Acte necesare pentru paşaport

Pe la începutul săptămânii am fost într-o zi să îmi schim şi eu paşaportul, că cel actual expiră la jumatea lui august şi e mai bine să ai unul pregătit în caz că mergi undeva decât să nu. Oricum ăsta de acum nu mai era bun de nimic de mai mult timp. Majoritatea ţărilor nu îţi permit intrarea dacă paşaportul cu care te prezinţi în vamă nu e valabil cel puţin şase luni; unele doar trei luni, dar în cazul meu şi alea au trecut.

Am mai avut până acum de a face cu instituţiile emitente de astfel de documente: când mi-am luat buletinul, când mi-am luat primul paşaport şi când mi-am luat permisul de conducere. Deci eram pregătit moral pentru umblat dintr-un loc în altul şi stat la cozi lungi. Dar nu a fost nici pe de parte atât de rău precum îmi imaginam şi aproape că am fost plăcut surprins. Subliniez - aproape.

Primul lucru: m-am aşezat frumuşel la calculator şi am încercat să aflu cu ce acte trebuie să mă afişez şi unde. Asta nu e atât de uşor precum pare... Site-ul Direcţiei Generale de paşapoarte e conceput de aşa natură încât să nu găseşti niciodată ceea ce cauţi. Am reuşit să aflu doar că paşapoartele se emit într-un anume sediu de pe Str. Nicolae Iorga la nr. 29 (pe la Piaţa Romană cică) şi la Secţia de Poliţie unde se emit permise şi se fac înmatriculări (Şoseaua Pipera nr. 49). Am zis să mă duc la al doilea că e mai aproape de casă şi am unde să parchez, că e mare curtea. Când să caut şi care sunt actele necesare, ce să vezi? Exact pagina aia a site-ului nu mergea... În schimb erau disponibile paginile despre regimul cetăţenilor străini rezidenţi în România - wow, avem? - şi emigrarea cetăţenilor români. Sigur, sunt bune de ştiut şi lucrurile alea, dar în momentul acela erau inutile.

În cele din urmă aflu ce acte îmi trebuie de pe un blog pe care, din păcate, nu îl mai pot localiza. Părea destul de bine documentat autorul articolului, aşa că am zis să mă risc şi să mă iau după ce zice el. Actele necesare înlocuirii paşaportului pentru persoanele peste 18 ani sunt:

• buletinul sau cartea de identitate (NU mai e necesară copie, fac ei acolo);
• două chitanţe ce dovedesc efectuarea plăţii (la CEC Bank sau Direcţia de Taxe şi Impozite);
• paşaportul vechi (dacă aveţi);
• în cazul minorilor sunt necesare şi certificatul de naştere şi actele de identitate ale părinţilor; ultimele fie în original, fie copii.

Paşapoartele sunt de două tipuri:

• normale/simple: biometrice, valabile 5 ani, se emit în două săptămâni, costă 276 lei;
• provizorii: "nebiometrice", valabile un an, se emit în două ore, costă 210 lei.

După ce am plătit taxa, ceea ce în mod normal durează până în cinci minute, dacă nu cumva te duci undeva în centrul oraşului, plec spre secţie. Acolo în secţiunea unde se emiteau paşapoarte erau opt (8) ghişee. Şi ce se întâmplă într-o instituţie publică ce dispunde opt ghişee pentru a-şi furniza serviciilor cetăţenilor? Exact! Funcţionează doar două (2)! Dar am avut noroc şi chiar când am ajuns s-a deschis şi al treilea şi cinci secunde mai târziu eram înăuntru. Asta e, legea junglei! Numai cei puternici supravieţuiesc! Ghişeele de care vorbesc sunt mai degrabă nişte birouri. În interiorul lor a venit surpriza cea mai mare. Spre deosebire de cei de la permise, de la etajul superior, care sunt nişte ţărani prost crescuţi, lipsiţi de orice urmă de bun-simţ, cei de la paşapoarte sunt vizibil mai civilizaţi şi te tratează mai frumos. Formularul pentru paşaport ţi-l completează ei, datele sunt băgate direct în calculator şi te întreabă de lucrurile de care nu pot să-şi dea seama din acte: înălţime, telefon, culoarea ochilor (ciudat, nu?). După asta îşi fac poză şi îţi iau amprentele (cu un scanner, ca la Ambasada SUA, nu prin metoda clasică).

Procesul durează cam 10 minute/client, deci dacă ai cinci oameni în faţa şi doar două ghişee funcţionale, cum era să păţesc eu, ai o mică problemă. La sfârşit primeşti un bon cu care îţi poţi ridica paşaportul, care nu trebuie pierdut, că altfel bănuiesc că se complică situaţia...