De mai mult timp am o fascinaţie profundă legată de trenurile din România. Mi se pare un domeniu extraordinar ce merită studiat şi observat, preferabil de la distanţă, nu urcându-te într-unul, cu multă, multă atenţie. Din nefericire, nu am mai avut "plăcerea" de a mă urca într-un astfel de mijloc de transport de pe la vreo cinci-şase ani. De ce nu am mai făcut asta? Păi, din cauza asta.
Ei, azi am găsit ceva chiar mai rău de atât. Mai pe scurt, în ultima jumătate de oră m-am delectat uitându-mă pe site-ul echivalentului CFR-ului din Republica Moldova. Ca să-l citez pe Mircea Badea: "Wow, deci aşa ceva..."
Vă vine să credeţi? Uneori trenurile din Moldova prind chiar şi 30 km/h. Asta e viteza medie care a ieşit luând în calcul toate traseele. Gările moldoveneşti aproape că le poţi număra pe degete: Chişinău, Bender, Revaca, Basarabeasca, Ungheni, Căinari, Cahul, Etulia, Bălţi, Ocniţa, Mateuţi. Ok, uite câteva curiozităţi: Din ce sunt făcute şinele acolo? Asta dacă nu s-or deplasa pe altceva trenurile vecilor. Cu ce funcţionează: electricitate, combustibil sau împingători de vagoane?
Dacă cumva vă vine ideea nebunească de a vă duce cu trenul până în Republica Moldova ar mai trebui să ştiţi un lucru. Ecartamentul din Moldova este, după modelul sovietic, cu 9 cm mai larg decât la noi. Asta înseamnă că la graniţă se schimbă roţile, imediat ce treci de Iaşi (scris ЯССЫ - Yassî pe pagina în limba română a CFR-ului moldovenesc). Conform spuselor unei cunoştinţe, dacă pleci cu trenul de la Bucureşti la Chişinău, procesul are loc fix atunci când ţi-e somnul mai dulce. Astfel traversarea graniţei pe calea ferată durează cam două ore.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu