duminică, 31 octombrie 2010

Azi se dau ceasurile înapoi

Dacă mai e cineva care nu a aflat sau nu şi-a dat seama încă, ar fi bine să facă mişcarea acum dacă nu a apucat. Multă lume se plânge de schimbarea asta bianuală de oră. Eu unul nu prea îi înţeleg rostul, dar oamenii care au venit cu ideea asta, mai deşpţi decât mine, sigur aveau un plan măreţ în minte. Multe ţări din lume nu schimbă ora deloc în timpul anului şi viaţa merge la fel în continuare. Oricum, cel mai bun mod de a trece uşor peste asta e ca în noaptea asta să faci un efort să te culci la ora la care te culci de obicei pentru a te trezi la ora corectă în dimineaţa următoare. Funcţionează, am făcut asta şi cu intervale mai mare de timp de două ori până acuma. Odată am dat ceasul cu şapte (7h) ore înapoi (America) şi o dată l-am dat cu şase (6h) ore înainte (China). Că tot veni vorba de chinezi, ei nu au oră de vară şi oră de iarnă. Pe de altă parte, ei au şi acelaşi fus orar în toată ţara, deşi le-ar trebui măcar două, poate chiar trei.


În altă ordine de idei, preşedintele Venezuelei, care se apropie tot mai mult de statutul de "el líder máximo", s-a gândit că ar fi o idee bună să creeze un fus orar numai şi numai pentru ţara sa. De vreo lună Venezuela nu mai e cu cinci (5h) ore în urmă faţă de meridianul Greenwich, ci cu patru ore jumate (4h1/2). De ce a făcut una ca asta? Păi cum de ce a făcut una ca asta? Ca să nu mai aibă ceasurile fixate ca ale americanilor (din SUA)!


Una peste alta, schimbarea orei nu ar trebui să ne afecteze prea mult. Doar facem asta în fiecare an, nu-i aşa? Şi Pământul încă se învârte. Un prezentator de ştiri în dimineaţa asta a ţinut să ne precizeze că mersul trenurilor nu va fi afectat în niciun fel. Aparent la ora 03:00 toate trenurile s-au oprit timp de 60 de minute în staţiile în care se aflau la acel moment. Sper că a glumit când a zis că mersul trenurilor nu are nicio problemă. La ce timpi scot şi la ce viteze prind trenurile româneşti, au o mare problemă. Mai bine le lăsau să meargă normal, că mai micşorau din întârzieri. Cine ştie? Poate chiar ajungea vreunul la timp...

joi, 28 octombrie 2010

Cum se blochează un oraş?

Printr-un miting de proporţii. Nu vreau să fiu înţeles greşit, n-am nimic cu oamenii care protestează acolo. La ce salarii au şi la cum sunt trataţi de stat, au dreptate să protesteze. Plus că mersul pe jos e sănătos, nu?




Incredibil, pentru prima dată în viaţă am putut
mă plimb prin mijlocul Pieţei Romane
fără să-mi fac
griji că o să mă calce o grămadă de maşini

Centrul oraşului gol

Problema e că, din păcate, au blocat oraşul jumătate de zi şi au traversat ţara (unii dintre ei) degeaba. Guvernul care vroiau cu toţii să cadă e bine-mersi şi totul o să rămână în continuare la fel. Marea problemă a fost că sindicatele sau cine o fi organizat chestia asta anunţau participarea a 100.000 de oameni şi în ziua cu pricina, ce să vezi? Chiar dacă pozele de mai sus par impresionante, cică doar vreo 30.000 au venit. Restul de 70.000 unde au fost? Le-au oprit autocarele Băsescu şi Boc la toţi? Sau poate, în stilul românesc care ne caracterizează, au preferat să stea pe margine şi să nu se bage?

AC/DC şi Metallica au adunat peste 50.000 fiecare tot în Piaţa Constituţiei. Aparent concertele astea unice ale formaţiilor ai căror membri au acum 50-60 de ani (d'asta şi-or fi găsit să vină toţi şi la noi, că în altă parte nu mai interesează pe nimeni de ei) prezintă importanţă mai mare decât faptul că ţara se prăbuşeşte. Am mai făcut noi o revoluţie acum aproape 21 de ani. Şi atunci, ajunsesem aproape de coada Europei, ca nivel de trai şi nivel de libertate. Doar când ajungem în situaţii aproape fără ieşire părem să ne trezim la realitate. Probabil la fel va fi şi acum.

Acum 21 de ani Ceauşescu a făcut o greşeală. Printre alte lucruri, nu erau decât două-trei ore de televiziune pe zi. Mass-media e cel mai uşor de folosit instrument pentru a-i distrage de oameni. Şi noi, românii, fiind uşor de distras şi păcălit, comuniştii puteau să se folosească mai bine de aşa ceva. Astăzi, pe de altă parte, s-ar putea să ne trezim mai greu că orice om are poate să aleagă între zeci de furnizori de cablu TV şi are o selecţie largă de ziare colorate gen Libertatea şi Click. Nu numai că avem mai mult de un canal şi două ore de TV pe zi, avem o sută şi ceva de canale şi televiziune 24/7. Unii oameni - nu vreau să dau o proporţie, spun că ai 100 de canale şi nimic de văzut. Restul au OTV, Libertatea, Elodia, Taraf TV şi multe, multe altele. Se pare că e adevărat, televizorul chiar tâmpeşte. Dar să vedem cât de bine o să mai meargă distragerea asta la iarnă, după ce vine factura la căldură...

duminică, 24 octombrie 2010

Autostrăzile româneşti în viziunea Google Earth - partea a II-a


La capitolul "ce multe autostrazi avem" (vezi aici partea I), am azi plăcerea de a prezenta oricui e interesat alte prostioare puse de Google pe internet cu scopul de a induce lumea în eroare. Acum câteva luni aveam surpriza de a afla că A2 şi A3 sunt cu mult mai mari decât ştiam. Astăzi am aflat că A3 a mai crescut un pic. Pe sistemul "tronsonul Turda - Gilău", azi vă prezint tronsonul Ip-Sârbi:

Click to enlarge

Dar haideţi să nu fim răi! Cei de la Google nu spun numai prostii... Azi am observat că (re)apărut pe hartă podul peste Dunăre de la Giurgiu. În ultimul an cei de la Google Earth au actualizat harta României şi, nu ştiu din ce motiv, în tot acest timp acel pod a fost dat dispărut. Dacă vroiai să afli care e drumul de la Bucureşti la Veliko Târnovo, te ducea prin Călăraşi şi Razgrad. Dar nu mai e cazul. În procesul de actualizare a hărţii, după cum am văzut, cei de la Google care se ocupă de hărţi au gândit în avans, în perspectivă... Bănuiesc că din acelaşi motiv s-au gândit că ar fi o idee bună să trântească pe hartă şi un pod între Calafat şi Vidin, pe care îl vedem în toată splendoarea în partea dreaptă a imaginii de mai jos:

Click to enlarge

De imaginaţia celor de la Google au beneficiat şi vecinii şi fraţii noştri de peste Prut care, spun ei, au o mică autostradă de la Chişinău până la... mă rog, până în câmp din ce văd.

Click to enlarge


vineri, 22 octombrie 2010

Euronews, acum şi în persană

Euronews e cel mai distribuit şi urmărit canal de ştiri din Europa, înaintea CNN-ului, BBC-ului sau a NBC-ului. Ce e deosebit la Euronews e numărul mare de limbi în care e disponibil, număr depăşit în toată lumea doar de BBC. Dar diferenţa dintre Euronews şi BBC constă în faptul că primul îşi difuzează programele SIMULTAN în zece limbi: engleză, franceză, italiană, spaniolă, germană, portugheză, rusă, arabă, turcă şi, mai nou, persană.


În 1993, când a luat fiinţă avea programe doar în primele şase limbi menţionate mai sus. La câţiva ani după, au început să emită şi în rusă. Doar Uniunea Sovietică se destrămase şi noul regim permitea materiale din occident. Acum doi ani, au trecut şi la arabă. De ce nu? Nu toate statele arabe cenzurează tot ce intră, mulţi oameni trăiesc acolo, deci potenţialul pentru audienţă era mare. Acum jumătate de an a apărut şi Euronews T. Păi, doar Turcia e cu un picior în Europa, bate la poarta Uniunii Europene şi dacă nu cumva renunţă ei de bunăvoie la candidatură, sunt obligaţi să-i primească, pentru că îndeplinesc condiţiile minime de aderare (poziţie geografică şi/sau cultură europeană). Deci încă 70.000.000 de posibili telespectatori.

Săptămâna asta s-a anunţat lansarea canalului Euronews în persană. Aici nu mai înţeleg. Foarte multă lume are impresia că persana e o limbă moartă şi că nimeni nu o mai vorbeşte de vreo 2000 de ani. Ei bine, nu. Persana e încă în viaţă şi e limba oficială a Iranului. Surprinză: contrar opiniei generale, Iranul NU e o ţară arabă. E o ţară musulmană, e republică islamică chiar, dar NU şi arabă. Arabii reprezintă sub 2% din totalul populaţiei. Ce nu înţeleg eu este de ce au lansat Euronews în limba asta... Guvernul Iranului are prostul obicei de a cenzura orice material îndreptat împotriva regimului actual. Euronews mai mult ca sigur că se află pe lista canalelor interzise şi sigur nu se prinde nicăieri în ţară. Mă îndoiesc că ar permite difuzarea a asemea materiale, ca cel de săptămâna asta de la secţiunea "reporter":



Ce-i drept, limba persană, care are peste 90.000.000 de vorbitori, o mai găsim şi în alte ţări. În Afganistan - da nici aia nu e ţară arabă; arabii lipsesc cu desăvârşire acolo, e limba maternă a aproape jumătate de populaţie şi e vorbită şi de alţii ca limbă străină, deşi în acea ţară i se spune "dari". E o situaţie de genul "română vs. moldovenească". Doar că în Afganistan, lumea are alte lucruri mai bune de făcut decât să se uite la televizor (asta dacă au sau au auzit de aşa ceva), cum ar fi să se ferească de bombe şi gloanţe. Şi în final, limba persană este limba oficială şi în Tadjikistan, deşi i se spune "tadjică". Doar că şi acolo ar fi o problemă. În caz că prind Euronews, că şi acolo dictatorul care a împlinit 17 ani de domnie are obiceiul de a cenzura multe chestii, nimeni nu ar înţelege nimic din ca scrie mai jos. În Tadjikistan limba persană foloseşte alfabetul chirilic, derivat din cel al limbii ruse.

Faţă de:

Aşa că în curând am putea asista la prima întrerupere a emisiei din partea Euronews motivată de lipsa de audienţă.

duminică, 17 octombrie 2010

Coreea de Nord urmează în continuare cale spre victoria finală a socialismului

Coreea de Nord e o ţărişoară cu o populaţie ceva mai mare decât a României situată în peninsula care i-a dat numele. Acum vreo 60 de ani acolo în peninsulă era numai o singură ţară, dar în urma unui război indirect între SUA şi URSS a fost împărţită în două. Prin 1950 comuniştii, susţinuţi de ruşi şi de chinezi au început lupta de "eliberare". În 1952 aceştia au fost împinşi de către americani în nordul peninsulei şi au fost la un pas de a dispărea. Însă după acest episod au reuşit să cucerească aproape întreaga peninsulă cu ajutorul unei "armate populare de eliberare nord-coreene" formată din circa 1.000.000 de chinezi. În 1953 s-a semnat un armisiţiu şi a fost trasată graniţa actuală în zona paralelei 38 şi tot acolo a fost creată o zonă demilitarizată.

Cuvinte cheie: armistiţiu, zonă demilitarizată. În '53 s-a semnat doar un armistiţiu deci, tehnic vorbind, cele două Corei încă sunt în război. Zonă demilitarizată: pe o fâşie de 1 km care desparte cele două ţări nu se află nici măcar un singur cartuş. Imediat la nord de acea fâşie se află vreo 2.000.000 de soldaţi "gata să-şi apere patria" şi "să îi strivească pe inamicii capitalişti". Imediat la sud se găsesc aproape la fel de mulţi soldaţi, printre care şi 50.000 de americani, gata să apere sudul de o potenţială invazie a nordului.

Panmunjeom (판문)
Unul din cele două puncte de trecere (inactiv) văzut din sud.
Nimic nu s-a schimbat acolo
în ultimii 57 de ani.

Prin ce se remarcă Coreea de Nord? Prin faptul că e una dintre cele mai sărace ţări din Asia şi din lume, prin faptul că este cea mai izolată ţară din lume şi prin cel mai opresiv regim şi cel mai extrem cult al personalităţii. Here are some interesting facts about North Korea:
  1. Preşedintele ţării este fondatorul ei şi cel care a instaurat comunismul, Kim Il-sung (). Deşi a murit în 1994, încă este conducătorul ţării pentru că şi-a acordat titlul de "preşedinte etern" şi este venerat ca un zeu de supuşii săi.
  2. Dacă nu am fi scăpat de comunism în România în 1989, ţara noastră ar fi arătat cam ca a lor. Lui Ceauşescu i-a venit ideea cu paradele în urma unei vizite în Coreea de Nord. Vi se par familiare imaginile de mai jos?
  3. Una dintre cele mai la îndemână instrumente pentru măsurarea libertăţilor de care dispun cetăţenii unei ţări este "freedom and democracy index", în cadrul căruia fiecărei ţări i se acordă un punctaj între 1 şi 10. Coreea de Nord ocupă ultima poziţie cu scorul de 0,85.
  4. Pe tot cuprinsul ţării există o reţea întreagă de gulaguri încă în funcţiune unde sunt trimişi oamenii să îşi ispăşească sentinţele să moară pentru tot felul de "crime": critici aduse la adresa regimului, utilizarea de telefoane mobile, posesia de materiale multi-media din Coreea de Sud, Japonia sau SUA sau trecerea ilegală a frontierei.
  5. Celor mai mulţi dintre nord-coreeni nu le este permis să îşi părăsească ţara. Ba chiar le este necesar un fel de paşaport intern pentru a circula dintr-un oraş în altul. Cei ce se hotărăsc să plece din ţară fac asta definitiv şi parcurg un traseu întortocheat: trec râul Tumen în China, parcurg 4.000 km până la graniţa cu Laos, traversează Laos, intră în Thailanda, se duc la Ambasada Coreii de Sud din Bangkok, unde aşteaptă câteva luni să li se acorde cetăţenie şi un bilet de avion până la Seul. Cei mai mulţi dintre cei care întreprind această călătorie pleacă cu otravă la ei pentru ca în cazul în care sunt prinşi să se sinucidă.
  6. În anii '90 Coreea de Nord s-a confruntat cu cea mai mare foamete din istoria modernă şi nici în ziua de azi nu îşi poate hrăni poporul fără ajutorul extern, pe care îl acceptă cu mare reticenţă. În acea foamete se crede că au murit circa 2.000.000 de oameni.
  7. Telefoanele mobile sunt interzise. Coreea de Nord e singura ţară din lume unde nu există niciun furnizor de astfel de servicii.
  8. Coreea de Sud are cea mai mare viteză medie la internet din lume: 14 MB/s. În Coreea de Nord nu există internet aproape deloc. Acesta este interzis şi oamenii obişnuiţi nu au acces la el. Numai membrilor din înalta ierarhie din partid le este permis acest "lux".
  9. Nord-coreeni au propriul calendar, care începe în anul 1912 cu naşterea Marelui Lider, fondatorul Republicii Populare Democrate Coreene. Noi avem î.Hr. şi d.Hr., ei au î.Kim şu d.Kim.
  10. Nord-coreeni sunt maeştri la cosmetizarea istoriei şi a adevărului, în general. Mare parte dintre aceştia sunt convinşi că cei din sud o duc mult mai rău decât ei şi că cei din nord trăiesc într-un paradis. De asemenea, orice nord-coreean ştie că actualul conducător, Kim Jong-il, s-a născut pe nu-ştiu-ce munte sfânt, deşi în realitate s-a născut şi a copilărit într-un sătuc amărât de lângă Vladivostok, Rusia, nu se ştie sigur dacă în 1941 sau 1942.
Partea cea mai rea e că în caz că nu se va întâmpla nimic neobişnuit, gen o revoluţie, nimic nu se va schimba în viitorul apropiat şi conducerea îşi va vedea în continuare de lupta socialistă. Întâi a fost Kim Il-sung (김일성). După el a fost Kim Jong-il (김정일), fii-su. După el va fi Kim Jong-un, nepotul marelui conducător. Până acum puţin timp nu se ştia nimic despre familia regală nord-coreeană. Nu i se spune aşa în mod oficial dar, în esenţă, asta e. Kim Jong-Il se află la a patra soţie. De prima a divorţat şi ulterior aceasta a murit. A doua şi a treia au murit, nu se ştie exact din ce cauze, şi a patra e încă în viaţă. Are şi trei fii, fiecare cu câte una din primele trei soţii.
  1. Kim Jong-Nam (김정남): iniţial se credea că el va fi desemnat viitorul conducător. Însă acum câţiva ani a căzut în disgraţie în urma unui incident. A încercat să intre în Japonia cu un paşaport fals cu scopul de a vizita Disneyland.
  2. Kim Jong-Chul (김정철): nu a fost luat în calcul pentru preluarea tronui pentru că, după spusele tatălui său, "se poartă exact ca o fetiţă".
  3. Kim Jong-un (김정은): născut în 1983 sau 1984, nu se ştie sigur, a fost desemnat de curând ca urmaş la tron. Conform şefului armatei, este exact ca tatăl său, deci exact din cauza asta nu se va schimba nimic în ţară în viitorul apropiat şi socialismul le va mânca sufletul în continuare coreenilor mai puţin norocoşi care s-au născut pe partea greşită a zidului. Chiar dacă e clar că Kim al II-lea nu mai are mult de trăit, asta nu are nicio importanţă.






















Cei t
rei mari conducători iubiţi, în ordine.

Mi se pare mie sau conducătorii nord-coreeni au figuri din ce în ce mai tălâmbe şi mai papagaliceşti odată cu trecerea timpului? Primul arăta normal pentru un est-asiatic, al doilea arată cu un bou şi ultimul chiar mai rău.

Told you...

The old ROM is back.



My last suggestion for a future campaign still stands: rROM 100% românesc mânca-ţi-aş!

sâmbătă, 9 octombrie 2010

The new ROM

ROM 100% Romanian. Now with an American flag!






Jesus Christ, what's this world coming to? It's like saying that french fries are 100% American. Now many people are wondering why they decided to change the pack so suddenly. Well, unless the guys from the marketing department are real stupid, this whole thing is gonna last only for a short period of time. People will start to realize what they lost and after they'll change the packiging back sales are going to increase significantly. It's clever, it's original and it might just work.


At some point in the future sales are probably gonna start dropping again, because that's just how these economics stuff work. Well, in case that happens, I have a suggestion for a similar campaign: RROM: 100% rromânesc mânca-ţ-aş!

Hmm, it just hit me: why the hell did I write this in English?