Asta e tema celui mai nou film despre sfârşitul lumii. NU vin marţienii, nu ne loveşte un meteorit, ci se cam... dezintegrează, cred că e cuvântul, sau ceva de genul ăsta, Pământul. Adică se produc un cutremur şi o inundaţie la scară planetară. Un fel de potop, aşa ca pe vremea lui Noe. Filmul - interesant. Dar nerealist. Mă îndoiesc că s-ar putea produce un tsunami destul de mare încât să îngroape Everestul în apă.
Singurul lucru realist e că cele trei "Arce ale lui Noe" pe care au intrat vreun milion de oameni au pe undeva pe ele nişte etichete pe care scrie 中国制造 (Made in China). Asta e 100% plauzibil. Doar chinezii ar fi în stare să facă aşa ceva într-un timp atât de scurt... Dar tema filmului se bazează pe ceva real, dacă i se poate spune aşa. O grămadă de oameni chiar au impresia că Sfârşitul Lumii sau Apocalipsa sau Armageddon sau cum i-o mai spune va veni în 2012. Pe 21 decembrie 2012, mai exact. Motivul principal pentru care lumea zice că mai avem doar vreo trei ani de trăit e că la acea dată se va termina calendarul mayaşilor. Nasol!
Dar s-ar putea să am o explicaţie: pe la 1500 în America au venit spaniolii şi una dintre activităţile lor favorite era să-i taie pe locuitorii iniţiali ai continentului nou-descoperit. Printre ei erau şi mayaşii ăştia. Şi în condiţiile în care erau vânaţi în scop recreativ nu cred că le mai ardea să facă calendare. Aşa că 2012 o să vină şi o să treacă aşa cum a făcut-o şi 2000, când s-a petrecut acelaşi fenomen: o grămadă de lume era convinsă că n-o să mai prindem 2001. Ei bine, am prins 2001 şi încă vreo opt după el.
Singurul lucru care o să se sfârşească pe 21 decembrie 2012 e chestia asta:
Saitul pe care am găsit-o se numeşte sugestiv www.2012supplies.com şi are o selecţie încântătoare de obiecte utile în eventualitatea apocalipsei: hrană uscată bogată în calorii (50,20$), generator (139,90$), manual de supravieţuire (9,99$), trusă medicală (21,48 $), costum antiradiaţii (495$), butoi pentru apă de ploaie (99,99$), panou solar (444,05$), mască de gaze (39,95$) ş.a. Dacă vrei să supravieţuieşti apocalipsei prebuie să scoţi din buzunar 2430,99$ (2625,46$ cu 8% "taxes"). LUAŢI CĂ-I SUPEROFERTĂ!
Hmmm, am fost în Sicilia cu vreo trei săptămâni mai devreme decât trebuia!
Dacă veneam acolo săptămâna asta chiar ar fi fost interesant. Cică l-au prins pe Domenico Raccuglia, cunoscut pentru poziţia sa de "numărul 2" deţinută în "onorabila" organizaţie Cosa Nostra, cunoscută şi sub numele de La Mafia Siciliana, cea mai veche, cea mai cunoscută şi cea mai temută astfel de instituţie din lume.
Şi totul s-a petrecut chiar în Trapani (provincia din vestul insulei)! Şi eu care ziceam că nu se întâmplă lucruri interesante decât la Palermo, că acolo e centrul. Domenico "Mimmo" Raccuglia, zis Il Veterinario sau Il Dottore a fost arestat la acum două zile la Calattafimi, în apropiere de Segesta. Porecla i se datorează pasiunii sale pentru animale şi zoologie. Asta pentru prima. A doua probabil i se datorează celeilalte pasiuni, aceea de a tăia oameni, de a-i examina pe dinăuntru şi de a-i face să dispară în mod misterios după aceea. De aici i se trag şi trei condamnări în lipsă pentru trei cazuri de crimă. Una dintre ele este uciderea lui Giuseppe di Matteo, fiul unui judecător, pe care l-a răpit în urmă cu 17 ani, l-a ţinut ostatic timp de doi, după care l-a ucis şi la dizolvat în acid sulfuric. Ouch...
Se pare că era alergat de poliţişti de mult timp, că din câte am înţeles din film a fost arestat într-o clădire semi-dezafectată. Acolo se ascundea de ceva timp şi în care avea de bani, arme şi alte chestii utile. Arestul a fost făcut după o tentativă nereuşită de fugă. Pe balcon, cică... Hmmm, de la numărul 2 mă aşteptam la ceva mai inventiv sau mai spectaculos. În fine, două lucruri care sar în ochi la arestările figurilor importante ale mafiei siciliene sunt DISCREŢIA cu care sunt făcute (vezi toată populaţia zonei Trapani-Calatafimi-Marsala care stă pe marginea drumului asistând la spectacol) şi vizibila TEAMĂ de la giustizia italiana (ce reiese din expresia absolut terifiată, dar uşor zâmbitoare a celui în cauză).
Acum mai rămâne Il Capo di Tutti i Capi: un distins domn pe nume Matteo Messina Denaro, ale cărui fapte sunt cel puţin la fel de demne de atenţie.
Acum doi ani: Bernardo Provenzano, Salvatore şi Sandro lo Piccolo şi Andrea Amo. De urmărit: 0:34-0:40.
Nu uniform! Unele mai mult, altele mai puţin. Cel puţin din punct de vedere al aspectului. Mai jos, câteva poze cu modele de acum 25 de ani şi din prezent.
Reclama pe care am ales să o prezint provine din Egipt şi a fost difuzată în perioada 2005-2006 pe canalul de televiziune Mazzika TV. Limba vorbită în acest spot este araba, dialectul egiptean.
Traducere
[0:01-0:10]: Mama către fiu: Nu ştiu ce ai tu de gând să faci în viaţă! Dacă ţi-ai petrece mai mult timp la şcoală şi învăţând şi n-ai mai pierde timpul cu prietenii ăia ai tăi buni de nimic, n-ar mai trebui să stau aici să-ţi fac morală (lit: n-ar mai trebui să-ţi spun cuvinte atât de dure). Tatăl tău...
[0:15-0:19]: Yo Whassup!
Scop
Scopul acestei campanii publicitare a fost promovarea unui serviciu de comandă sonerii pentru telefon al operatorului de telefonie mobilă Mobinil, la vremea aceea primul de acest tip din ţară. Dar deşi este originară din Egipt, a fost preluată şi de alţi operatori de telefonie din ţări arabe ca Siria, Algeria, Liban şi Iordania, unde a fost difuzată în araba standard ori în dialectul local din ţara respectivă. Această campanie publicitară se poate spune că a vut succes nu numai în promovarea noului serviviu, ci şi în promovarea Mobinil. În momentul de faţă acest operatorul are cea mai mare cotă de piaţă în Egipt (44,4% în iunie 2009).
De curând, acest serviciu s-a extins şi există un site de pe care se pot downloada, pe lângă sonerii pentru mobil şi filme şi diferite aplicaţii pentru calculator contra cost.
Mesajul
Lucrurile care atrag atenţia cel mai mult în acest spot sunt elementele şocante. Sigur, pentru noi, ca europeni şi ca non-musulmani, acestea nu sunt chiar atât de evidente. Dar când le analizăm, trebuie să ne gândim că reclama a fost difuzată în Egipt, ţară a cărei populaţie este în proporţie de peste 90% de religie musulmană, 90% dintre aceştia fiind musulmani practicanţi şi în care islamul are titulatura de “religie oficială”. Asta înseamnă că cei mai mulţi oameni se duc vinerea la moschee şi se roagă de cinci ori pe zi şi femeile poartă vălul specific.
Astfel, primul lucru care sare îi sare în ochi unui egiptean este stilul de îmbrăcăminte al protagoniştilor: occidental. Femeile nu poartă văl, ceea ce este neobişnuit într-o ţară în care 90% dintre femei aleg să o facă. Nici bărbaţii nu poartă haine tradiţionale, dar acest lucru nu este chiar atât de neobişnuit.
Alt element şocant, din nou daor pentru egipteni ar fi cantitatea de mâncare de pe masă. Majoritatea familiilor egiptene, de onicei mai numeroase decât cea din spot, mănâncă într-o săptămână mâncarea care se află pe masă, nu la o singură masă.
Şi, în final cel mai neobişnuit element este bunicuţa. O bunică care are “Usher – Yeah” ca sonerie la mobil şi care are în vocabular fraze ca “Yo! Whassup?!” este un lucru ciudat şi în ţările occidentale. Aşadar, efectul este cu atât mai puternic în ţări ca Egipt.
Acestea fiind spuse, cred că o reclamă ca aceasta, care în Europa sau America ar fi catalogată în cel mai bun caz ca “amuzantă” sau “tare” sau “mişto” sau “tâmpită” poate fi considerată “şocantă” într-o anumită măsură de către oamneii din zona unde a fost difuzată (Egipt şi Orientul Mijlociu).
Publicul ţintă
Publicul ţintă îl reprezintă consumatorii. Este vorba în principal despre tineri, care sunt grupul cel mai numeros care utilizează astfel de servicii în Egipt, celelalte categorii de vârstă nefiind atât familiarizate cu tehnologia modernă. Din punct de vedere al mediului este vorba de populaţia din mediul urban deoarece gradul de penetrare al serviciilor de telefonie mobilă de orice fel în zonele rurale este încă scăzut.
Canale media
În Egipt acest spot a fost difuzat în 2005-2006 pe Mazzika TV, unul dintre cele mai populare posturi de televiziune din Egipt. Acesta a fost principalul canal media utilizat. Publicitatea prin internet în Egipt nu este dezvoltată nici cât în România, aşa că aceast canal nu a fost exploatat mai deloc.
În mod normal, cel mai răspândit mod de publicitate în Egipt sunt panourile publicitare. Dar realizarea unui astfel de panou cu personajul principal din reclamă nu a fost posibil deoarece există o lege care interzice afişarea în public a afişelor şi înscrisurilor care nu corespund moralei islamice. Deci nu ar fi fost posibilă afişarea într-o piaţă aglomerată a ultimului cadru cu bunicuţa însoţit de un mesaj, de exemplu.
Costuri estimate
Următoarea analiză are caracter de aproximaţie cu marjă mare de eroare. Acest lucru se datorează faptului că am găsit cu mare greutate date despre costurile pentru publicitate din Egipt. Chiar şi acestea au fost găsite bazându-mă pe o traducere de calitate îndoielnică produsă de Google Translate.
TV:- 3.000 USD / spot sau 28.000 EGP ; 25 ori / zi, 540 zile
Presă:
-200 USD / ziar sau 1.100 EGP; ediţie zilnică de 7 ori pe săptămână; 77 săptămâni, 10 publicaţii
Herro, reada! This is part of presentation that show us how site of Kakaku.com woks. Kakaku is very good japanese website that show best dear for japanese electric product from retairas in arr of Japan.
In next video Mizuno-san make very interesting speech and rets us undastand comprex mechanism and by doing so he dispray very werr demonstration to engrish ranguage.
Prease enjoy forrowing recture!
P.S: It is REARRY engrish ranguage. No joke.
* Faptul că nu se înţelege nimic nu se datorează calităţii proaste a filmului. ** Scuze pentru zgomotul de pe fundal.
Despre Italia se poate spune că este alcătuită din mai multe ţări. Fiecare regiune este diferită de cealaltă. Fiecare regiune are obiceiurile şi tradiţiile ei, limba ei (da, limba!) şi chiar şi propriile partide cu proprii lor simpatizanţi (Liga Nord, de exemplu). Mai pe scurt, singurele lucruri care leagă regiunnile Italiei sunt autostrada şi Biserica Catolică.
Italienii pot fi împărţiţi în trei categorii în funcţie de cât de mult seamănă cu românii: italienii din nord, care sunt mai civilizaţi decât românii şi cei mai nelatini, italienii din centru (Roma, Abruzzo), care sunt cam ca românii, ca şi caracter şi comportament şi dacă te-ai duce acolo, te-ai simţi probabil ca acasă şi italienii din sud, cei mai latini dintre toţi, mai răi ca românii. Chestia aia cu "românii sunt hoţi" e o glumă proastă, mai ales când vine din partea italienilor.
Diferenţele dintre regiuni şi italieni sunt chiar atât de mari că partidul menţionat mai sus, Lega Nord, promovează separarea Italiei în două.
Ah, şi au o mică problemă şi cu străinii
Dar cred că toţi italienii, indiferent de regiune, ştiu că dacă s-ar întâmpla asta, sudul ar rămâne fără susţinerea economică a nordului şi nordul ar rămâne fără frizeri şi suc de portocale roşii. Aşa că Italia o să îşi păstreze în continuare forma de cizmă. Fireşte, diferenţele fiind aşa mari, italienii nu au întotdeauna lucruri foarte frumoase de zis unii despre ceilalţi. Cei din sud îi consideră pe cei din nord nişte ţărani semianalfabeţi şi nespălaţi pe jumătate francezi sau germani care s-au întâmplat să se nască în cea mai bogată jumătate a ţării şi cei nord nord îi privesc pe cei din sud ca fiind nişte ţărani corupţi, pe jumate arabi, care tolerează mafia şi care trăiesc de pe urma veniturilor realizate de nord.
Una dintre regiunile Italiei este Sicilia, o insulă mare, exact lângă vârful cizmei. Întâmplător este şi regiunea cea mai sudică. Şi cum gradul de civilizaţie, sau cum vreţi să-i ziceţi scade pe măsură ce cobori spre zonele mai calde...
Primul lucru pe care îl observi la sicilieni e înfăţişarea lor. Sicilia a fost câteva sute de ani sub ocupaţie arabă şi asta se vede pe feţele multora dintre localnici. Sau mai bine zis pe culoarea feţelor lor. Unii chiar arată ca şi conaţionalii noştri care se duc la cerşit la Italica. Acolo cred că se amestecă cel mai bine printre localnici ţiganii. Unii arată ca arabii şi unii sunt albi.
Alt lucru care diferă e limba. Localnicii vorbesc "dialectul" sicilian, care este de fapt o altă limbă. Singurul motiv pentru care e numit dialect e acela că nu are acelaşi prestigiu ca italiana, nu are niciun fel de statut oficial, nu are cine ştie ce literatură şi e folosit mai mult în cadru informal. Fiecare regiune are propriul ei "dialect". Aşa că următoarea poveste nu e deloc neobişnuită. Un bărbat din Sicilia, care a trăit în Piemont vreme de douăzeci de ani, are un vecin pe care îl salută în fiecare dimineaţă când pleacă la servici. Sicilianul vorbeşte italiana, iar piemontezul o înţelege. Dar din cauză că cel din Piemont nu vorbeşte italiana, ci doar o înţelege, şi sicilianul nu şi-a bătut capul să înveţe piemonteza, conversaţia se reduce la Buon giorno. Come va?
O altă caracteristică notabilă a sudului Italiei este activitatea organizaţiilor mafiote. Odată am citit într-un ziar un articol în care scria că profitul anual al mafiei din Calabria (vârful izmei), Ndragheta, e cât PIB-ul Estoniei şi Sloveniei la un loc. Şi până atunci nu auzisem în viaţa mea de mafia calabreză. În Apuglia (călcâiul) există Sacra Corona Unita, în Napoli şi Campania, Camorra şi, în fine, în Sicilia, cea mai cunoscută, Cosa Nostra. Şi după câte maşini de poliţie şi ambulanţe erau pe străzile din Palermo, cred că fac treabă bună şi nu sunt deloc pe cale de dispariţie, aşa cum ar vrea autorităţile din regiune să credem...
Dar, de departe, cel mai notabil lucru despre sicilieni este că nu sunt în stare să conducă o maşină. Nu ordonat, oricum. Pe toată insula aia ar trebui interzise maşinile. Nu pentru că sunt prea multe, ci pur şi simplu din cauză că acolo locuiesc sicilieni. În Sicilia semnele de circulaţie au rol decorativ şi regulile din Codul Rutier au caracter de "sugestii". De exemplu, dacă semaforul se face roşu, te poţi aştepta să mai treacă maşini şi după 15-20 de secunde. Sau, în afara oraşului, n-au nicio problemă să depăşească alte maşini pe linie continuă simplă sau dublă şi să meargă cu 130 km/h pe drumuri cu o singură bandă pe sens.
Dar cel mai rău e că habar n-au să parcheze o maşină. E greu de descris în cuvinte cum fac asta, aşa că am încărcat câteva poze:
Exact pe trecerea de pietoni
În mijlocul drumului
Pe marcajul de la staţia de autobuz
Strâmb... Rău...
Ca să nu ziceţi că doar la Bucureşti se circulă haotic. La fel şi la Palermo!
Îmi pare rău că nu l-am filmat pe vreunul făcând o parcare laterală. Cred că ăsta e motivul pentru care trei sferturi din maşinile din Palermo sunt zgâriate sau ciocnite sau ciobite sau îndoite sau toate la un loc.
Se zice că atunci când Dumnezeu a creat lumea, înainte să-l facă pe Adam, a luat Pământul în mână şi l-a sărutat şi exact în locul unde şi-a pus buzele era Sicilia. Dacă Adam şi Eva erau sicilieni, nu e chiar atât de greu de înţeles de ce au fost izgoniţi din Grădina Raiului.
Ei, a trecut o săptămână şi m-am întors întreg din locul de unde au apărut primii mafioţi. Totul ar putea fi rezumat în câteva cuvinte: peisaje şi natură - bellissime, oamenii - italieni... Şi pe deasupra şi sicilieni!
Erice
Asta cred că a fost prima dată când am ieşit din ţară în alt scop decât pentru entertainment. Mai exact am fost acolo pentru un curs. Mă rog, curs/conferinţă. Mai exact, 13th Course of International School of Complexity on Econophysics Colloquium, care pe diploma primită, scrisă de un italian probabil, apare ca "13rd...". Şi ca loc de desfăşurare s-a ales oraşul Erice, din Sicilia. Asta a fost partea cea mai interesantă a excursiei. Acum nu zic că n-a fost interesant cursul. A fost, doar că fiind o grămadă de fizică şi matematică, din aproape jumătate din discursuri n-am înţeles mare lucru.
Acum, de ce a fost interesantă locaţia? Păi pentru că e vorba de un oraş medieval la vreo 5 km de malul mării şi de Trapani, dar la 800 m mai sus, chiar în vârful unui munte. Fenomenul meteo cel mai comun în locul ăla e CEAŢA. Dar chiar şi atunci când e ceaţă temperatura nu scade foarte mult şi nu ninge mai deloc iarna. Rezultatul e interesant:
Erice în ceaţă
Erice când e soare
Dincolo de munte e Palermo
Erice noaptea
Turn de apărare
Catedrala
Astăzi, împreună cu Valderice (la vreo 200-300 m mai jos) are o populaţie de 25.000 de locuitori din care doar câteva mii cel mult stau în vârful muntelui, acolo fiind mai mult hoteluri, case de vacanţă, restaurante şi magazine de suveniruri. Chiar şi hotelul în care am stat, înainte să devină hotel era locul unde stăteau călugării de la mănăstirea de alături. Şi dacă ne gândim că tot timpul e câte o conferinţă sau câte un curs şi că vara e plin de turişti, nu e deloc o afacere rea.
Chiar dacă toate clădirile de azi sunt datează din Evul Mediu, oraşul există încă din antichitate, când grecii au construit în vârful muntelui un templu zeiţei Venus. După ei au venit romanii, după ei arabii, goţii, vandalii, normanzii, bizantinii şi în final, a ajuns parte a Regatului celor două Sicilii, după care a devenit parte a statului italian. Azi nu mai e invadat decât de turişti.
Segesta
La 20-30 km de Erice e un sit arheologic unde se găsesc ruinele unui oraş antic. Istoria ocupanţilor Segestei e cam aceeaşi ca şi în Erice. Ce e cel mai interesant acolo e templul grecesc, aproape finalizat. E aproape la fel ca cel de pe Acropole, de la Atena, doar că nu e făcut din marmură şi nu stă să se dărâme. Ar mai fi şi un amfiteatru mare unde se şi ţin spectacole din când în când.
Templul doric Amfiteatrul grecesc
Palermo
Capitala Sicilei şi locul unde îşi are originile onorabila organizaţie de renume mondial Cosa Nostra. Da, aici a apărut mafia şi asta se vede încă de la aeroport. Procedura de primire a noilor veniţi include aducerea în zona unde se aduc bagajele a în jur de 15 poliţişti şi carabinieri şi a unui căţel care miroase bagajele. Şi frecvenţa ridicată a maşinilor de poliţie şi carabinieri şia ambulanţelor care circulă cu girofarele şi sirenele aprinse nu denotă tocmai criminalitate redusă şi siguranţă.
Catedrala din Palermo
Ruine greceşti
Duomo di Monreale
Dar oraşul, în sine, e frumos, chiar dacă nu se compară cu Roma sau cu oraşele din nord şi sunt cam multe clădiri lăsate în paragină şi care arată de parcă stau să se dărâme. Dar îşi merită numele de "Palermo". Fiecare stradă are cel puţin un palier sau doi. Trapani e foarte asemănător cu Palermo, singura diferenţă fiind că sunt stabiliţă acolo mai mulţi dintre conaţionalii noştri de culoare. De obicei îi găseşti cu mâna întinsă la biserici sau pe lângă staţiile de autobuz.
E mulţi ţîgani la Trapani, mânca-ţ-aş!
Insula e frumoasă şi merită să mergi acolo în orice perioadă anului.
