În sfârşit, în ultimele zile ale recensământului, au ajuns şi la casa mea. Din cele trei recensăminte organizate de când m-am născut, ăsta a fost primul la care am răspuns eu la întrebări şi implicit le-am şi văzut. În anii '90 eram prea mic ca să mă intereseze ce-i ăla recensământ sau ca să înţeleg despre ce e vorba şi în 2002 (parcă) nu eram acasă la momentul la care a venit recenzorul.
Wow, ce pierdere de vreme şi de bani publici. Genial! Guvernul şi INS-ul au pierdut două săptămâni şi au aruncat pe fereastră o grămadă de bani, o sumă de ordinul milioanelor de euro mă gândesc, ca să colecteze nişte date de care statul deja dispune! Serios. Nu au aflat aproape nimic nou. Toate datele pe care ar trebui să le afle din cele peste 60 de întrebări deja se află în bazele de date ale anumitor instituţii.
- toate răspunsurile la primele 28 de întrebări (capitolul locuinţă) pot fi luate de la primăriile tuturor localităţilor din România;
- aproape toate răspunsurile la restul de 40 de întrebări (capitolul persoane) pot fi aflate de la Evidenţa Populaţiei;
- chiar şi răspunsurile la întrebările despre persoanele plecate din ţară pot fi aflate de la autorităţile vamale.
Dar nu cred că e cazul să vorbim de eficienţă în cazul ălora care n-au fost în stare să pun nişte steluţe amărâte la întrebările opţionale. Vezi circul cu CNP-ul: la început era obligatoriu, după trei zile a devenit opţional şi după încă trei sau patru zile a devenit iar obligatoriu. Tot indivizii ăştia n-au fost în stare să traducă nişte formulare în chineză sau alte limbi deşi se ştie că există un număr de câteva zeci de mii de imigranţi care nu se prea descurcă cu româna sau engleza. Tot ăştia au uitat într-un oraş să treacă pe harta de recenzare un cartier nou cu vreo 10 blocuri. Şi tot ei, în penultima zi de recensământ în Sectorul I al capitalei n-au reuşit să numere nici jumătate din populaţie şi locuinţe...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu