New York City, New York -1-

Big Apple, The Capital of the World, The City That Never Sleeps, The Empire City sau preferatul meu, The City that's So Nice, They Named It Twice. Acestea sunt câteva dintre nickname-urile capitalei financiare a Statelor Unite ale Americii, New York.

Populaţia oraşului e de 8.500.000 de locuitori de toate culorile, formele, culturile şi religiile imaginabile. Zona urbană New York-Newark-New Jersey ajunge la aproape 19.000.000 de locuitori, aproape cât România în nici un sfert din spaţiul de care dispune ţara noastră. Ca suprafaţă, oraşul propriu-zis e imens. E compus din cinci cartiere, sau mai bine zis, "sectoare": Manhattan - centrul şi zona cu mai toate atracţiile, Brooklin - zonă rezidenţială în care găsim şi blocuri şi case şi cea mai mare comunitate de evrei din America se găseşte acolo (mai mulţi decât la Tel-Aviv, de exemplu), Queens - cartierul de negri; echivalentul Ferentarilor, doar că nu aşa de rău, Bronx - ceva mai sus de Manhattan şi singurul care e complet pe continent şi Staten Island - o insulă cu vile.

Aeropeorul JFK e la marginea Brooklin-ului şi de acolo până în zona financiară sunt 28 de mile (45 km). Asta cred că spune multe despre dimensiunile oraşului. Am ajuns acolo pe la 11 p.m. ora Americii. După completatul cartonaşelor din aeroport şi prezentarea paşapoartelor şi luarea amprentelor a nu-ştiu-câta oară, am urcat în autobuzul cu care urma să ajung la hotel. Oraşul care nu doarme niciodată chiar nu doarme niciodată. Deşi era aprope de miezul nopţii autostrada de la aeroport până la Holland Tunnel era plină. Se circula exact ca în mijlocul zilei. Dar ce m-a surprins a fost că în ciuda numărului mare de maşini se circula foarte bine şi puteai să atingi şi chiar să depăşeşti viteza legală de 50 mile/h (80 km/h). Şi mai surprinzător: în tunel limitarea de viteză era de 25 mile/h (40km/h) şi nu aveai voie să schimbi banda şi TOATĂ LUMEA RESPECTA REGULILE. Mai târziu o să dezvălui şi un posibil motiv...

Manhattan-ul nu era chiar la fel de aglomerat ca autostrada, dar tot era prea mult pentru miezul nopţii. Hotelul era în zona financiară la 200m de Ground Zero. Adică de groapa de la World Trade Center, groapă care nici acum, după opt ani, nu e goală. Planul era ca în 2010 să se înceapă lucrul la clădirea care urma să-i ia locul. Dar e clar ca bună ziua că termenul ăsta e cam nerealist.

În groapa din poză, după cum se vede, încă mai sunt resturi din WTC şi chiar rămăşiţe umane. După atâta timp, e chiar incredibil. Poza e de la etajul 35 al hotelului, că din pasarela de jos nu se vede cine ştie ce. Nici cu vreau să mă gândesc cum a fost pe 11 septembrie 2001 în hotelul ăla...

Tot în apropierea hotelului: Wall Street. E strada pe care se găseşte Bursa din New York şi inima economiei americane. Strada e... cam mică. Adică e o străduţă cu un sens de mers, cu maşini parcate pe ambele sensuri şi cam întunecată că sun zgârie-nori şi pe-o parte şi pe cealaltă. Mă aşteptam la ceva mai mult. Şi e şi cam aglomerată. Dincolo de Wall Street, toate străzile din New York nu au nume, ci NUMERE. De la 1 la 242. Străzile verticale sunt bulevarde, sau Avenues şi sunt în număr de 12. Şi mai e şi Broadway, o stradă care porneşte de la marginea districtului financiar şi parcurge oraşul în linie oblică. Broadway e cea mai lungă stradă din America. Porneşte din centrul Manhattan-ului şi ajunge până la Albany, capitala statului New York. Mai sunt şi West Street, pe marginea de vest şi FDR Drive, pe marginea de est. Dar asta e partea bună a New York-ului. Deşi e imens şi plin de oameni şi de maşini, e imposibil să te rătăceşti, mai ales că majoritatea adreselor sunt date ca intersecţii de străzi.

Times Square e cea mai cunoscută piaţă din New York şi se află la intersecţia dintre Broadway şi 7th Avenue. E o piaţă plină de ecrane şi reclame colorate şi e şi un televizor pe care se transmite NBC non-stop şi mai jos şi informaţii de la bursă. E colorată şi plină de viaţă, dar e mai impresionantă în poze decât în realitate. O fi din cauza faptului că stilul ăsta de a face reclame e din ce în ce mai comun. Sau poate din cauza mării de oameni de acolo, nu ştiu...

Traficul din New York pe timpul zilei, şi chiar la orele de vârf, se desfăşoară în condiţii excelente. E perfect admirabil, dacă ne gândim la câte maşini sunt. Şi New York-ul e o excepţie de la regula general-aplicată în SUA conform căreia mai toţi americanii au maşină. Ei, nu. Dar, chiar dacă se circulă bine, şoferii sunt la fel de ţărani şi de prost-crescuţi ca la noi. Nu e nimic mai amuznt ca doi newyorkezi care se înjură la volan. Şi dacă unul din ei e pakistanez şi celălalt chinez şi primul vorbeşte jumate-urdu şi al doilea jumate-cantoneză, efectul e maximizat.

Newyorkezii preferă să folosească metroul. E mai rapid, nu e prea scump şi circulă bine. Dar e cam infect şi zgomotos... Şi intrările sunt minuscule. Dacă n-ar scrie SUBWAY la intrare, n-ai zice că e intrare la metrou, că n-au niciun semn distinctiv. Pe de altă parte, are mai mult de 100 de ani mare parte din el. Cartela pe o zi e vreo 6$ parcă şi o călătorie dus-întors e 2,25$.

TO BE CONTINUED