La numai 40 km de Kuşadası şi în cel mai apropiat punct, la nici 2 km de coasta turcească se află Insula Samos, care aparţine de Grecia. Nu e singura insulă grecească atât de aproape de ţara vecină. De fapt, aproape toate insulele din Egee aparţin Greciei. Chair dacă distanţa e atât de mică, vorbim de două lumi diferite: alţi oameni, altă limbă, altă cultură, altă religie.
Religie
- Grecia: creltini (aproape toţi ortodocşi);
- Turcia: musulmani (majoritatea sunniţi, dar şi alevi, sufiţi şi şiiţi). În realitate, cu riscul de a fi linşat de fundamentalişti, o să spun că islamul a murit acum mult timp în Turcia. Poze cu noul lor zeu, puţin mai jos.
Cultură
Turcii au venit în zonă acum vreo 800 de ani, din Asia Centrală sau din Altai. Grecii sunt acolo de când cu lumea. Deşi în general turcii sunt văzuţi ca fiind leneşi şi fără chef de muncă şi grecii sunt văzuţi ca fiind mai harnici. Dar înclin să cred că lucrurile stau puţin altfel. Grecii antici au inventat statul, ca formă de organizare politică. Grecii moderni au inventat statul degeaba. Grecii antici au inventat matematica, democraţia, artele, medicina şi filosofia. Grecii moderni au inventat somnul de după-amiază. Pe la mijlocul după-amiezei, dacă te plimbi prin bazaar, ai să-i vezi pe majoritatea vânzătorilor la magazinele lor, aşteptând clienţi. În Samos, pe strada comercială, şi în toată Grecia, în acelaşi moment la zilei toate magazinele au lacătele puse pe uşă. Tot aşa şi la mai mare! Aşa sigur o să ieşiţi din criză.
Bucătărie
Fiind unii lângă alţii de atâta vreme, era imposibil să nu se influenţat unii pe alţii în vreun fel. De fapt, există dispute nesfârşite cu privire la cine a inventat tzatziki, mousaka, baklava şi kadayıf. Înclin să cred că primele două sunt ale grecilor.
Istorie
Cum ziceam, turcii au ajuns în Asia Mică acum 800 de ani. Ei bine, de atunci până acum 90 de ani n-a mai fost linişte în zonă. Există un motiv bun pentru care grecii şi turcii nu prea se înghit unii pe alţii. Turcii le-au ocupat ţara grecilor timp de 600 de ani şi dintre toate popoarele cucerite, grecii s-au lăsat cel mai greu (200 de ani aproape). Certurile dintre ei au atins punctul culminant în 1920, când a izbucnit Războiul Greco-Turc. Turcii tocmai îl dăduseră jos pe sultan, Imperiul Otoman se destrămase şi grecii s-au gândit că ar fi un moment bun să invadeze ţara şi să îşi recupereze teritoriile pierdute. Pe vremea aceea în vestul Turciei (inclusiv la Kuşadası) erau majoritari grecii şi ceea ce este azi nordul Greciei era preponderent turcesc. Aşa că grecii au ocupat vestul Turciei, dar nu au stat acolo mult timp, pentru că a apărut în peisaj cel care avea să-i ia locul lui Allah pentru turci. Faţa lui e pe toate bancnotele şi toate monedele, are statui peste tot şi în centrul Istanbului e un bulevard plin cu poze de-ale lui. Dacă treci prin Turcia, nu ai cum să-l ratezi.
El a fost cel care a întors pe dos situaţia în război, i-a respins pe greci şi a trasat graniţele actuale. De atunci, nu au mai existat certuri majore între cele două popoare şi aproape că s-au înţeles bine. Mai e o mică problemă în Cipru, unde e puţin neclarr unde se termină partea grecească şi unde începe cea turcească, chiar dacă insula e separată de un zid mare. Şi în 1996 Grecia şi Turcia erau să intre în război din cauza unei insule (de fapt a unei stânci) nelocuite, care a răsărit de nicăieri în mijlocul Mării Egee. Până la urmă au căzut de acord să o arunce în aer. Una peste alta, din 1922 până acum se ştie exact unde e graniţa şi de când cu schimbul de populaţie dintre cele două ţări fiecare stau în partea lor. În afară de trasarea graniţelor, printre meritele lui se mai numără:
- elaborarea unui nou sistem judiciar după model european (care din nefericire nu a evoluat în acelaşi ritm cu celelalte din Europa de când a fost adoptat şi astăzi are unele lipsuri);
- trecerea la alfabetul latin de la cel arab şi alte reforme ale limbii, care au dus la creşterea spectaculoasă a alfabetizării (1922: sub 20%);
- separarea politicii şi a religiei;
- acordarea de drepturi egale femeilor şi bărbaţilor;
Pe scurt, el a fost cel care i-a scos pe turci din Evul Mediu şi le-a modernizat ţara aproape de unul singur. Uitându-ne peste anii în care a condus ţara, putem spune că a fost un dictator. Dar asta nu îi deranjează pe turci, pentru că a făcut numai lucruri bune. Şi dacă aveţi dubii cu privire la naţionalitatea oamenilor care trăiesc astăzi în vestul Turciei, examinaţi omagiile "subtile" aduse steagului naţional şi lui Atatürk.
Există o poveste care explică motivul pentru care e imposibil să nu vezi cel puţin un steag o dată la 100 m. La începutul războiului greco-turc, grecii au ocupat Smyrna (actualmente İzmir). A venit acolo în vizită şi regele grec, să vadă ce au cucerit. Prima oprire a fost fostul palat al sultanului. În lipsa unui covor roşu, soldaţilor greci li s-a părut că ar fi o idee bună să folosească un steag turcesc. După isprava asta, Atatürk a spus că steagul e simbolul naţiunii şi că ar trebui să fie arborat oriunde, pentru ca ceilalţi să vadă cine sunt adevăraţii stăpâni ai ţării.
2 comentarii:
Intotdeauna am considerat ca adorarea lui Ataturk este un lucru frumos. Este o adorare castigata, nu impusa cum vedem de cele mai multe ori.
Buna ziua,
As fi interesat de un link-exchange intre famouswhy.ro , motruinfo.ro si blogul dvs. Daca sunteti interesat astept un email (va rog precizati linkul dvs) pe admin@motruinfo.ro
Cu respect,
Ursu Radu
(Dupa vizualizare as avea rugamintea ca acest comentariu sa fie sters)
Trimiteți un comentariu