All inclusive - Antalya şi Hurghada

Când spunem all-inclusive ne vin în minte imediat un număr de destinaţii, cele mai multe din Orientul Mijlociu. În primul rând ne gândim la Turcia. Turcia de sud mai ales. Cele mai multe hoteluri de acolo oferă, de multe ori exclusiv, pachete de felul ăsta. Ce înseamnă all-inclusive? În principiu că în preţul plătit sunt incluse trei mese pe zi în sistem de servire bufet şi băuturi gratis. Există tot felul de variaţiuni pe tema asta: extra all-inclusive, ultra all-inclusive, all-inclusive all-exclusive etc. N-are rost să înveţi ce înseamnă fiecare pentru că nu există o clasificare standardizată şi conţinutul unei noţiuni poate să difere de la un hotel la altul.

Cea mai mare densitate de hoteluri all-inclusive din Turcia e în Antalya. Antalya poate să însemne două lucruri: oraşul Antalya, un oraş de 1.000.000 de oameni din sudul Turcia, care e şi una dintre cele mai cunoscute staţiuni de litoral ale ţării şi al treilea cel mai vizitat oraş al lumii în 2011, sau Provincia Antalya din sudul Turciei, unde se mai află şi alte staţiuni cum ar fi Alanya, Belek, Kemer, Lara Kundu, Manavgat, Side, Tekirova etc.

La noi, mulţi dintre cei care se duc să stea la all-inclusive nici nu pleacă de la hotel pe durata şederii. Asta se întâmplă din două motive. Primul e că sunt români şi scopul principal al  călătoriei e să se ducă acolo şi să mănânce şi să bea ca porcii până la epuizare ca să-şi scoată banii. Al doilea motiv, care mie îmi place să cred că e cel mai des întâlnit, deşi e foarte posibil să nu am dreptate şi primul să fie cel mai comun, e că nu prea ai de ce. Nu e problema că n-ai ce vedea sau ce face în Antalya, dar la hotelurile de 5* ai tot ce-ţi trebuie în perimetrul hotelului hotelului. Ai un loc unde să dormi, ai piscină, ai de mâncare, de băut, terenuri de sport, săli de jocuri şi multe altele. Unele hoteluri au şi water-park! 

De văzut în Antalya avem aşa:

• Kaleiçı: centrul istoric, unde găsim zidurile vechiului oraş şi clădiri din perioada otomanilor, selgiucizilor, bizantinilor şi romanilor;
• Turnul Hıdırlık: un turn la marginea oraşului vechi care avea rol dublu de apărare şi far;
• Poarta lui Adrian: datând din perioada romanilor (cca. 130 d.Hr.), cea mai veche ruină romană din oraş;
• câteva moschei, dintre care cele mai mari sunt Tekeli Mehmet Paşa şi  İskele;
• Muzeul de Arheologie: muzeu cu exponate datând din antichitate până în Evul Mediu.

Dar când toată zona e plină de hoteluri all-inclusive, lucrurile astea trec în planul doi. Alt element legat de hoteluri ar fi numele pe care le-au ales proprietarii. Unele se remarcă prin lungimea lor neobişnuită. Exemplu: Hotel Crystal Tat Golf Beach Spa Resort sau Hotel Corinthia Club Resort Tekirova. E vorba de un singur hotel în ambele cazuri. Altele au o lungime normală, dar numele pur şi simplu sună ciudat pentru occidentali. Un exemplu în acest sens e lanţul Delphin, din care fac parte Delphine De Luxe, Delphin Dreams, Delphin Diva, Delphin Imperial, Delphin palace şi preferatul meu, DELPHIN BOTANIK. Probabil există în proiect pentru lunga serie şi Delphin Etnobotanik... Alt exemplu de nume amuzant e Silence Beach Resort. Când au ales numele nu s-au gândit, săracii, că în engleză există şi "bitch", care se pronunţa la fel ca "beach"... Dar chiar dacă au nume care pot da impresia că sunt hoteluri de cocalari şi piţipoance care n-au pe ce arunca banii, cele mai multe sunt hoteluri de lux perfect normale cu servicii foarte bune. Există însă şi unele hoteluri cu nume aparent normale, dar care se încadrează perfect în tiparul ăsta. Cel mai buna exemplu aici e Adam and Eve Hotel. Wow, deci aşa ceva... 

Cum să construieşti aşa ceva?! E mai rău chiar decât în Las Vegas.

Altă destinaţie all-inclusive din Orientul Mijlociu e Hurghada, Egipt. Turismul în oraşul acesta de la Marea Roşie a început să se dezvolte intens în anii '90 şi astăzi plajele amenajate acoperă 30 km. Plajele sunt curate, apa e limpede şi numai bună pentru baie şi clima permite turiştilor să stea la plajă tooooot anul. Hotelurile sunt la fel ca în Antalya. Lux! Totul sclipitor! Şi ai tot ce trebuie la ieşirea din cameră. Mai mult, cele mai multe dintre ele sunt chiar lângă plajă sau foarte aproape de aceasta.

La fel ca în Antalya, nici de aici nu prea iese lumea din zona hotelului. Dar motivul în cazul ăsta e pentru că nu e o idee bună să ieşi din hotel. Mai sus avem o poză cu hotelurile din Hurghada. Mai jos avem poze cu oraşul Hurghada în toată splendoarea lui.

Câţi străini s-ar încumeta să mănânce aici? Senzaţii tari egiptene!

Astea NU sunt poze cu groapa de gunoi a oraşului

Scena asta aduce destul de mult cu ce găsim şi în Ferentari

Dacă sunt nevoie de detalii, puteţi face click pe fiecare dintre poze. Dar după cum putem vedea chiar şi la mărimea asta, Hurghada este o groapă de gunoi şi nu o spun în sensul metaforic. Dincolo de străzile cu hoteluri, oraşul aşa arată. Noroc cu cei 30 km de plajă, că altfel nu avea nicio şansă de dezvoltare oraşul ăsta.

Deşi în număr mai mic, există şi aici hoteluri cu nume interesante. De exemplu, undeva pe malul mării în Hurghada se află Hor Palace Hotel. Posibila reacţie a unora dintre clienţii vorbitori de engleză: "God damn it! That's not a whorehouse, it's just some crappy Egyptian five star hotel!"

Lumea arabă - the wind of change

Întâi a fost Tunisia. La 10 zile după a început şi în Algeria. La câteva zile după începutul anului nou a urmat Iordania. Acum patru zile - Egipt şi acum două zile - Yemen. Cu totul, cinci ţări. Ţări arabe ai căror cetăţeni au o problemă cu gevernul sau cu conducătorul suprem. Şi dacă ne uităm atent pe toate înţelegem şi de ce.

Tunisia

Zine El Abidine Ben Ali
زين العابدين بن علي‎
1987-2011

După aproape 24 de ani de conducere, tunisienii s-au săturat de el. Ce a umplut paharul? Aparent criza economică. În ultimii ani şomajul a explodat şi preţurile la mâncare au crescut semnificativ. Corupţia e în floare încă de la începutul regimului care tocmai a fost dărâmat şi libertatea de expresie e (mă rog, era) inexistentă. Pe 18 decembrie un ţăran care vindea fructe în prag de faliment şi de înfometare şi-a dat foc în faţa guvernului şi uite aşa a început revoluţia.


Acum două săptămâni dictatorul din poza de mai sus a fugit din ţară în Arabia Saudită. Şi a luat vreo 10.000.000.000 dolari cu el şi 100 kg de aur.

Bună întrebare! E prin România unu', Băsescu.

Algeria

Abdelaziz Bouteflika
عبد العزيز بوتفليقة‎
1998-prezent

Aceleaşi probleme ca şi în Tunisia. Aceeaşi sărăcie şi un preşedinte cu tendinţe dictatoriale. Dar până acum protestele au fost de mai mică amploare.

Iordania

În Iordania e puţin diferită situaţia. Libertăţile cetăţeneşti sunt mai extinse decât în ţările de mai sus şi Iordania e o monarhie constituţională. Oamenii de acolo au o problemă doar cu guvernul actual şi cu sărăcia tot mai mare din ţară. Până acum nimeni nu a strigat nimic împotriva regelui, care de fapt e pro-occidental şi e fiul celui care a scos ţara din Evul Mediu.

Egipt

Muhammad Hosni Mubarak
محمد حسني مبارك

1981-2011?

Revoluţia din Egipt e în plină desfăşurare. Nemulţumirile sunt aceleaşi şi preşedintele de acolo e bine înfipt pe scaunul puterii de 30 de ani. Mubarak e unul dintre cei mai longevivi lideri din lume şi 65% din egipteni nu au mai cunoscut alt preşedinte. Chiar şi în condiţiile astea nu se grăbeşte să renunţe la putere. Ieri a trimis armata în patru oraşe să încerce să îi potolească pe protestatari.

În acelaşi scop, internetul a fost oprit în toată ţara şi au fost întrerupte şi serviciile de telefonie mobilă.

Tot în aceleaşi oraşe, Cairo, Alexandria, Suez şi Aswan, a fost impus un "curfew" încă de aseară. Deşi ştiu ce înseamnă "curfew", nu ştiu care e echivalentul românesc. Asta se întâmplă din cauză că deşi e un eveniment important, subiectele principale de la Antena 3 şi Realitatea sunt PENSIILE MILITARE şi nu-ştiu-ce proces la care a făcut infarct nu-ştiu cine... Astea sunt mai importante decât evenimentele geopolitice cu implicaţii majore...


Dacă revoluţia va reuşi sau nu, depinde doar de armată. Deşi soldaţii au fost trimişi pe străzi, nu par dispuşi să se ia de protestatari şi îi lasă să îşi vadă de treabă. Also, egiptenii sunt nişte ţărani. Azi, pe la mijlocul zilei, câteva mii de oameni au dat buzna în Muzeul Naţional de Istorie din Cairo şi l-au dat peste cap de tot. Oamenii ăia nu îşi dau seama că străinii d'asta vin la ei în ţară şi că economia lor se bazează în mare parte pe turism? Să sperăm că Sfinxul şi piramidele le vor lăsa la locul lor. Nu de alta, dar tot ce e mai nou de 2000 de ani în Egipt e praf.


Chiar dacă Mubarak îşi va păstra funcţia, vestea bună e că e deja foarte bătrân. Are 82 de ani şi unii zic că e bolnav şi nu mai are mult de trăit.

Yemen

Ali Abdullah Saleh
علي عبد الله صالح‎
1978-1990 (Yemenul de Nord)
1990-prezent (Republica Yemen - reunificată)

Situaţia economică e chiar mai rea decât în celelalte ţări. Jumătate din populaţie trăieşte cu mai puţin de 1,5 $/zi şi aproape o treime sunt malnutriţi. În contextul ăsta, Al Qaida are una dintre cele mai mari şi mai solide prezenţe de pe lume. În afară de asta, în Yemen mai sunt şi câteva milioane de refugiaţi somalezi, care vin dintr-o ţară chiar mai săracă şi mai instabilă. Dintre toţi conducătorii din lumea arabă, Saleh a fost depăşit doar de Ghaddafi din Libia, care controlează tot ce mişcă în ţara lui încă din 1969.