Enel sucks

Unul dintre jocurile mele de calculator preferate e Stronghold. E un joc de strategie, destul de realist, mai ales pentru anul în care a apărut, în care trebuie să-ţi construieşti propriul castel, exact aşa cum se întâmpla în Evul Mediu în Anglia. Dar doar pentru că îmi plac jocurile de genul ăsta, nu înseamnă că îmi şi place să trăiesc în/ca-n Evul Mediu, ceea ce în ultima săptămână s-a întâmplat destul de des.

Mai exact, în ultimele şapte zile am rămas fără curent de patru ori că, vezi Doamne, în zonă se efectuează lucrări de modernizare a reţelei. Acum nu ştiu exact la ce folosesc lucrările astea de modernizare, în afară de obţinerea unui... profit de către cine trebuie, dar felul în care se realizează e cu adevărat deosebit. S-o luăm cronologic:

• mijlocul lui noiembrie: încep ăia să sape nişte gropi înguste şi adânci din loc în loc mai pe peste tot prin cartier;
• câteva zile mai târziu: aflu menirea gropilor - se înlocuiesc stâlpii de iluminat. Perfect! Doar că ar fi fost excelent dacă îi şi puneau la locul lor;
• decembrie, ianuarie: stâlpii sunt lăsaţi întinşi pe marginea drumului şi sunt bătuţi de vânt, ploi, vreo două-trei zăpezi şi chiar şi o ploaie îngheţată, fenomen rar în Bucureşti; Nu ştiu precis care e scopul acestei aşteptări, poate poartă noroc...;
  
• sfârşit de ianuarie, început de februarie: se începe montarea stâlpilor în gropile care timp de vreo două luni au reprezentat un pericol public, că ăia doar le-au săpat, nu le-au şi semnalizat;
• în prezent: se mută firele pe noii stâlpi şi cu ocazia asta se opreşte curentul juma' de zi o dată la două zile;

Primele trei ori când am păţit asta am fost mulţumit să ascult robotul care enumera străzile pe care se fac lucrări d'alea de modernizare şi intervalele orare (08:00-17:00, dar în realitate doar 10:00/11:00-15:00/16:00). Azi, la a patra pană de curent am zis să fac şi următorul pas. Aşa că am ascultat vreo două minute toaaaaată lista de străzi, după care am aşteptat încă vreun minut să răspundă un operator.

-Bună ziua, mă numesc Ştefan *******, locuiesc în cartierul Bucureştii Noi şi am rămas fără curent acum vreo 10 minute. Am ascultat robotul mai devreme, dar vroiam să vă întreb altceva: e a patra oară când se întâmplă asta în ultima săptămână [etc etc]. Cât o să mai continue să se întâmple asta?
-Un moment vă rog!
[După un minut]
-Se efectuează lucrări de modernizare a reţelei în zona dumneavoastră. Alimentarea cu energie electrică va fi restabilită în jurul orei 17:00 sau înaintea acestei ore.
-Da, asta ştiam, dar întrebarea era: o să se mai întâmple asta în continuare?
-Cum adică?
[O faci intenţionat??]
-O să mai rămân fără curent multe zile de acum înainte? Mai durează mult lucrările astea de modernizare?
-Ah, ne pare rău. Call-center-ul nostru nu deţine astfel de informaţii.
-Aha. Şi puteţi să aflaţi?
-Nu, ne pare rău.
-Nu vreau o dată exactă, aşa cu aproximaţie dacă îmi ziceţi e bine...
-Păi puteţi să daţi un e-mail la sediul central de pe site-ul Enel sau puteţi să mergeţi să întrebaţi la sediul central de pe Bd. Ion Mihalache, la nr. 49.
-Un telefon puteţi să-mi daţi?
-Nu.
-Pot să întreb de ce?
-Trebuie să vă duceţi în persoană.
[Oooh, ce bine!]
.............................................

Pentru aşa-zisul formular de e-mail trebuie să completezi un formular întreg şi cel mai probabil, aşa cum fac şi cei de la Primăriile Sectoarelor 2 şi 3, demersul e inutil pentru că e-mail-ul fie nu există, fie îl verifică din an în Paşte sau deloc. Şi dacă te duci la sediu la ei probabil nu te vei trezi decât cu un şut în cur sau în cel mai bun caz cu un mare ignore. Una peste alta, convorbirea prezentată aici a fost un mod elaborat de a spune că pe cei de la Enel îi doare-n cot de clienţi şi că aşa cum a durat două luni şi ceva să monteze nişte amărâţi de stâlpi, la fel de mult or să dureze şi penele de curent... Noroc cu bateria care ţine 8 ore la laptop (cu condiţia să fie plină, desigur) şi cu internetul mobil.

Cibernetica de la ASE- cu fiecare săptămână mai aproape de lumea a treia

Yegshemash! My name Borat Ştefan.
This my country of Kazakhstan Romania.
I study at University of Economy of Astana Bucharest.
Is nice! I like!!

Pe de altă parte e bine că ocazional facultatea noastră dă semne de lumea a treia, că altfel nu prea aş fi avut ce să scriu pe aici în ultimele săptămâni. Ultima oară am comparat clădirea aia cu India. Azi merg un pas mai departe şi o compar cu Kazahstanul lui Borat.

Holul principal clădire cibernetică, ASE, 08.12.2010

Interior clădire cibernetică, ASE, 08.12.2010

Când auzi de cibernetică te gândeşti la calculatoare, tehnologie, chestii moderne, secolul XXI, roboţi, aia-aia... În principal chestii care merg pe bază de curent electric. Atunci de ce Dumnezeu nu s-a gândit nimeni să monteze un generator de curent electric??? Dar, mă rog, având în vedere că e unica clădire în care plouă în amfiteatre, o pană de curent de câte o oră din când în când n-ar trebui să mai mire pe nimeni.

Şi tocmai în momentele alea aveam un seminar la subsolul clădirii, subsol care în condiţii normale e un beci sinistru care are nevoie urgentă de o zugrăvire şi o măturare. În ora aia nu a fost doar un beci sinistru, ci a fost un beci sinistru şi întunecat, în care evident nu se puteau ţine ore că nu sunt ferestre şi deci nici lumină naturală.

Aşa că a trebuit să găsim o altă sală liberă pentru seminar, că astea nu prea merg sărite. ASE-ul are trei clădiri mari situate una lângă alta, cât de greu putea fi? Ei bine, foarte. ASE e o universitate foarte populată. Sunt prea mulţi studenţi şi prea puţin spaţiu. După explorarea a trei etaje se iveşte o sală liberă. De fapt era mai degrabă o cămară sau o debara cu nişte calculatoare în ea. Aşa că în ora aia am fost 26 de oameni care am rezolvat studiul de caz nr. 26 într-un spaţiu care probabil că nu depăşea cu mult 2,6 m². Şi ca peisajul să fie complet, de unde în sala unde se făcea cursul de obicei nu era lumină deloc aici bătea un soare puternic tocmai bine cât să prăjească 26 de oameni de la două grupe înghesuiţi pe 10 bănci.

Deci cu ce seamănă mai bine partea aia a ASE-ului: cu India şi contrastele ei izbitoare sau cu Kazahstanul lui Borat? Contraste se găsesc: avem apă plată şi minerală italienească San Bernadetto (sau Benedetto, nu mai ştiu) la automate, dar bunurile mai de bază ca săpunul şi hârtia igienică lipsesc din băi. Avem calculatoare cu o conexiune destul de bună la internet întinse pe tot parterul, dar un etaj mai sus plouă în clase. Cică suntem una dintre universităţile de top din România, că din top 500 nu se pune problema, dar avem secretare analfabete.

Pe de altă parte e normal să semene cu Kazahstanul ficţional, că doar în România l-au filmat de fapt. Dar răspunsul s-ar putea să fie niciuna dintre ele. India şi Kazahstan se întâmplă să aibă universităţi în top 500. România - nu. Adăugând la asta întâmplările din ultimul timp asta ne-ar plasa probabil undeva pe aceeaşi treaptă cu Somalia, Ciad sau Burkina Faso... Şi ce e cel mai ciudat e că având 30.000.000/an la dispoziţie şi cei de la conducere fiind economişti, în ultimii 30 de ani nu s-a schimbat mare lucru. Ultima oară când am verificat ăia 30.000.000 erau euro, nu dolari zimbabweni.