De ce ne place limba portugheză?

O doce idioma Português



Compadi mané eu preciso lhe dize
A sua muíe não que nada com você
Cuidado compadi o senhor ta enganado
A sua muíe tem vários rabichado
Cuidado compadi cuidado com ela
Mais do que depressa o senhor tem que largar dela

Larga larga dessa muié larga
Larga larga dessa muié larga
Larga larga dessa muié larga
Larga larga dessa muié larga

Larga dessa muié larga meu amigo!

Compadi ela não paga o feijão que ela come
Quando o senhor viaja ela fica com outro home
Compadi eu to disendo é pelo seu bem
Ela vai acabar com tudo que o senhor tem
Cuidado compadi cuidado com ela
Mais do que depressa o senhor tem que largar dela

Want to Subscribe?
Sign In or Sign Up now!

Eu vou com tudo
Hoje eu não fico de fora
Se a saudade apertar
Eu chego o reio e meto a espora
Nada derruba um peão apaixonado
Que deixou em outro Estado
A mulher que mais adora

Eu vou com tudo hoje...

Eu vou com tudo
Hoje eu não fico de fora
Se a saudade apertar
Eu chego o reio e meto a espora

Pula boi, pula cavalo
Pula cavalo e boi
Coração pula no peito
Lembrando o amor que se foi
Foi felicidade
Felicidade sim
Coração pula no peito
Saudade que não tem fim
Foi felicidade
Felicidade sim
Coração pula no peito
Saudade que não tem fim

Eu vou com tudo hoje...
Eu vou com tudo
Hoje eu não fico de fora
Se a saudade apertar
Eu chego o reio e meto a espora
Nada derruba um peão apaixonado
Que deixou em outro Estado
A mulher que mais adora
Eu vou com tudo
Hoje eu não fico de fora
Se a saudade apertar
Eu chego o reio e meto a espora

Asta cred că o puneau cu cerculeţ cu 18 în România, nu ca emisiune pentru copii. Cred că acum, la sfârşit ar trebui să precizez şi că în portugheză, în varianta braziliană, pula înseamnă "sari" sau "săriţi". Muié se pare e forma colocvială pentru "mulher" (Femeie). În orice caz, nu înseamnă "muie".

Nu-i aşa că limba lui Camões e frumoasă?

RIP Michael Jackson

Legenda muzicii pop, Michael Jackson, s-a stins din viaţă la vârsta de 50 de ani, în urma unui stop cardiac într-un spital din Los Angeles. A murit înainte cu o lună de a susţine o serie de 50 de concerte care aveau să marcheze revenirea sa pe scenă şi care urmau să îi aducă mai mult de 50.000.000 $.

Dumnezeu să-l odihnească
Rest in peace

Mai jos, de la prietenul şi colegul meu de facultate, Roberto, cum reacţionează presa la evenimente de genul ăsta:

Trăiască Electrica!

În Bucureşti există un singur furnizor de electricitate: ENEL. Asta e, aşa se întâmplă cu serviciile de apă, gaze şi electricitate. Cel puţin în România. Şi ce se întâmplă atunci când pe piaţă există un singur producător/furnizor? Păi fac ce vor ei, că tot n-au concurenţă. N-are rost să se streseze cu îmbunătăţirea serviciului şi satisfacerea clientului.

Dacă locuieşti în capitală, în Bucureştii Noi, situaţia nu e cu nimic mai bună. De câteva luni aş zice că e chiar mai rău. O dată la două-trei luni îşi găsesc să oprească curentul şase-şapte ore. Asta se întâmplă de destul de mult timp. În iunie s-a repetat aceeaşi chestie. Săptâmâna trecută s-a oprit curentul de la nouă la trei. Normal, n-a zis nimeni nimic înainte. De ce ar trebui să anunţe?? Doar nu e ca şi cu gazele, să-ţi sară în aer casa dacă nu le opreşti...

Azi am ajuns acasă pe la 12:30, mi-am pus telefonul la încărcat că era aproape descărcat, după care iau telecomanda şi apăs butonul roşu să dau drumul la televizor. Nimic. Mai apăs o dată. Iar nimic. Telefonul nici el nu se încărca. Shit. Nu-i curent. Ce să fac, ce să fac? Am găsit o factură de acum câteva luni pe care era şi un număr pentru deranjamente: 021.9291. Iau fixul şi... nu mergea. E cu baterii şi tocmai se descărcase. Damn. De pe mobil nu-i gratis. Şi dacă ne gândim că durează 1000 de ani până răspunde cineva, asta e o problemă. Mai jos, "stenograma" discuţiei:

ROBOT TELEFONIC: Bine aţi venit la ENEL. Vă informăm că apelul dumneavoastră va fi înregistrat în scopul îmbunătăţirii calităţii serviciilor oferite de către compania noastră.

Oh, mă simt deja mult mai bine...
R: Pentru Bucureşti apăsaţi tasta 1. Pentru Judeţul Ilfov apăsaţi tasta 2. Pentru judeţul Giurgiu apăsaţi tasta 3.
[1]
R: Pentru Sectorul 1, apăsaţi tasta 1. Pentru Sectorul 2, apăsaţi tasta 2. Pentru Sectorul 3, apăsaţi tasta 3. Pentru Sectorul 4, apăsaţi tasta 4. Pentru Sectorul 5, apăsaţi tasta 5. Pentru Sectorul 6, apăsaţi tasta 6.
[1][Mă întreb cum o fi în Giurgiu, că sunt câteva zeci de comune acolo]
R: Vă rugăm aşteptaţi. Apelul dumneavoastră va fi preluat în cel mai scurt timp de către unul dintre operatorii noştri.
[în cel mai scurt timp, după vreo patru-cinci minute]
R: Continuarea convorbirii reprezintă acceptul dumneavoastră pentru înregistrarea acesteia.
Operatorul Cutărel: Bună ziua. Mă numesc Cutărel. Cu ce vă pot ajuta?
Clientul nemulţumit (eu): Bună ziua. Locuiesc în cartierul Bucureştii Noi şi aş vrea să fac o sesizare. Acum vreo 10 minute am ajuns acasă şi curentul era oprit. Nu ştiu când a început sau dacă aţi mai primit apeluri că abia am ajuns, dar ştiţi ceva despre asta?
O: Da. Este o întrerupre progamată a energiei electrice. Se efectuează o lucrare în zonă şi alimentarea cu energie electrică a fost întreruptă la ora 8:00 şi va fi reluată în jurul orei 15:00.
Minunat. Asta e peste trei ore. Şi ce vrei să fa până atunci? Ştii, majoritatea bunurilor care caractezizează civilizaţia modernă funcţionează pe bază de electricitate... O oră, două, trei mai merge. Da' juma' de zi???
C: Aha. Adică cum "programată"?
O: Se avea în vedere efectuarea ei de mai mult timp.
[E a treia săptămână la rând când se întâmplă asta]
C: Şi de ce nu anunţat compania pe nimeni?
O: Păi se anunţă în mass-media.
C: Păi n-am auzit nimic. Şi m-am uitat ieri la ştiri...
O: V-aţi uitat azi dimineaţă?
C: Nu, că nu eram acasă. Şi chair dacă mă uitam aflam cu o oră înainte. Cu ce mă încălzeşte asta??
O: Păi aşa se face. Atunci se anunţă.
C: Dar cei de la gaze de ce spun cu două zile înainte când au de gând să facă vreo lucrare sau să oprească gazele din alt motiv?
O: Păi... nu ştiu. CU gazele e şi periculos...
C: Ah, şi doar pentru că curentul nu aruncă nimic în aer nu-i nevoie să ştie lumea, nu?
O: Îmi pare rău, dar compania e responsabilă de asta şi nu am cu se să vă ajut.
C: Bine, porneşte la trei. Dar o să se mai întâmple asta? O să se mai facă vreo lucrare în zonă în viitorul apropiat? Şi când? Că e a treia săptămână.
O: Da, o să se mai întâmple.
C: Bun, dar întrebarea era CÂND?
O [în mijlocul frazei]: O să mai fie...
C: Când?
[pauză vreo 20 secunde, niciun răspuns]
C: Alo! Mai e cineva acolo? @!#$%&#*(($@^(%^@$%$!!

Sper că ultima replică o să-i ajute să "îmbunătăţească calitatea serviciului".

Vine BAC-u'!!

şi trecut un an de când am dat bacul... Deşi cei care au nenorocul de a trece prin etapa asta anul acesta m-ar putea considera sadic, abia aştept să văd subiectele din 2009. Mai ales că acum nu s-au mai postat câte 100 de variante pentru fiecare materie. Oricum, nu pot spune că asta era starea mea de spirit cu un an în urmă. Nu asta era starea mea de sprit deloc... Dar am scăpat cu bine. Din prima încercare.

Prima persoană de care mi-am amintit când mă gândeam la ce se întâmpla acum un an a fost cel ce a fost însărcinat cu supravegherea şi organizarea BAC-ului la noi în liceu. Şeful de comisie, adică.

Îl chema Constantin Opran şi din ce am înţeles şi din ce am văzut la BAC cred că e echivalentul Dnei L la facultatea de construcţii de maşini din Politehnică (parcă). Poza e proastă, dar e singura pe care am găsit-o. Şi ăsta e un lucru bun, pentru că în realitate arată mai rău de atât. Fraza lui cheie era ceva de genul: "Să nu vă văd cu telefoane mobile că vă scot din examen!!!" Şi chiar a făcut asta cu doi oameni parcă. Ideea e că dacă ar fi fost supraveghetor, sufletele nefericite care ar fi dat examenul cu el, ar fi dus-o mai rău decât evreii de la Auschwitz. Dar de asta mi-am dat seama abia la prima probă scrisă.

La probele orale n-au fost chiar aşa de greu cum am crezut. Prima a fost la română şi a trecut surprinzător de repede şi de uşor. Biletul nu mai ştiu exact ce număr a fost, dar era ceva despre literatura de la începuturile perioadei comuniste. Whoops, naşpa! Literatura asta comunistă se cam trece în zbor peste ea la şcoală şi chiar nu prea ai ce să zici. Dar cel mai bun lucru de făcut la un examne oral într-o situaţia din asta e s-o iei pe arătură, dar nu prea rău şi despre ceva ce chiar s-a studiat (mai pe larg) la materia în cauză. În cazul de faţă, literatura din anii '60 încolo, când au lăsat-o mai moale cu cenzura şi chiar Dacia Literară. Sigur nu seamănă cu ce găseai în cărticelele cu rezolvări şi se pare că e destul de bine pentru un 10.

A doua probă orală a fost la limba străină, adică la engleză. Cred că e singura probă la care nu-mi făceam griji. Sigur, la asta mi-a folosit faptul că ştiu engleză de când aveam şapte sau opt ani şi că o ştiu aproape la fel de bine ca româna. Singura mea grijă era să nu-mi pice biletul cu write an essay about friendship sau speak about a day in your life when something happened and changed your life. Astea erau două bilete din 33. Ce şanse aveam? Ei bine, foarte mari. I had to write a half-page piece of shit essay about FRIENDSHIP. Dude, what the f***? I thought the purpose of this exam was to determine whether or not we can speak English, not make us write all kind of sentimental gay-ass crap. Why couldn't I get the one about what would you change in your city or internet or even someone you admire. Jesus Christ! Friendship... Ah, anyway, all's well that ends well. 10.

Asta a fost prima săptămână. În a doua au început probele scrise. Întâi româna. Aici aveam de răspuns la nişte întrebări pe un text la prima vedere, de făcut un eseu despre un text tâmpit, nu mai ştiu despre ce şi de scris ceva despre un basm... Super, când am învăţat la română cu basmul am început şi până să vină proba mare parte deja am uitat. Dar am avut exact aceeaşi notă ca şi într-a VIII-a: 8,40.

Următoarea probă a fost matematica. Asta a fost de departe cea mai infectă, inutilă şi cretină probă dintre toate. Şi ca să fie şi mai rău, cred că au fost şi cele mai rele subiecte de când se dă BAC-ul în formula asta. Însă am reuşit să facem totul mai uşor. Sau mai bine zis au reuşit să facă totul mai uşor cei care au dat examenul împreună cu noi: liceul particular de genii internaţionale Hyperion. Au reuşit să adune ceva bani şi i-au convins pe supraveghetori să ne lase să discutăm, să ne folosim de copiuţe dacă avem şi să ne anunţe dacă vine şeful de lagăr Opran. Având în vedere că mă descurc jalnic la matematică şi la mai toate ştiinţele exacte cred că pot să mă consider norocos că am trecut...

În ziua următoare, proba la alegere profilului. În cazul meu informatica. Mai puteam să aleg biologie, chimie sau fizică. Biologie am zis că mai bine nu şi celelalte nici nu se punea problema. Alţi profesori supraveghetori, dar aceeaşi absolvenţi de Hyperion. Aşa că s-a rezolvat problema "fondurilor de protocol" şi nu au fost mari probleme. Tot în ziua asta, Herr Opran s-a gândit că ar fi bine să ne mai controleze pe câte unul în buzunare. Şi pe cine a ales? Păi, moi. Printr-o coincidenţă nefericită, singura probă la care m-am dus cu "materiale ajutătoare" a fost informatica. Mă rog, tehnic vorbind, n-am copiat: avem trei bucăţele de hârtie pe care scrisesem toate răspunsurile l-a grile şi doar M-AM VERIFICAT. Că s-a întâmplat să fi greşit la una dintre grile şi că am modificat răspunsul în baza copiuţei e cu totul altceva... Dar a trebuit să refuz politicos controlul. Ce p*** mea?! Nici nu cred că are dreptul să facă chestii d'astea. Acum, repartizarea profesorilor pe săli mi s-a părut genială. La noi în sală unul dintre profesorii supraveghetori era de biologie. Asta în condiţiile în care jumate din elevi dădeau la biologie. Şi eu eram singurul care dădea la informatică... Dar n-a fost chiar aşa de rău. Cei doi chiar erau îngrijoraţi că eram singur şi n-aveam cu cine să mă consult. Tot la examenul la info am fost punte de comunicare între doi de la Hyperion care dădeau la marketing şi făceau schimb de fiţuici.

Şi în ultima zi am dat la proba din aria curiculară a profilului... Doamne, unde or găsi numele astea? În cazul meu, la economie. Jumate sau chiar mai mult din liceu a dat la sport. Şi cred că şi-au cam luat ţeapă mulţi dintre ei. Ori din cauză că s-au enervat că aveau prea mulţi sau fiindcă n-au primit destui bani, n-au fost foarte generoşi cu notele. A fost foarte ciudat modul în care s-au acordat notele. De exemplu, o fată care făcea peste 10 secunde la viteză a luat 10 şi alta care a făcut volei, dans sportiv şi nu mai ştiu ce abia a luat peste 8. Hmmm, ciudat... La economie şi la celelalte probe scrise a fost mai bine. Unul dintre supraveghetori era acelaşi ca la proba de dinainte şi chiar ne împrieteniserăm. Dar cealaltă supraveghetoare era nouă şi, din nefericire (nu pentru mine), n-a fost dispusă să accepte bani. Dar cum se ducea cu cineva la baie, aveam liber la copiat şi consultat. Şi s-a întâmplat de multe ori asta în timpul probei! La BAC, la aceeaşi materie la care acum în facultate am acumulat cu succes două restanţe şi pe care mă îndoiesc că am uitat-o în două luni de vacanţă am luat 10,00.

Peste câteva zile s-au afişat rezultatele. Aici, altă belea. Mă tot uitam eu la televizor şi auzeam că s-au afişat rezultatele ba la Lazăr, ba la Mihai Viteazu, ba la Vianu, deşi nu se făcuse ora 15.00. Pe la 16.00 mă duc şi eu la şcoală. Ca să evit aglomeraţia cică... De unde trebuiau să se afişeze rezultatele la 15.00, au apărut abia pe la 17.30. Cică s-a oprit curentul... Sau le-a picat netul, ceva de genul ăsta. Când în final au adus panourile cu rezultatele a fost ca la moaştele Sfintei Paraschiva... O înghesuială de nedescris, nimeni nu vedea notele, doar vreo cinci ajungeau la panou, alţii stăteau acolo ca proştii deşi aflaseră dacă trecuseră sau nu şi blocau drumul şi alţii înotau prin mulţimea de oameni. Ca la români... Eu mi-am văzut notele dându-i la o parte pe doi oameni. Atunci am avut un şoc mare: am crezut că am luat 3,20 la mate. Din fericire (pentru mine) era vorba de cineva care avea acelaşi nume de familie.

Una peste alta a fost bine: am terminat cu 8,64, ceea ce e un lucru foarte bun, mai ales că n-am avut aşa o medie tot liceul. A fost o experienţă... interesantă, dar n-aş mai face asta şi a doua oară.

Eterna şi fascinanta Bulgarie -4-

Poliţia bulgară

Poliţia bulgară este una dintre cele mai bine organizate din lume. Mişună prin toată ţara în grupuri de câte trei sau patru şi sunt dispuşi să facă absolut orice ca să obţină nişte bani de la străini. Cât de puţin, nu contează. Chiar să te aresteze şi/sau să te tortureze. O descriere sumară a poliţistului bulgar de rând ar suna cam aşa: o specie primitivă de primată care, sincer, e o ruşine pentru toate maimuţele. Ca majoritatea bulgarilor, nu ştiu alfabetul latin, aşa că nu pot să citească plăcuţele de înmatriculare de la maşinile străine.

Practicile folosite pentru a-i stoarce pe străini de bani includ:

• oprirea turiştilor pe marginea drumului fără niciun motiv şi darea de amenzi (tot fără niciun motiv); clasic; poţi să scapi din asta cu o şpagă mică: 10 euro/20 leva/12 USD/5 lire streline/30 RON
• oprirea turiştilor pe marginea drumului şi ameninţarea cu un Kalaşnikov (asta e nasol dacă ţi se întâmplă)
• dacă cea de deasupra nu merge, te duc în mijlocul unui câmp, te leagă, te bat de te caci pe tine, îşi iau toate lucrurile de valoare şi te lasă acolo
• în cazul variantei de mai sus se poate să-ţi şi dea foc la maşină
• există şanse să fii arestat şi dacă foloseşti aparatul foto sau camera; dar dacă te arestează poţi să scapi cu tradiţionala "taxă de cauţine" de 20 leva

Dacă nu ai destui bani acceptă şi ţigări, bere, rakia şi vodkă. Dacă ai noroc, nu o să-ţi pierzi viaţa într-o astfel de întâlnire.

Bălgarkata Poliţiya (българската полиция) şi o maimuţă păianjăn.
Care din ăştia e mai deştept?

Istoria Bulgariei

Istoria Bulgariei este un foarte interesantă, e măreaţă, e fabuloasă, e super! Însă e un pic... neplauzibilă. Dar cred că ar trebui să explic. Pentru asta trebuie să vedem cu istoria lor a evoluat în ultimii 15 ani. Da, istoria bulgarilor a evoluat. Acum, ăsta e un lucru ciudat pentru că istoria s-a întâmplat toată în trecut. Şi dacă nu cumva ai o maşină a timpului, nu prea poţi să faci trecutul să evolueze în niciun fel, nu? Corect, nu.

Până acum vreo 15 ani istoria bulgară era una normală. Pe scurt: vechii bulgari erau un popor migrator de origine turcică ce s-au aşezat la sud de Dunăre în 681. Au fost asimilaţi de slavii deja existenţi acolo şi singura lor contribuţie la poporul bulgar de astăzi a fost numele. Mă rog, aproape singura. Totul a fost foarte bine şi frumos până la 1396 când turcii au ocupat ţara şi au rămas acolo timp de aproape 500 de ani, timp în care Bulgaria, ca ţară, a luat o mică pauză. Apoi a venit războiul de independenţă de la 1877 când i-au dat afară pe turci cu ajutorul românilor în principal, dar şi al ruşilor. După a venit secolul XX, două războaie mondiale, comunismul şi anii '80, caracterizaţi prin tentative agresive, dar nu prea reuşite de a-i asimila cultural pe turci şi pe ţigani. În 1990-1991 populaţia Bulgariei s-a micţorat cu aproape un milion (1.000.000) de locuitori din cauză că mulţi dintre turci, după experienţa deceniului anterior, şi-au făcut bagajele şi au trecut graniţa.

Acum, istoria bulgară la începutul secolului al XXI-lea. Bulgaria a fost fondată în MILENIUL 2 Î.E.N. Dude, what the f**k? Şi Egiptul şi Grecia Antică cred că au apărut mai târziu. Şi asta nu e tot: a fost fondată undeva în AFGANISTAN. Şi acum nu mai sunt popor turcic vechii bulgari, ci IRANIC. Schimbarea asta n-are vreo legătură cu incidentul de acum douăzeci şi ceva de ani, nu? De asemenea, în ultimii 4000 de ani au mai existat 13 (treişpe') Bulgarii în locaţii variate dintre Afganistan şi Peninsula Balcanică. E numai o impresie de-a mea sau chiar există o diferenţă enormă între cele două istorii?

Alte lucruri interesante despre măreţul, ilustrul şi multimilenarul popor bulgar:

• în Evul Mediu rata de alfabetizare în Bulgaria era de cca. 80%. ?????????? Astăzi în jumate din ţările lumii e mai mică. Şi pe vremea aia era lucru mare să ştii să scrii şi să citeşti
• bulgarii NU sunt slavi; însă se pare că sunt cei care au inventat limba slavonă (aia din care au evoluat celelalte limbi slavice de astăzi)
• Renaşterea a început în Bulgaria... Hmmm, pe vremea aia bulgarii erau prea ocupaţi să se ascundă de prietenii lor turci care aerau puşi pe safari de bulgari şi europeni, în general. Deci, scuze, dar n-a început nicio renaştere în Bulgaria.

Deci, bulgarii par hotărâţi să facă civilizaţiile antice mai tradiţionale ca grecii, romanii şi egiptenii antici să pară nişte bieţi spălători de podele... Foarte frumos, doar că e o problemă: sper că nu se aşteaptă ca cineva chiar să creadă asta.

Dacă lucrurile continuă în acelaşi ritm, în 2050 am putea afla că bulgarii au fost primii oameni şi că restul de şase miliarde suntem de fapt bulgari care şi-au uitat limba şi adevăratele origini.

Dacă sunteţi bulgar, aţi citi asta şi v-aţi ofticat, fuseseţi avertizat...

Ако сте български и чете това и има ядосан, ти бил предупреден...

If you are Bulgarian and read this and got pissed off, you had been warned

Sfârşit
Kрая
The End

=
?

Fuckin' blog!

După ce că are probleme mari cu compatibilitatea dintre Word şi fereastra asta în care scriu acuma, adică apar alte fonturi, nu se copiază tot textul etc, mai nou se şi schimbă culorile de unele singure fără să le mai pot pune la loc...

God damn it! Fuck blogspot. Ştiam eu că trebuia să-l fac în altă parte blogul ăsta...

De aici şi albastrul şi violetul ăla infect din casetele de pe margine.

Eterna şi fascinanta Bulgarie -3-

Structura populaţiei Bulgariei

Structura populaţiei vecinilor de la sud poate fi privită din multe puncte de vedere. Varianta oficială este următoarea (2002): bulgari 85%, turci 9,5%, ţigani 4,7% şi în rest ruşi, armeni, vlahi, greci ş.a.

În 2075: bulgari 110%. Da, sigur!

Acum, o versiune mai realistă. 2002: bulgari 65% , turci 12%, rromi 20%, ş.a. În 2075: bulgari (nu mai sunt), turci 25%, rromi 70%.

Descoperiri ştiinţifice bulgăreşti

În 2000 cercetătorii bulgari au descoperit că 2+2=4.
În 2003 au descoperit că 2+2 ar putea să facă 5, în funcţie de câte pahare de vodkă bei.
În 2005 cercetătorii de la Institutul Chimic al Alcoolului din Ruse au descoperit că un om poate sta treaz dacă nu bea toată ziua. Le-a luat un an întreg să demonstreze aste pentru că subiecţii de testare au fost convinşi cu mare greutate să bea acel lichid ciudat incolor şi inodor numit monoxid dihidrogenat (H2O).

Astfel, în 2006 s-a ajuns la concluzia că monoxidul dihidrogenat nu este otrăvitor şi au decis să-i dea un nume mai scurt: voda, pentru că seamănă cu vodka.
Se crede că până în 2010 cercetătorii bulgari vor descifra alfabetul latin. Această scriere pune mari probleme bulgarilor şi fiecare marcă străină trebuie transcrisă cu alfabetul chirilic. Nasol, nu? Mai multe despre scrierea bulgarilor aici.

Comoara naţională a Bulgariei

Câţiva bulgari cunoscuţi

Volen Siderov-patriot psihopat

Este greu de descris cât de calm şi plin de înţelepciune este acest om. De fapt, este unul dintre cei mai cunoscuţi politicieni din întreaga Uniune Europeană. Este liderul partidului ATAKA şi primul obiectiv al său şi al susţinătorilor săi este să creeze locuri de muncă, mega-mall-uri, fast-food-uri şi centre de iluminare şi meditaţie pe întregul teritoriu al Bulgariei. Numele partidului desemnează în mod clar atitudinea sa pacifistă, de toleranţă şi de reconciliere faţă de minorităţile naţionale, în special turcii şi ţiganii. Volen Siderov este cel mai pronunţat naţionalist din Bulgaria şi este legat printr-o relaţie de prietenie strânsă de Petăr Stefanov Stoyanov, primul preşedinte de origine rromă al ţării.

Momentan el lucrează la noua sa carte, Înţelegere şi cooperare interetnică fără frontiere, în cooperare cu un politician din România care îi împărtăşeşte viziunile pacifiste, Corneliu Vadim Tudor.

Infirmaţii adiţionale: Don't f**k with him. He's crazy.

Волен Сидеров

VS

Corneliu Vadim Tudor

Hristo Stoichkov - jucător de fotbal şi inventator al multor înjurături

Stoichkov este cel mai cunoscut jucător de fotbal bulgar din toate timpurile. De asemenea, deţine recordul mondial pentru cele mai multe înjurături adresate unui arbitru în timpul unui meci. De curând, Hristo Stoichkov a devenit antrenorul echipei naţionale a Bulgariei, ceea ce a dus la o creştere a nivelului de cultură al jucătorilor. Stoichkov a vândut Balonul de Aur pentru a putea cumpăra un camion de Karlovska Rakia Prevazhodna.

Este cunoscut şi pentru inventarea unui nou cuvânt pentru a-i desemna pe membrii şi fanii echipei naţionale a vecinilor din nord: mămălichki (мъмълички). Uneori este comparat cu finanţatorul echipei româneşti Steaua, Gigi Becali, inventator al cuvântului hahaleră, care nimeni nu ştie sigur ce înseamnă.

Stoichkov este un izvor nesfârşit de înţelepciune, deşi deseori rămâne neînţeles. Iată câteva dintre spusele sale:

-Eй лeшпep, дa ти ибa путкaтa мaикa! [Ey leshper, da ti iba putkata maika!] - O modalitate de a atrage atenţia în mod prietenos altui jucător

-Дa ти ибa путкaтa мaичинa, дa ибa, путкaa, путкaa! [Da ti iba putkata maichina, da iba, putkaa, putkaa!] - Un mod original de a transmite salutări mamei arbitrului

Христо Стоичков

VS

Gigi Becali

Bulgaria şi Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei

Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei este o ţărişoară din Balcani, localizată la SV de Bulgaria. Are o populaţie de circa 2.000.000, din care vreo 65% sunt macedoneni, 25% albanezi, care au declanşat la începutul secolului XXI un mic război de independenţă, dar s-au potolit şi în rest alte minorităţi mai mici: turci, ţigani, sârbi, aromâni ş.a.

Chestia e că bulgarii privesc Macedonia cam cum privesc românii Republica Moldova. În alte cuvinte, o consideră pământ bulgăresc şi pe macedoneni îi consideră bulgari. Diferenţa dintre macedoneni şi moldoveni e că macedonenii chiar vorbesc altă limbă şi practică şi altă religie decât bulgarii: nu cred că Dumnezeu e bulgar, dar sunt totuşi de părere că ar putea avea ceva împotriva turcilor şi albanezilor pentru că sunt musulmani. Despre macedoneni mai putem spune că nu sunt la fel de beţivi ca bulgarii şi că ascultă şi alte genuri de muzică decât chalga.

Dar macedonenii neagă că ar exista vreo legătură între ei şi bulgari şi încearcă (fără succes) să îi convingă pe vecinii lor să renunţe la astfel de pretenţii. Macedonenii, la rândul lor, spun că sunt urmaşii lui Alexandru cel Mare, deşi vorbesc o limbă slavă şi nu au absolut nicio legătură cu macedonenii antici. Deci şi povestea lor e o tâmpenie. Poveste pentru care grecii sunt şi ei un pic supăraţi, că e de fapt parte a istoriei lor.