Pentru a înţelege ce urmează să scriu aici trebuie să citiţi asta.
Azi, mă trezesc de dimineaţă cu gândul de a continua demersurile de înmatriculare a noii maşini. Aşa că mă spăl pe dinţi, mănânc, mai stau puţin, mă pregătesc psihic şi mă urc în maşină şi mă parchez pe la Piaţa Victoriei, în apropierea infamei Administraţii Financiare a Sectorului 1. Procesul de obţinere a unor plăcuţe de înmatriculare e în general unul bun pentru sănătate. Faci mişcare, te plimbi dintr-o parte în alta a oraşului sau, după caz, a sectorului, te plimbi de la birou la birou, de la administraţie la administraţie şi de la etaj la etaj. Healthy! Sănătate curată. Păcat că n-am anticipat şi atacul de cord...
Aşa că urc la etajul 1 şi merg la camera 19, că acum ştiam unde trebuie să mă duc. Aştept câteva minute să-mi vină rândul. Înăuntru - aceeaşi tanti cam plictisită şi fără chef care îmi luase hârtiile cu două zile înainte.
- Săru'mâna! Am depus acum câteva zile actele pentru taxa de poluare.
- Ia să vedem dacă ai noroc. Cum te numeşti?
- [...] Ştefan.
- Ah, uite că-i gata. Semnează aici.
În timp ce semnam pun o întrebare pe care o ia mai personal decât ar fi trebuit:
- Auziţi, dar de curiozitate, ce se întâmplă cu hârtiile astea timp de DOUĂ zile?
- Ce să se-ntâmple? MUNCIM! [Bla, bla, bla, despre cum e rău că sunt puţini oameni şi că NU AM RĂBDARE]
- Bine, dar staţi că vroiam doar să aflu care-i procedura sau ceva de genul ăsta...
- Ei, las' că nu-ţi trebuie ţie să ştii d'astea!
Deci, clar funcţionarii publici nu sunt cei mai prietenoşi oameni. Mă duc eu frumuşel la parter, la casierie cu "decizia de calculare a taxei de poluare" obţinută cu ajutorul CERERII DE PLATĂ (Doamne, deci aşa ceva... doar în filmele alea cu proşti am mai văzut) a taxei de poluare. Nici astăzi, nu eram pregătit pentru ce-am găsit la ghişeu. Merg eu cu banii şi hârtia în mână şi ce văd? Am zis că nu-i adevărat:
SE POT EFECTUA PLĂŢI DUPĂ ORA 12:00
DEFECŢIUNE ENEL
Universul nu vrea să-mi înmatriculez maşina, duşmanii e-mpotriva mea... Aştept cinci minute, apare cineva la unul din ghişee. E o defecţiune la Enel, nu ştim când se va repara. Probabil după 12:00... Hmmm, cam vag. Între timp nişte domni îşi exprimau frustrările în mod academic, folosind anumite cuvinte ce încep cu "f" şi "p". Peste cinci minute mai vine o funcţionară, acelaşi răspuns. Peste încă puţin timp se deschide încă un ghişeu, dar numai pentru nu-ştiu-ce operaţiune ce nu necesită calculatoare. Că... de! Suntem în secolul XXI. Nu se mai fac chitanţe manual... Funcţionara asta ultima e mai bine informată:
- Ştiţi cumva când o să se repare?
- Nu, n-avem cum să ştim. Au săpat nişte tâmpiţi cu pichamărul şi au rupt cablurile de internet. Acum tre' să le înlocuiască. D'asta nu merg calculatoarele.
Şi acum vine întrebarea magică:
- Dar ce aveţi de plătit?
- Taxa de poluare... De două zile încerc.
- Ah, păi asta se poate plăti şi în sediul de lângă Intercontinental, pe Str. Gerula. Acolo funcţionează sistemul.
Bun! Mă duc la Intercontinental şi intru în parcarea hotelului, că mai bine plătesc o oră de parcare decât să mă chinui să caut un loc gratis în mijlocul unei zile de muncă. Întreb mai multă lume şi până la urmă găsesc strada. Instituţiile fiscale nu sunt locuri de mare notorierate, abia a şasea sau a şaptea persoană a ştiut despre ce vorbeam. Intru. Întreb dacă merg calculatoarele şi mă aşez la coadă. Apar între timp încă doi din contribuabilii de la cealaltă secţie, cu aceeaşi problemă. Din fericire acolo lucrurile au mers destul de repede şi după îndelungi chinuri, am reuşit să îmbogăţesc statul cu 489 lei, pe care cel mai probabil conducătorii luminaţi îi vor irosi în cel mai profesionist mod posibil.
Pe la 17:30 mă reiau procesul şi merg la poliţie în Pipera. În mod surprinzător, acolo unde mă aşteptam cel mai puţin, găsesc primul semn de normalitate. Nu-mi venea să cred: Poliţia era singura instituţie care funcţiona cum trebuie. Exista un ghişeu de informaţii bine semnalizat şi cu personal disponibil să-ţi răspundă la întrebări. Aproape toate ghişeele avea pe cineva în spatele lor, deci nu era coadă nicăieri. Şi aş fi terminat azi toată tevatură, dar n-a fost să fie. De data asta din vina mea. "Fişa de înmatriculare" nu e tot aia cu "autorizaţie de circulaţie provizorie", ci e un carton luat de la poliţie pe care trebuie să-l ştampileze ăia de la... Administraţia Financiară. Deci dacă pentru o ştampilă o să stau mai mult de... hai să fiu generos şi zic o oră, îi tai. Partea încurajatoare e că odată depus dosarul, plăcuţele de înmatriculare sunt gata în două sau trei ore.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu