Fiind în România şi n în China, am reuşit să intru pe YouTube direct de pe Google fără probleme. Însă când am căutat "天安门1989 - Tiananmen 1989" nu am reuşit să găsesc nimic "interesant". Aparent nimeni în China nu ştie exact ce s-a întâmplat acolo, ci doar "a auzit poveşti".

Dacă vrei să-ţi faci blog în China, există câteva platforme în China, printre care my1510.cn. Doar că trebuie să te înregistrezi cu numele tău REAL şi să-ţi laşi datele de contact. Şi dacă scrii ceva necorespunzător poţi să te trezeşti cu orice de la o mustrare la un glonte în cap, în valoare de 7 yuani.

Singurele zone care nu se află sub protecţia scutului de aur/zidului de foc sunt Hong Kong, Macao şi Taiwan, care nu se află sub controlul direct al Beijing-ului, fiind ori regiuni administrative speciale ori "provincii separatiste"/ţări separate nerecunoscute oficial.

Jos cenzura!
下检查!

Probleme cu iPhone şi AppStore?

Cam de o săptămână sunt fericitul posesor al unui aiFăun trei Ge nou nouţ. Sigur, un telefon de genul ăsta nu e decât un accesoriu decorativ şi scump dacă n-ai şi internet pe el. Aşa că primul lucru a fost să fac un abonament nou, care să includă şi un număr substanţial de MB pentru transfer de date. Şi cu ocazia asta am schimbat şi furnizorul din Orange în Vodafone. Motivul: ofertele alea gen Delfin, Pinguin, Elefant, Struţo-Cămilă sun făcute pentru fraieri sau pentru oameni cu mulţi bani de aruncat şi dacă nu citeşti cu atenţie ce scrie acolo o să-ţi cam iei ţeapă.

Aşadar, de vreo trei-patru zile am internet funcţional pe mobil. Uraaa! Dar telefonul fiind produs de Apple, majoritatea aplicatiilor pentru el se iau de pe un site (cred că asta e) numit AppStore. Sau magazin online, nu contează... Aşa că luni dimineaţă încerc şi eu intru şi să văd care e treaba cu EpStoru' ăsta. După ce mă prind unde era ascuns butonul pentru download aflu că trebuie să am cont la Apple pentru a putea folosi minunea...

OK. No problem. Create account. Country: Romania. Completez toate datele. Dau click pe send şi... Incomplete or incompatible data. Please refill form. Completez câmpurile lipsă şi dau iar click pe send şi... Incomplete or incompatible data. Please refill form. Iarăşi. Bun, nicio problemă. De data asta îi dau adresa mea reală. Sens şi... Incomplete or incompatible data. Please refill form. Începe să devină enervant. Ce-am greşit?! Ce ar mai vrea să-mi ceară?! Mărimea de la pantof?! Caut şi codul poştal real şi îl înlocuiesc pe ăla pe care îl pusesem la mişto. Verfic totul iarăşi, send şi, ia ghici! Incomplete or incompatible data. Please refill form. Bă, frate? Ce mai vrea de la sufletul meu?! Sânge? În punctul ăsta îmi venea să dau cu el de pământ. Dar m-am abţinut. Nu că n-ar fi meritat, dar nu e tocmai ieftină drăcovenia...

Azi îmi dau seama că există în meniu undeva şi o iconiţă cu iTunes. Apăs pe ea şi... iTunes is not supported in your country. Bing! Se aprinde un beculeţ în capul meu. Ia să încerc ceva nou! Soluţia la care m-am gândit era simplă. Să mă lepăd de România. La figurat doar. Adică la prima întrebare (what country?) să răspund în loc de România, USA de exemplu. Zis şi făcut. Recompletez formularul. Send şi... Some of the data is incompatible. Please recheck the address. Nu e chiar atât de rău ca şi cu o zi înainte. De data asta am primit explicaţii mai consistente. Dau o adresă reală în loc de cea la mişto de mai devreme. Damn, ăştia chiar verifică cât de cât datele trimise... Send şi... Some of the data is incompatible. Please recheck the zip code. Recompletez codul poştal şi în înlocuiesc cu cel real, că la americani aşa e obiceiul. Codul poştal e mai important decât adresa propriu-zisă că cică după ăla se ghidează ei la oficiile poştale.

Send şi... Congradulations! You can access and use AppStore and iTunes right after you activate your account. Rămâne doar o singură problemă: mai devreme sau mai târziu o să trebuiască să le dau numărul de la cartea de credit că pentru trei sferturi din lucrurile bune de acolo trebuie să dai un dolar, doi, trei.

Aşadar adresa mea de America din formular e: 1600 Pennsylvania Avenue NW Washington D.C 20500. Adică locuiesc aici cică:

Şmecher, nu?
Era prima adresă care mi-a venit în minte.
Că dacă dădeam altele la nimereală,
n-aş fi găsit una "compatibilă" în veci.

Tipic american... Chestia asta e ceva în genul primei poze de la postarea anterioară: n-ai voie să bagi adrese false că nu le acceptă fiindcă, vezi Doamne, nu-s "compatibile", dar nu e absolut nicio problemă să zici că locuieşti la Casa Albă. So don't forget! Vote Ştefan114!

Messed up Mess

Le mulţumesc celor de la Yahoo! Inc. că au creat un instrument de comunicare eficient şi DE ÎNCREDERE. Cred că ar fi cazul să prezint problema mai pe larg.

Vorbesc despre Yahoo Messenger. De obicei nu petrec excesiv de mult timp pe mess şi nici nu am oameni foarte mulţi în listă: în jur de 50. Dar atunci când mi se întâmplă să n-am altceva mai bun de făcut şi să-l las pornit chiar insist ca contactele mele să mă vadă că sunt online şi eu, la rândul meu să le văd pe ele. Acum câteva luni am făcut rost de un laptop, dar abia acum am instalat Messenger-ul şi pe el. Când îl deschid, parcă e ceva diferit. Ce s-o fi întâmplat oare?? Hmmm, parcă peisajul e mai... aglomerat. Mai multă lume e online parcă. Îl închid şi dau drumul la calculatorul mare.

Pornesc mess-ul şi ce să vezi? Personajele "misterioase" de la mess-ul de pe laptop dispăruseră. Ciudat. Voodoo magic! Îl închid pe ăla de la calculatorul amare, intru iar de pe laptop. Personajele sunt din nou online. Încerc să intru în discuţie cu unul din ei. "sal BUZZ esti?" "da cmf?" "bn tu?" "bn" "ia zi, esti online sau pe inv?" "pai online.. nu vezi?? :-?" "ba da............ [explic situaţia]" "io sunt online?" "nu"........... :O:|

Neplăcut. Naşpa, aiurea, cam nasol. Se pare că messenger-ul de la calculatorul mare avea un obicei tare prost. Nu mă băga în seamă şi nu îmi permitea nici mie să-i bag în seamă pe unii din listă. Mai precis, pe cei din două grupuri din cele patru în care sunt împărţite contactele. Cum am ajuns în situaţia asta, n-am nici cea mai mică idee. Appear permanently invisibile n-am dat decât la doi oameni până acum şi unul din ei nu era în niciunul din grupurile cu pricina. Hmmm, ştiu! Poate am fost atacat energetic! Da, mess-ul de pe calculatorul meu a căzut victimă schimburilor de focuri dintre cele mai mari partide politice din ţărişoară. Pardon, de flăcări violet. Că la ştiri în ultimul timp doar de asta aud. Sau poate nu!

Indiferent care ar fi fost cauza, se pune următoarea problemă: cum îl fac oare la loc??? Cunoştinţele mele despre calculatoare şi despre cum funcţionează ele sunt destul de restrânse. De obicei când nu merge ceva am la dispoziţie două variante. Prima variantă: îi dau reset. A doua variantă: dau un pumn în monitor sau unitatea centrală. Mă rog, doar în unitatea centrală, că monitorul e LCD şi nu prea am în ce să dau. Nu ştiu de ce, dar am impresia că niciuna dintre astea nu m-ar fi ajutat în situaţia de faţă. Deci, ce să-i fac, ce să-i fac... După două minute: BING! Ia, să-l reinstalez! Intru pe site-ul Yahoo şi downloadez kit-ul de instalare. YM10, că până acum aveam 9. Click dreapta, open şi... ERROR.

Clar, nu e ziua mea norocoasă. Messenger-ul e împotriva mea azi. Mai încerc încă o dată. ERROR. Mai bag o fisă, dar asta nu mă duce nicăieri. Aşa că aplic metoda nr. 1 şi dau reset. A treia-i cu noroc şi merge! Nu, stai, a patra. Şi, da! Peisajul e acum complet şi la calculatorul mare. Sper să şi rămână aşa de data asta.

Cum să postezi gadgeturi pe marginea ecranului for dummies

Pasul I

Se intră în cont şi se selectează "aspect"

Pasul II

Pasul III


Pasul IV


Pasul V

Acelaşi lucru se copiază şi în cazul filmelor de pe YouTube
şi al oricărui alt gadget

Cum se taie cuvintele

De mult vroiam să aflu cum poţi să tai unele cuvinte atunci când scrii ceva la calculator. Acum am şi aflat: textul care trebuie să apară tăiat trebuie scris astfel:


Singura problemă e să nu uiţi al doilea "strike". Pentru că dacă faci aşa cum am făcut eu prima oară tot textul din tot articolul o să arate aşa:

Ups, trebuia să fiu mai atent şi să nu tai tot textul...

Da, chiar că...

Am scris asta că nu vroiam să uit cum se face.

Fuckin' blog!

După ce că are probleme mari cu compatibilitatea dintre Word şi fereastra asta în care scriu acuma, adică apar alte fonturi, nu se copiază tot textul etc, mai nou se şi schimbă culorile de unele singure fără să le mai pot pune la loc...

God damn it! Fuck blogspot. Ştiam eu că trebuia să-l fac în altă parte blogul ăsta...

De aici şi albastrul şi violetul ăla infect din casetele de pe margine.

Norc

Dacă eşti şofer începător şi vrei să înveţi oraşul sau vrei să te obişnuieşti cu străzile, ăsta ar fi un site interesant pentru a face asta: www.norc.ro

Pozele sunt filmate de o maşină care are montată pe ea 12 sau 16 camere de filmat şi s-a plimbat prin aproape tot oraşul. Pozele pot fi rotite la 360 de grade şi are şi zoom. Momentan lipsesc zonele Ferentari şi unele părţi din Berceni. S-o fi oprit şoferul să-şi ia şi el un suc şi până să se întoarcă or fi furat-o ţiganii. Păcat...

Casa Poporului văzută de pe norc

Oricum, dacă vrei să-l foloseşti să găseşti locuri de parcare, nu-i bun. Nu pentru Bucureşti.

Alt proiect similar e Google Streetview, unde găsim mai toată America, părţi mari din Japonia şi unele oraşe mari din vestul Europei, ca Paris, Roma sau Londra.

Download-uri de pe YouTube

Da, într-adevăr este posibil. Deşi nu există nicăieri un buton cu download pe tot site-ul se poate cu un progrămel numit YouTube FLV Downloader. Dacă vreţi să-l testaţi, click pe linku-ul cu albastru. Filmele descărcate sunt salvate în format .flv şi pot fi vizualizate cu FLV Player.

Nu-i ţeapă, chiar funcţionează.

Ah, şi în cazul în care aveţi nevoie să transformaţi fişierele descărcate în format MPEG sau .avi, mai există şi FLV Converter.