La sfârşitul săptămânii e foarte, foarte, foarte probabil ca planeta să se aleagă cu o nouă ţară. A patra din secolul al XXI-lea. Chiar acum se desfăşoară un referendum început duminica trecută în partea de sud a Sudanului prin care se decide dacă Sudanul de Sud se va separa sau nu. Noua ţară ar urma să se numească "Sudanul de Sud", ceea ce mi se pare complet lipsit de imaginaţie. Şi dacă ne gândim la istoria recentă a ţării, e foarte probabil ca rezultatul să fie în favoarea independenţei.
Preşedintele Salva Kiir, din motive pe care nu le cunosc,
se afişează în public mai tot timpul purtând
o pălărie de cowboy
Ce ştim despre noua ţară? Nu foarte multe. Acoperă cam o treime din actualul Sudan. Guvernul Sudanului zice că populaţia e de 9.500.000, cei din Sudanul de Sud spun că sunt 12-13.000.000. Limbile oficiale sunt engleza şi araba, ca şi în cazul Sudanului actual. Dar foarte puţini dintre locuitori vorbesc vreuna din ele ca limbă maternă, regiunea fiind una dintre cele mai colorate din punct de vedere lingvistic de pe glob. În Sudanul de Sud locuiesc peste 200 de grupuri etnice, fiecare cu limba lui. Rata alfabetizării e de sub 40%.
Relaţiile dintre nord şi sud nu sunt dintre cele mai bune. În ultimii 50 de ani au avut loc două războaie civile: 1955-1972 şi 1983-2005, în urma cărora au murit aproape 2.500.000 de oameni. Motivul: când englezii au ocupat Africa nu s-au gândit să împartă teritoriile într-un mod inteligent, ci pur şi simplu au tras nişte linii pe hartă. La propriu. Nici când au plecat din Africa nu au schimbat graniţele în vreun fel şi, pe deasupra, au şi uitat să spună pe cine lasă la conducere. Aşa sudanezii au rămas cu o ţară în care nordul era populat de arabi şi sudul de triburi africane, şi nordul era musulman şi sudul era creştin.
Războaiele, pe lângă faptul că au dus la moartea unei mari părţi a populaţiei, au distrus şi cea mai mare parte a infrastructurii, aia pe care o aveau. În afară de asta, (posibila) nouă ţară are unii dintre cei mai proşti indicatori ai sănătăţii din lume: cea mai mare mortalitate infantilă şi cel mai mic număr de doctori la 1.000.000 de oameni (~20). Capitala Juba e practic un sat mai mare, căruia îi lipsesc utilităţile în cele mai multe zone. 90% din populaţie trăieşte cu mai puţin de 1$/zi şi ţara primeşte ajutoare umanitare substanţiale din partea ONU.
Cu toate astea, nordul nu e prea încântat de perspectiva pierderii sudului, deşi la prima vedere ar trebui să fie. Practic urmează să scape de groapa de gunoi a ţării şi poate chiar a Africii. Dar ce nu ştie prea multă lume e că Sudanul are cele mai mari rezerve de petrol din Africa, comparabile cu ale unora dintre ţările din Golful Persic. Cea mai mare parte din ele sunt neexploatate. Şi 80% din rezervele astea de petrol se află sub groapa de gunoi de care am pomenit mai devreme şi care urmează să-şi declare independenţa. Nasol momentul pentru nord, dar nu prea au ce face. Foarte interesaţi de rezervele de petrol sudaneze sunt chinezii. Deja au investiţii mari în domeniu, care urmează să crească, China ducând lipsă de rezerve de petrol autohtone substanţiale.
Şi pentru ca situaţia să se complice, zonele colorate cu roşu (Abiyei) şi cu roz (South Kudurfan şi Blue Nile Region) nu se ştie încă sigur cui vor reveni, nordului sau sudului?
