114/2009

Da, tot mai cred că 13 e cu ghinion.

Marijuana ne scoate din criză!

Da, e adevărat! După cum ştim, de mai bine de un an lumea e bântuită de criza economică. Şi toţi se dau peste cap încercând s-o rezolve. Soluţia e oarecum evidentă: trebuie încurajată producţia de bunuri şi servicii; trebuie pusă economia în mişcare.

Ei bine, următoarea soluţie ar face o grămadă de oameni fericiţi! Printre ei se numără hipioţii, olandezii şi locuitorii oraşului Niagra Falls, NY. Vorbesc despre LEGALIZAREA MARIJUANEI. Adică comercializarea ei în mod legal şi desigur, încasarea TAXELOR aferente. Mai jos e un grafic cu potenţialul fiscal şi infracţional al marijuanei în Statele Unite.

Cifrele ar trebui să aibă încă un zero.
Dar cel care a realizat harta cred că
se numără printre consumatori

Momentan e ilegală în toate ţările lumii, mai puţin Olanda. În unele de state din SUA e legală numai pentru utilizarea în scop medicinal. La ce-o fi bună, nu ştiu... Motivul pentru care e ilegală e că provoacă tot felul de chestii nasoale, cum ar fi că are efecte halucinogene, provoacă încetinirea funcţiilor creierului şi cam tot ce provoacă şi ţigările normale. Mai pe scurt, tâmpeşte. Dar în cazul americanilor, cel puţin, nu s-ar observa. Ca şi în cazul ţigărilor şi alcoolului, dacă te apuci, o faci pe sănătatea ta. Aparent motive pentru menţinerea interdicţiei nu sunt prea multe. Şi dacă ne gândim că Prohibiţia (1920-1933) a fost ridicată tot din motive economice...

Şi cifrele de mai sus sunt valabile doar pentru America. În Europa trăiesc de două ori mai mulţi oameni, dar nu la fel de proşti ca americanii, deci posibil nu la fel de mulţi consumatori. Şi în China de trei ori mai mulţi ca-n America! Dar acolo sub legislaţia actuală ai fi împuşcat dacă te-ar prinde.

Unii entuziaşti ai produsului şi-au luat
libertatea de a face câteva sugestii de prezentare

Teoria, ca teoria. Da' practica ne omoară

În urmă cu ceva timp am făcut la şcoală un curs de SAP. Nici până acum n-a fost cineva în stare să-mi zică de la ce vine, nici măcar Wikipedia. SAP-ul ăsta e un sistem informatic de gestiune a proceselor de business din cadrul unei firme apărut în Germania acum câteva zeci de ani. Adică, mai pe româneşte, un program care se ocupă cu problemele de logistică ale firmei. Şi la ce se pricep nemţii cel mai bine? La planificat şi organizat chestii bine şi la a fi punctuali. Mă rog, e impropriu spus că era un curs de SAP, pentru că s-au făcut mai mult lucruri teoretice şi n-am stat nicio secundă în faţa calculatorului să văd cum funcţionează de fapt. Dar având în vedere faptul că a fost gratis, e foarte bine şi aşa. Plus că peste un an oricum o să am acelaşi curs de logistică şi la şcoală.

Trecerea cu bine a testului de la sfârşitul cursului se soldează cu obţinerea unei diplome pe care scrie că ştii despre ce e vorba. Ca să treci testul, ca la oricare altul, e necesară o notă de trecere. Şi spre norocul meu, l-am şi luat cu... o notă de trecere (bine că nu e trecută pe diplomă). Aşa că azi, văzând că nu mai ninge şi că e ceva mai cald mă duc frumuşel să-mi ridic diploma. Pentru asta a trebuit să mă duc la Dristor naiba-n praznic. Chiar dacă trec pe acolo foarte rar şi zona îmi e complet necunoscută, până la staţi de metrou am nimerit fără probleme.

Ies la suprafaţă şi scot din buzunar o hartă luată de pe net. În mod normal uitându-te pe o hartă şi căscând ochii în jur e metodă eficientă de a ajunge la orice destinaţie. Am folosit aceeaşi metodă ca să mă orientez şi prin alte oraşe europene, chinezeşti şi americane. Da, dar într-un oraş românesc a fost prima oară ... Şi unele zone ale frumosului nostru oraş au o problemă: indicatoarele cu nume de străzi şi numere nu sunt atât de dese pe cât ar trebui să fie. Unde mai pui că pe străduţele pe unde am umblat nu prea au intrat cu deszăpezirea... În fine, după vreo 20 de minute de căutări, ajung la destinaţie: o clădire unde îşi au sediul trei sau patru firme.

Logistica reprezintă procesul de planificare, implementare şi control eficient al fluxului şi stocării de bunuri, servicii şi informaţii relevante pentru aceste mişcări, de la punctul de origine la punctul de destinaţie, cu scopul de a se conforma la cerinţele clientului.

Aşa începea cursul. Te-ai aştepta de la o firmă care organizează cursuri de logistică, SAP şi alte chestii să fie organizată cum trebuie. Mda, păi nu chiar! O mică problemă de natură logistică... Teoria ca teoria. Practica ne omoară. Morala: nu-l pune pe român să facă treaba neamţului. Aşa că mă duc la intrare. Se deschide o uşă automată şi intru într-un hol unde era un paznic.

- Bună ziua! Am venit să ridic o diplomă de la un curs şi...
- Ah, de la [numele firmei], nu?
- Da.
- La etajul trei sunt. Se uită pe camerele de supraveghere. Văd că sunt acolo.
Mă duc la etajul trei. Acolo intru într-o cameră cu vreo cinci oameni, printre care şi nenea ăla care a predat cursul.
- Bună ziua! Am venit să ridic o diplomă de la un curs de SAP la care am fost acum vreo lună.
Aproape şocat: - Ah, da! Ăăă, vezi la uşa de alături. Că acolo sunt.
La uşa de vizavi nu era nimeni. Mă duc înapoi.
- E încuiată uşa.
- Ah, da! Spre restul colegilor: Băi, Ioana tocmai a plecat, nu? Şi nu mai vine, nu? Au... Stă un pic şi se gândeşte. Stai aşa, mă duc jos să iau cheia.
După câteva minute:
- Hai că am găsit-o!
Intră în cameră. Doar că habar n-are unde sunt ţinute diplomele. Spre colegii din cealaltă cameră:
- Are cineva număru' lu' Ioana? Ia, dă-mi-l şi mie.
O sună pe Ioana. Ioana nu răspunde. Se apucă să caute prin toate sertarele şi dulapurile. Dar diplomele sunt de negăsit. Dăi prin seratre, dăi prin dulap, prin sertare, prin dulap... Şi, într-un târziu, sună Ioana înapoi.
- Alo. Bună Ioana! Ia zi-mi şi mie unde ai lăsat diplomele alea d... [...] Ah, stai! Cred că am găsit! [...] Nu, măi... Alea de la SAP. Sunt în sertarul al treilea de pe dreapta într-o cutie de carton, nu? [...] Aha. [...] Bine, mersi. Spre mine: Uite le-am găsit! Ia, vezi dacă a ta e aici.
Caut prin 20-30 de diplome. Când ajung la capăt, surpriză!
- Ăăă, sigur astea sunt? Că a mea nu-i aici.
- Ah, da! Mă gândeam că s-ar putea să fie aşa. Nu sunt toate acolo, unele le-am şi dat... Şi mare greşeală am făcut că n-am scris nicăieri care au fost alea. Pe o parte le-am şi rătăcit acum puţin timp. Printre ele era şi aia a fetei care a luat cea mai mare notă... Frate, cred că glumeşti! Stă puţin şi se gândeşte. Auzi, dar stai că sunt aici câteva necompletate cu niciun nume încă, dar semnate de doi dintre organizatori. Ţi-o semnez şi eu, şi rezolvăm.
- Ah, bine. Noroc că le aveaţi pe alea.
- Da, dar dacă mai fac asta de încă două-trei ori n-o să dea prea bine. Ei, lasă, încercam să fiu şi eu poiticos.
- Cum te cheamă?
- [...] Ştefan.

Şi în două minute mi se completează diploma, ne urăm unul altuia sărbători fericite şi plec. A observat cineva ceva ciudat legat de ultima parte a întâlnirii? menţionez că s-a desfăşurat exact aşa cum am scris acolo şi n-am scurtat treaba în niciun fel. Adică nu s-a obosit să verifice dacă într-adevăr eram cine spuneam că eram şi cel mai important, nici măcar să vadă dacă într-adevăr am o notă de trecere sau nu. Deci dacă vreţi o diplomă de orice fel de la orice organizaţie de felul ăsta, duceţi-vă şi pur şi simplu cereţi-o politicos. S-ar putea să vi se dea fără să vi se pună întrebări.

Geoană jokes

Ultimele bancuri cu subiect politic îl au ca ţintă pe Geoană:


Videanu către Băsescu:
- Şefu', am o veste bună şi una rea. Pe care o vreţi prima?
- Pe aia rea.
- Geoană a luat 60% din voturi.
- Cum??? Atât de mult? Şi care e vestea bună?
- Dumneavoastră aveţi 70%!

Geoană va ţine azi o conferinţă de presă, pentru a demonstra că filmuleţul în care se bucură şi ţopăie pe scenă este trucat.

PSD: Preşedinte în seara de duminică;
PDL: Preşedinte în dimineaţa de luni.

Î: Ce-au facut românii în timpul mandatului lui Mircea Geoană?
R: Au dormit!

Geoană a primit două cadouri de la Moş Nicolae: un vaporaş seara şi un marinar dimineaţa.

Î: Ce i-a adus Moş Nicolae lui Geoană?
R: Un joc nou: "Mandat de preşedinte" - varianta demo.

Băsescu: Vara nu-i ca iarna.
Geoană: Seara nu-i ca dimineaţa.

Dacă Geoană adormea preşedinte la Polul Nord, prindea şi el măcar şase luni de mandat.

Î: Cum pui dopul la o şampanie pe care ai desfacut-o?
R: Nu ştiu, întreabă-l pe Geoană!

Î: De ce a acceptat Bush să apară în fotografii alături de Geoană?
R: Pentru a părea mai deştept.

Î: Ce mai fredonează Geoană în ultimul timp?
R: “Dacă aş fi pentru o zi preşedinte v-aş amaneta pe toţi şi nu m-aţi prinde”

Î: De ce şi-a luat Mihaela Geoană bătaie de la soţ?
R: I-a zis: "Vezi c-a trecut poştaşul mai devreme. Ţi-a lăsat un mandat..."

Geoană nu e un prost şi jumătate. E un prost şi 49,66%.

Scrisoarea a III-a reactualizată:
-Tu eşti Mircea?
-Da, împărate!
-Eşti un prost şi jumătate!

Geoană se gândeşte să emigreze în Laponia şi să candideze la preşedinţie acolo că în Laponia noaptea ţine şase luni.

Ultima ştire: Băsescu a recunoscut că a bătut un copil. Îl chema Mircea Geoană.

Î: Care e diferenţa dintre un ceas şi Mircea Geoană?
R: Ceasul numără orele, Geoană numără voturile.

Trebuie să recunoaştem: Geoană a avut un mandat DE VIS!

Cică sunt mai multe bancuri cu Geoană decât cu Bulă.
În consecinţă, Bulă a cerut renumărarea bancurilor.

După 20 de ani

Acum 20 de ani, imediat după revoluţie, Silviu Brucan spunea că românii vor avea nevoie de 20 de ani ca să se obişnuiască cu democraţia şi să înveţe cum funcţionează. Printre altele, a folosit şi sintagme ca stupid people pentru a ne caracteriza ca popor. La acea vreme mai toată lumea s-a scandalizat de această previziune şi a zis că n-are cum, că cel care a făcut-o e nebun ş.a. Dar în scurt timp lumea şi-a dat seama că nu era nimic deplasat în ceea ce fusese spus.

Mai e doar vreo săptămână până expiră cei 20 de ani. Şi cred că pot să spun fără nicio grijă că dl. Brucan a fost cam optimist şi n-a nimerit-o. Românii încă sunt la fel de stupid people ca acum două decenii şi probabil că vor mai avea nevoie de încă două pentru a se obişnui cu democraţia. De ce spun asta? Păi în ultimul timp m-am uitat pe canalele de ştiri româneşti mai mult decât de obicei.

Acum cu democraţia ne-om fi obişnuit. Parţial, cel puţin. Avem un parlament şi un sistem politic care până acum câteva luni, cum-necum "funcţiona". Şi situaţia generală a României din 2009 e mult diferită faţă de cea din 1989. Dar stupid people tot suntem. Şi asta vezi imediat ce deschizi televizorul. Acum două luni primul-ministru Emil Boc a fost dat jos de parlament şi de atunci România nu are guvern. În consecinţă, timp de două luni nu s-au prea dat legi şi nu s-a mişcat mai nimic prin ţară. Au fost şi alegeri prezidenţiale, în urma cărora preşedinte până la urmă a rămas tot Băsescu. Furând, pe bune, nu contează cum... Dar prim-ministru tot nu e şi problema trebuie totuşi rezolvată cât mai repede.

Şi pe cine desemnează azi preşedintele reales? Pe acelaşi Boc care a fost dat jos de parlament acum două luni. Dacă asta nu ne califică pentru statutul de stupid people, atunci nu ştiu ce ar putea s-o facă... Şi ce e cel mai amuzant (sau trist, depinde cum priveşti lucrurile) e că există şanse mari ca într-adevăr să fie acceptată propunerea. Cred că niciun parlament cu respect de sine din lume nu l-ar propune pentru postul de premier pe acelaşi om pe care l-au dat jos cu două luni mai devreme.

Aşa că aş dezvolta sintagma precizată mai devreme şi aş transforma-o în fuckin' stupid people. Ca să scurtăm povestea, am ajuns de unde am plecat şi în ultimele două luni am stat fără guvern şi fără să facem nimic cu ţara... degeaba. Am ajuns exact în acelaşi loc de unde am plecat. Şi dacă ne luăm după legile fizicii scenariul ar trebui să se repete înc-p dată, şi-nc-o dată, şi-nc-o dată... Până la nesfârşit.

Aşa că ţara cu economia cu tot o să-şi menţină traiectoria descendentă şi o să facă poc cum a făcut Boc acum câţiva ani, când nu era decât primar:

Dar între timp au apărut şi bancuri cu el:

Meseriaşii de la Palatul Victoria s-au apucat de tăiat picioarele la mese, de scurtat tribuna, de tăiat picioarele la scaune. Trebuie toate miniaturizate şi ajustate pe dimensiunile noului premier Emil Boc! De asemenea, au dat comanda la Mini One pentru o maşină blindată.

Doamna Popescu de la Teatrul de păpuşi sună la sediul PD-L şi cere să discute cu Emil Boc.
- Da, la telefon!
- Voiam să vă informez că avem posturi libere.
- Despre ce este vorba?
- Vedeţi dvs., am rămas fără marionete.
- Păi şi cum vă pot ajuta eu?
- Nu sunteţi domnul Emil Boc?

În contextul proiectatei reforme a învăţământului,Emil Boc vizitează o şcoală; asistă la ore, îşi dă cu părerea, promite etc. La sfârşitul vizitei, în faţa clasei-model, directoarea, îmbujorată şi mândră de onoarea făcuta, îi mulţumeşte (desigur, din inimă) şi îi intreabă pe copii:

- Ei, ce-i spunem noi acum domnului premier?
Linişte apăsătoare, noi şi repetate îndemnuri, până când, în sfârşit, se ridică Bula din fundul clasei şi-i zice lui Emil Boc:
- Cu zece lei vă cumpăr şi pe dumneavoastră, şi pe toţi miniştrii din guvern!

Scandal de nedescris! Plecarea val-vartej a înaltului demnitar cu întreaga suită, lacrimi, leşinuri didactice… Pentru aspra pedepsire a vinovatului de către părinţi, directoarea îl înşfacă de mână pe Bula, merge cu el acasă şi-i aduce la cunoştinţă lui taică-sau, sinistra întâmplare. La care acesta face o adevarată criză de nervi şi, roşu de mânie (eventual proletară…), exclamă:

- Bine, măi nepricopsitule, pentru asta ţi-am dat eu ţie zece lei?! Să-i dai pe prostii?!

Imnul Canadei

Acum câteva luni a mdat din întâmplare pe YouTube de imnul canadian. În comparaţie cu al nostru e mai scurt. Asta e mai bine, că oricum lumea nu prea se complică să înveţe chestii prea lungi când vine vorba de imnurile naţionale.


Fiind o ţară cu două limbi oficile există trei versiuni ale imnului: una numai în engleză, una numai în franceză şi una bilingvă, toate denumite Oh/Ô Canada! Dacă traducem versurile din fiecare dintre cele două limbi o să ne dăm seama că înţelesul lor nu este acelaşi. Varianta în engleză e cu arţari, cu preerii şi cu cât de frumoasă e Canada. Adică e-n regulă. Acum n-am nimic cu canadienii francezi, dar versurile variantei lor de imn lor nu prea se potrivesc cu realitatea. Unii ar zice chiar că sunt cam tâmpite...

O Canada! Terre de nos aïeux,
O Canada! Ţara strămoşilor noştri,
[De fapt, e ţara strămoşilor a 1% din populaţie că pe restul i-au exterminat englezii şi francezii când au venit din Europa]
Ton front est ceint de fleurons glorieux!
Fruntea ta e plină de bijuterii glorioase
Car ton bras sait porter l'épée,
Braţul tău ştie să poarte sabia,
[Aici vor să ne arate cât de tari sunt ei. Bun! Dar oare e bună comparaţia? O să vedem...]
Il sait porter la croix!
Ştie să poarte crucea!
[Asta n-o fi discriminare pe criterii religioase? Musulmanilor, evreilor şi budiştilor
nu cred că le pică bine partea asta. Şi sunt destul de numeroşi.]
Ton histoire est une épopée
Istoria ta e o epopee
[Prin definiţie epopeea e o chestie lungă. Istoria Canadei are două-trei sute de ani...]
Des plus brillants exploits.
Cu realizări dintre cele mai măreţe.
[...Şi pe tot parcursul ei canadienii n-au purtat niciun război.]
Et ta valeur, de foi trempée,
Protégera nos foyers et nos droits.
Protégera nos foyers et nos droits.
Protejează-ne casele şi drepturile.

Versiunea bilingvă sună aşa.

Balgheriăn ingliş an di intărnet

Ceptăr uan: Hau tu rait in ingliş laic balgheriănz du
Чептър уан: Хау ту раит ин инглиш лаик балгериънз ду

Ceptăr tu: Ingliş in dă balgheriăn taun ăf Veliko Târnovo
Чептър ту: Инглиш ин дъ балгхериън таун ъф Велико Търново

Ceptăr fri: Balgheriăn ingliş an di intărnet
Чептър фри: Балгериън инглиш ан ди интърнет

An dă uărld uaid ueb der ar a fiu balgheriăn saiţ laic iutub. And dei ar părtichiulărli gud bicăz balgheriăn capirait loz ar not tu strict end pipăl chen păust uatevăr dei uant. Ămang adăr fings iu chen faind episăudz ăf di ămericăn siriz Ămericăn Dead.

Anforciunătli der ar olsău ă lat ăf popap uindouz uici ar rili pisin mi af. Dă gud part is deat in ă fiu ăf dăuz ai faund ă fiu igzempălz ăf dă fesineiting ius ăf dă chirilic elfăbet for raiting in ingliş or adăr forăn lenguigiz.

Ol dă balgheriănz hu uant to stadi
icănamix gău to "Evropeiski BIZNES Kolej"

If iu uant to uin ă lat ăf KEŞ mani
clic dis aicăn

Ol balgheriănz hu uant to treavăl ăraund
dă uărld gău tu "KARAIB TURS INTERNEŞĂNĂL"

Trenslităreişăn / Тренслитъреишън:

Ан дъ уърлд уаид уеб дер ар ъ фиу саиц лаик иутуб. Енд деи ар пъртикюлърли гуд бикъз балгериън капираит лоз ар нат ту стрикт енд пипъл кен пъуст уатевър деи уант енд ъманг адър фингз ю кен фаинд еписъудз ъф ди америкън сириз Америкън деад.

Анфорчюнътли дер ар олсъу ъ лат ъф попап уиндъуз деат ар рили писин ми аф. Дъ гуд парт из деат ин ъ фиу ъф дъуз аи фаунд ъ фиу игземпълз ъф дш фесинеитинг иус ъф дъ кирилик елфъбет фор раитинг инглиш ор адър форън ленгуиджиз.