Un pistol vrei? Hai că-ţi dau ieftin!

Următoarea poveste nu e recentă, ci s-a petrecut acum câteva luni, dar n-am scris atunci despre ea pentru că mi se părea că nu era puţin tâmpită şi necredibilă. Dar între timp am auzit altele, am mai văzut câteva la televizor şi pe net şi mi-am dat seama că nu e chiar aşa de rău.

Acum vreo patru-cinci luni plec de acasă cu maşina şi mă opresc la benzinărie că rezervorul era aproape gol. Aştept să plece ăla din faţa mea, fac plinul, plătesc, după care dau să plec. Dar nu mai era nimeni la coadă în spatele meu. Şi cum mi se golise şi rezervorul cu apă pentru parbriz, iau spălătorul de lângă pompă şi mă apuc să dau pe geam că era cam murdar. Şi când ajung pe la jumatea parbrizului vine la mine un... cum să-i zic? Un drogat! Sau mai degrabă un aurolac. Mă rog, nu contează!

De următoarea situaţie m-aş fi aşteptat să dau într-un cartier ca Ferentari sau Rahova, nu în Bucureştii Noi. Aşa că vine el, îmi pune mâna pe umăr şi:

Drogatul: Salut!
Eu: Salut!
Dr: Ia zi, vrei să cumperi nişte pastile? Uite, am aici nişte extasy... Dacă vrei îţi fac rost şi de heroină, că am şi d'aia.
Şi scoate marfa ca să văd că vorbeşte serios.
Eu: Nu.
Încerc să-mi văd de parbriz în continuare.
Dr: Da' poate nişte ţigări. Uite am nişte iarbă aici.
Scoate iarăşi marfa.
Eu: Băi, nu, nu fumez nici ţigări normale. Lasă...
Iarăşi încerc să-mi văd de parbriz, dar drogatul insistă.
Dr: Auzi, da' un pistol vrei?
Eu: ...
Dr: Uite, am şi un pistol de vânzare! Vrei?
Şi din nou scoate marfa. Şi de data asta o şi îndreaptă spre mine.
Eu: Băi, nu, nici pistol...
Dr (cu pistolul spre mine): Hai, că-ţi dau ieftin! Un milion!

Ei, ar fi fost o afacere bună. Dar pentru chestiile astea în general trebuie să completezi o tonă de hârtii şi să faci ceva instrucţie, că altfel e un pic ilegal. Dar ceea ce mă îngrijora cel mai tare era direcţia în care era îndreptat. Adică spre mine. În punctul ăsta mi se luase de spălat parbrizul şi mă gândeam la cum să scap. Ce să fac oare? Să-i dau în cap cu spălătorul? Au, nu! Proastă idee, doar are un pistol. Unul adevărat, nu cu bile sau cu capse. În loc să-i dau în cap cu el, îl pun la loc şi fac câţiva paşi spre uşă.

Eu: Ăăăă, da... Hai că vorbim, da' lasă şi tu pistolu' ăla jos sau îndreaptă-l şi tu în altă parte.
Dr: Ah, nu! Stai, că nu-i încărcat!
Şi îl ridică în sus. Şi apasă pe trăgaci.
Dr: Uite, am şi gloanţe! Stai, să scot din buzunar!
Asta în caz că aveam vreun dubiu că e adevărat...
Eu: Mă, nu...
Dr: Ăăă, bine... Hai pa!
Eu: ...
Urc în maşină repede, pornesc şi în zece secunde eram la trei străzi mai încolo.

Şi de vreme ce n-am apărut la ştiri sau pe net cu faţa şi plăcuţa de înmatriculare înceţoşate şi nici n-am primit în cutia poştală vreo scrisoare de la poliţie sau alt organism de genul ăsta, o să presupun că camerele de supraveghere din benzinării au rol pur decorativ. Data viitoare ar trebui să încerc să alimentez fără să plătesc, că poate nu-şi dă seama nimeni.

Dacă v-a plăcut asta, s-ar putea să vă placă şi asta şi cu asta.