Letter to the Embassy of the United States of America

To Mr. James B. Gray,

Consul General of the U.S. to Bucharest, Romania
09/10/2009
Bucharest 12:49 p.m.
Washington D.C. 05:49 a.m.



Dear Jim,


Thanks for the non-immigrant visa you granted me about a month ago. I really enjoyed my trip to the U.S. New York, Washington and Niagara Falls are all really nice places. I'm writing to you to let you know that I'm OK and that I got back home in one piece. However, I do have one minor complaint. What's the big deal with the three month visa? Not that I needed a longer one, but it would've greatly appreciated it. I mean I payed 131$, for God's sake! And for what? Don't get me wrong, I appreciate and respect the fact that you're trying to protect your country from dangerous outside influences and all that, but do it at your own expense...

Romania is America's best friend in the region. These are the words of the great president George W. Bush. He said that on one of his visits here. I find it a little strange that being your best friends we have to waste half a day standing in line at three long queues and being secretly observed and supervised in three waiting lounges at your embassy if we want to step foot on U.S. soil. Hmmm, why does, let's say... Hungary not need visas? They're not your best friends... Are they? Dude, make up your mind, you can't have two best friends at once.

I understand that the main reason for which you call Romanian citizens to visa interviews at the embassy is that you're worried we might go there and work illegally and not come back home, right? Well, that's rarely the case. If we want to go work in other countries we usually choose one in the E.U., as it's closer and easier to get to. That's reason #1 to get read of visas.

#2: We're not brown people. Ummm, no wait... About 10% of the population is. But they usually choose Italy or Spain as their destinations for begging, stealing and/or pursueing other illegal activities.

#3: Not only that we are not brown people, but we also have contributed to your most recent wars against the brown people of Iraq and Afghanistan. And we're still doing so.

#4: Your country was founded by immigrants, most of them Europeans.

#5: You're not doing a great job protecting your borders anyway. The ten million (10,000,000) illegal Mexicans, Salvadorans, Hondurans, Nicaraguans, Guatemalans, Costa Ricans, Panamanians, Columbians, Peruvians, Ecuadorans and Dominicans are the living proof of it. So I guess a few thousand East Europeans more wouldn't be a notable edition.

This having been said, I want to reassure you that I'm fermly anchored in Romanian soil and I have no intention to make any transcontinental voyages in the near future. Not only that I did not undermind the U.S. economy, but I have also made my contribution to it by purchasing DVDs, unhealthy food and bad-quality acid drinks from your malls, watches, books and most probably useless, but real nice tourist crap. Should I come asking for another visa, a more... consistent one would be deeply appreciated.

Respectfully and sincerely,
Holder of visa № 9888XXXX

Traficul în America

Traficul în America, ca şi alte lucruri din ţara aia, poate fi puţin dezorientant pentru europeni. Motivul principal pentru asta îl reprezintă sistemul de semne de circulaţie. Niciunul nu e la fel ca în Europa pentru că, la fel ca şi cu sistemul de unităţi de măsură, nu consideră că e necesar să folosească sistemul INTERNAŢIONAL.

You know guys, there's a very good reason for which the measuring and road-signaling systems we use in Romania and the rest of Europe is called INTERNATIONAL. It's because everyone one the planet uses it. Well, almost everyone... But you're probably not aware of the fact that the world extends far beyond the borders of the U.S.

Oricum, spre deosebire de sistemul de unităţi de măsură, cel de semne de circulaţie are unele avantaje. De exemplu, nu trebuie să înveţi nu-ştiu-câte simboluri pentru că toate sunt "pe vorbe". Adică într-un romb galben sau pe o plăcuţă dreptunghiulară albă scrie ce trebuie sau ce nu trebuie să faci.
YIELD - cedează trecerea;
STOP (AHEAD) - stop;
TRAFFIC CIRCLE - giratoriu;
SPEED LIMIT - limitare de viteză;
TURN LEFT/RIGHT - viraj la stânga/dreapta (ăsta apare uneori şi ca în România -cerculeţul cu săgeata-);
DON'T PARK/BLOCK - nu parcaţi/blocaţi;
PEDESTRIAN X-ING (crossing) - trecere de pietoni;
etc.

Alt avantaj ar fi că dacă eşti analfabet, acolo chiar că nu ai cum să-ţi iei permis. Nu ca la noi. Totuşi, la început e ceva mai greu să citeşti ce scrie pe plăcuţele alea decât să te uiţi la un simbol. În unele zone aceleaşi indicatoare apar şi în engleză, şi în spaniolă, posibil în mod cert viitoarea a doua limbă oficială a Statelor Unite ale Americii.

Dar cel mai notabil lucru despre traficul din SUA e că e extraordinar de ordonat. Americanii circulă foarte civilizat. Cu excepţia unor momente în care se înjură unii pe alţii de la volanul maşinii, e totul foarte bine. Admirabil de bine chiar. Există două posibile cauze pentru asta. Prima ar fi că majoritatea americanilor au o maşină personală. E un element definitoriu al modului de viaţă american. D'asta nici nu circulă autobuzele prea bine în America şi e nasol de ăia care nu-s abţi să-şi ia permis sau nu-şi permit o maşină...

Un al doilea motiv ar fi o categorie aparte de indicatoare rutiere: indicatoarele cu mesaje de încurajare.

Mă întreb dacă îţi şi iau permisul

Oh, crap! 350$ pentru claxonat??

Trebuie reţinut cuvântul "minimum"

Şi cred că ăsta e cel mai convingător dintre cele două motive prezentate.

Limitările de viteză diferă de la stat la stat. În oraşe e 30 mile/h (48 km/h) pe străzile cu până la două benzi şi 40 mile/h (64 km/h) în rest. În tuneluri şi pe poduri limita e 25 mile/h (40 km/h) şi chiar se respectă. În afară diferă. De exemplu, în statele New York, New Jersey, Virginia şi Washington D.C. este de 65 mile/h (104 km/h) pe toate drumurile din afara oraşelor indiferent de numărul de benzi. În California sau Florida, 70 mile/h (112 km/h). În Arizona, North şi South Dakota, Idaho sau Nevada, 75 mile/h (120 km/h). Cea mai mare limită e în unele părţi ale statului Texas, 80 mile/h (128 km/h) şi cea mai mică în Hawaii: 60 mile/h (96 km/h). În alte cuvinte e cam nasol, că în România e 50 km/h în oraşe, 90 km/h în afară, 100-110 km/h pe drumurile expres şi 130 km/h pe autostrăzi (alea, câte sunt). Şi mai este permisă şi o marjă de eroare de +10 km/h. Însă pe drumurile care poartă denumirea de FREEWAY nu există nicio limită de viteză şi poţi să mergi cât de repede te ţine maşina.


Permisul de conducere românesc, ca şi celelalte emise în Uniunea Europeană e valabil şi în SUA, pe o perioadă de trei luni. Dar nu sunt sigur că au cum să verifice asta...

Americanii, ce popor fascinant!

Cum să-i înţelegem pe americani?; Americanii sunt extratereştrii; Ghidul xenofobului: americanii. Astea sunt câteva titluri pe care le putem găsi în librării în secţiunile "hobby", "do it yourself" (ce-or căuta acolo, nu ştiu) sau "turism". Până acum nu credeam că ar fi ceva interesant în cărţile alea. La urma urmei, americanii arată ca noi şi vorbesc o limbă europeană şi au venit din Europa, cei mai mulţi. De ce ar fi diferiţi? Sau mai mult, de neînţeles. Nu ştiu care e motivul, dar după ce i-am văzut la faţa locului, pot să zic că acele cărţi chiar s-ar putea să aibă ceva interesant în ele. Ultima, cel puţin, chiar are.

Majoratul, treabă grea


Imaginea de mai sus nu ascunde nicio metaforă, nu conţine nimic abstract şi trebuie tratată ca atare. Cerculeţul cu nummărul din interior are aceeaşi semnificaţie pe care o au şi cele din colţul din dreapta jos al televizorului.

În cele mai multe ţări ale lumii, inclusiv în România, la 18 ani orice persoană devine majoră. Asta înseamnă că începând cu acea vârstă se ridică unele restricţii pentru diferite activităţi: vot, condusul maşinii, căsătorie etc. La americani e puţin mai complicat. Drepturile astea se obţin pe bucăţi. La 16 ani poţi să-ţi iei permis de conducere (şi la 14 ani learner's permit, cu care poţi să conduci însoţit de un adult). La 17 ani poţi să te înrolezi în armată şi chiar să te duci să te lupţi cu oamenii maro în Iraq sau Afganistan şi eventual să mori acolo. La 18 ai drept de vot. Şi, în final, la 21 de ani poţi să bei.

Eu, din nefericire nu sunt calificat pentru ultima. Şi în SUA, spre deosebire de România, dacă nu eşti major, chiar e o problemă să-ţi iei o bere. Mai puţin în marele oraş Niagara Falls. Dar acolo ăia se droghează în grup de câteva ori pe săptămână, aşa că o bere sau un vin nu-i mare lucru. Mai ales că merge bine la o ţigară...No ID, no drinking, no kidding... Aşa au arătat câteva discuţii cu chelnerii de la restaurantele din America.



Prima bere în SUA:
- Hello! My name's Arthur and I'll be your waiter. What can I get you?
[Zice toată lumea ce vrea şi îmi vine şi mie rândul]
- Well, I'll have a shrimp salad and a Blue Point (asta e o bere americană).
- OK, great. Can I see some ID please?
- Yeah, here's my passport.
[Se uită el pe paşaport]
- Sorry, I can't get you a beer.
- Why not? I'm 19.
- Yeah, I know, I saw that.
- And that means I'm over 18 and that I can have a drink, right?
- Ummm, no, not really. In America the legal drinking age is actually 21.
- WHAT??! Are you kidding me?!
- No, I'm affraid it's true.
[Spre restul grupului]:
- Bă, ce popor cretin! La şaişpe' ani poţi să-ţi iei permis, la optişpe' ani poţi să votezi şi la douăşunu' să bei!
- Sorry, that's how it is over here. I know, American laws are stupid, but I can't do anything about it. I'm from Albania myself.
- Hey, that's it! I'm not an American citizen... So that means...
- No, no, it applies for everyone who drinks in the U.S. But tell you what: you can have soeone else in the group order o beer for you and you can drink it and everyone's happy.
- Oh, yeah, sure! That's great, thanks!

La Washington, într-un restaurant:
- I'll have a Pizza Capriciosa and a Budweiser. American, not Czech.
- Can I see your ID?
- Oh, no. Umm, how old do I have to be?
- 21.
- Would it be a problem if I'm 19??
- Yes.
- C'mon, I'm not American...
- Don't care, sorry.
[Cineva din grup]:
- I'll have two beers.
[răspuns]:
- No, you can't!
[După care pleacă]
- Hmmm, bitch!

Pe asta trebuia s-o dăm în judecată. Am studiat problema mai în amănunt între timp şi se pare că 21, nu e vârsta minimă ca să bei, ci purchase age. 18 e drinking age.

Şi chiar înainte de plecare, erau unii care făceau o degustare de vinuri în holul hotelului. Şi mai era vreo juma' de oră până să vină autobuzul.
- Can I get you anything, sir?
- No, no. I'm fine. Thanks anyway.
[După câteva minute, vrând să rezolv misterul vinului de la Niagara]
- I have a question: what's usually the alcohol concentration of American wines?
- Ummm, usually it's between 4-8%.
- Really?? So little?
- Yes, their different from European wines.
- You're sure about this? Because a few days ago I have a glass of wine in Niagara Falls and it seemed to be quite, ummm... what's the word? Hard?
- Strong, I think.
- Yeah, it seemed really strong for wine. And now you're saying that it has only half as much alcohol as European wines. Hmmm, weird...
[După vreo câteva minute, că tot n-aveam altceva de făcut]
- You know what? I think I'll have a glass. I don't have anything else to do anyway.
- OK, sure what would you like?
- Well, what do youi have?
- We have the Chardonnay, Caberbet Sauvignon, Pinot Noir, Riesling and the Sanchez.
- Sanchez, is that Mexican?
- Originally, yes. But they'are all made in California.
[În următoarele câteva minute îmi zice câte ceva despre fiecare]
- Well, I think I'll have a glass of Sanchez.
- OK, great choice.
[Şi după o discuţie lungă şi productivă despre diferite sotimente de vinuri americane şi cu sticla de vin şi paharul în mână]:
- Oh, I almost forgot. Do you have any ID?
- Let me guess, I need to be 21...
- Correct.
- Jesus Christ, why isn't it 18, like anywhere else in the world??
- I don't know, that's how it is, that's the rule...
- Any particular reason?
- Ummm, I don't know...
.................................................................................

Asta e viziunea americanilor asupra alcoolului. Poţi să bei la 21 de ani, dar nu e nicio problemă să te duci să împuşti arabi sau să te împuşte unul pe tine la 17. Şi la 18 ani, pe lângă dreptul de vot, ai dreptul şă să te căsătoreşti sau să fumezi. Aşa că dacă te hotărăşti să faci marele pas mai devreme decât restul lumii, n-ai avea voie să bei la propria nuntă. Şi ai voie să fumezi, deşi se ştie că fumatul ucide încet, dar sigur, în timp ce de la băut te alegi în cel mai rău caz cu o durere de cap care îţi trece până a doua zi. Dar, aparent asta e regula. Şi nu pare să ştie nimeni cu exactitate de ce.

Unităţile de măsură americane

Sistemul de unităţi de măsură american e conceput de aşa manieră încât să inducă în eroare orice biet european aflat în vizită în Lumea Nouă. Este vorba de sistemul englezesc. Şi în timp ce englezii, unul dintre cele mai conservatoare popoare, au trecut acum câteva zeci de ani la sistemul internaţional de unităţi de măsură, americanii încă îl preţuiesc pe cel englezesc mai mult decât ar trebui s-o facă. Şi bănuiesc că, din nou, nimeni nu ştie exact din ce cauză se întâmplă asta...


Pentru distanţe există următoarele:
- 1 inch = 2,54 cm
- 1 foot = 12 inch = 30, 48 cm
- 1 yard = 3 feet = 91,44 cm
- 1 mile = 1760 yards = 1,61 km
- 1 nautical mile = 2025 yards = 1,85 km

Vitezele sunt în MILE/h. Nu kilometri, ci MILE. Să zicem că merg astea.

Suprafeţele sunt de obicei în acri. 1 acre = 4.046,87 m².

Pe sticlele de suc, bere şi vin o să găsim volumul în fl. oz. (fluid ounces). Unităţile pentru volum sunt:
1 Tbsp. (tablespoon) = 14,78 mL
1 fl. oz. = 2 Tbsp = 29,57 mL
1 cp. (cup) = 2 gi = 8 fl. oz. = 236,59 mL
1 pt. (pint) = 2 cp. = 473,18 mL
1 gal. (gallon) = 4 qt. = 3,78 L
1 bbl. (barrel) = 31,5 gal. = 119,24 L
1 oil barrel = 42 gal. = 158,98 L (preţul variază între 60-190 $ în funcţie de ce fac americanii în Iraq)

Greu de înţeles. Mă depăşeşte...

Şi mai există şi pentru greutate. Astea încă le mai folosesc şi englezii. Dar NUMAI astea.
1 gr. (grain) = 64,79 mg
1 dr. (dram) = 27 gr. = 1,77 g
1 oz. (ounce) = 16 dr. = 28,34 g
1 lb. (pound) = 16 oz = 453,59 g
1 cwt. (hundredweight) = 100 lb. = 45,35 kg
1 short ton = 20 cwt. = 907,18 kg = 0,90718 tone europene

Şi mai există şi gradele Fahrenheit pentru temperatură, care sunt de-a dreptul imposibil de priceput pentru cineva obişnuit cu un sistem care funcţionează cu cifre rotunde.

0°C = 32F
10°C=50F
20°C=68F
25°C=77F
30°C=86F
35°C=95F
40°C=104F
50°C=122F 100°C = 212F -40°C = -40F

Ah, stai! M-am prins! Începând cu 32F (0) adaugi câte 9F pentru fiecare 5°C.

Americanii sunt uşor de fraierit

Bancnotele americane sunt... verzi. Atât de verzi, că sunt greu de deosebit una de cealaltă. Şi au şi aceeaşi mărime toate. De la 1$ la 100$: 2,51x6,14 inch (6,37x15,59 cm). Singurele semne distinctive le au noile bancnote de 50$şi 10$: prima are fondul roz cu steagul american pe fundal şi a doua are fondul portocaliu cu flacăra de la Statuia Libertăţii pe fundal. Deci, mare grijă.

Cu monedele e şi mai rău. Niciuna nu are numere pe ea. Şi doar pe două scrie concret ce valoare au: one cent (sau penny), five cents (sau nickel). În rest, mai există: one dime (10 cenţi), quarter dollar (25 cenţi) şi half dollar (50 cenţi, dar e rară). Există 51 de modele de monede de 25 cenţi: unul standard (cele mai multe dintre ele) şi câte unul pentru fiecare stat.


Şi încă un lucru legat de preţuri. Aproape la toate magazinele preţul de pe etichetă nu coincide cu cel de la casă. Pe etichetă scrie ceva şi la casă te trezeşti cu un preţ mai mare: cu 8% mai mare. Ce m-a mirat şi mai mult e că niciun casier nu ştia exact cât de mare e taxa. Stă acolo toată ziua şi nu ştie cu cât de mult îi jefuieşte pe proprii clienţi... Concluzia imediată e că oricine vrea să facă ceva bani în plus poate să umble la casa de marcat şi s-o pună să taxeze 10-15% în loc de 8% şi să plătească diferenţa. De fapt, poate să pună şi 50% cred, că la cât de căscaţi sunt, nu cred că şi-ar da seama...

Discuţie cu o casieră:
- OK, that would be 12,68$.
[Adunasem o grămadă de mărunţiş şi vroiam să scap de el, aşa că încep să mă scotocesc prin portofel. Umblu ce umblu, aia se uită ciudat la mine.]
- Sorry, but American money are really confusing...
- How come?
- Well, for one thing the coins don't have any numbers on them.
[Deschide casa de marcat, se uită la monede]
- Oh, I didn't know that!

The American Test

Răspunzând la următoarele întrebări poţi afla cât de american eşti. Dacă ai răspuns "corect" la peste 50% din întrebări, felicitări! Eşti apt să fii american. Pentru răspunsuri, dublu-click pe rândul de de sub întrebare.

Q: Name country that begin with "U".
A: Utopia/Utah/Yugoslavia.

Q: What's the main religion in Israel?
A: Israeli/Muslim.

Q: What religion are Buddhist monks?
A: Islamic/Muslim/Christian

Q: Who won the Vietnam War?
A: America.

Q: How many sides does a triangle have?
A: Four/There's no sides.

Q: What is the currency in the United Kingdom?
A: American money/Queen Elizabeth's money.

Q: Kofi Anan is a drink. True or false?
A: Yeah, coffee's a drink.

Q: What is a mosque?
A: An animal/A cocktail.

Q: How many kidneies does a person have?
A: One/Three.

Q: How many world wars have there been?
A: Three.

Q: How many Eiffel Towers are there in Paris?
A: About ten.

Q: What state does Kentucky Friend Chicken come from?
A: New York/Jersey/Florida/California/Canada

Q: What are Hiroshima and Nagasaki famous for?
A: Sumo wrestling.

Q: Is Latin the official language in Latin America?
A: Yes.

Washington D.C.

Washington-ul e capitala Americii şi cel mai... european oraş de acolo cred. De pe coasta de est, cel puţin. Şi e cel mai locuibil oraş: nu se deloc aglomerat şi locuitorii săi nici nu au hobby-uri ca ciudate. Singura problemă e că e cam scump să stai acolo. Majoritatea celor care locuiesc în capitală stau cu chirie. Şi mulţi dintre cei care muncesc acolo vin din împrejurimi. Jumate sau trei sferturi din maşinile din Washington au numere de Virginia sau Maryland. Şi autostrăzile care intră şi ies din oraş au de la cinci la opt benzi.

Pentru o capitală e destul de mic: doar 590.000 de locuitori. Acum 50 de ani erau 800.000. Asta e. Taxele... Dar faptul e că de mărime a ceea ce noi am numi "un orăşel de provincie" nu e neobişnuit pentru SUA. Aproape toate capitalele de stat nu sunt în oraşul cel mai mare, ci într-unul mic de care n-a auzit nimeni. Dar fiind capitală e foarte curat, bine întreţinut ş.a.m.d. Păi preşedintele stă acolo, nu? Una peste alta, e foarte... obişnuit. În afară de faptul că e un oraş aproape perfect (sau aşa pare să fie) nu sunt prea multe de zis. Nu tu aglomeraţie, nu tu oameni necivilizaţi, nu tu ţărani în trafic, nu tu drogaţi... Dar fiind bucureştean, orice vizită într-un oraş civilizat e bine-venită.

Unul dintre motivele pentru care e aşa de curat ar fi că în interiorul Washington-ului nu se află clădiri care să genereze agitaţie sau poluare. Dacă aveaţi impresia că Pentagonul e în Washington, ei bine, v-aţi înşelat. E în Arlington, Virginia, la vreo 10 mile (15-16 km) de centru. Ca să nu mai zic de aeroport: 27 mile de centru (44 km). La fel şi cu sediul CIA, cunoscut şi ca Central Intelligence Incompetence Agency, la 12 mile (20 km). Dar nici de Pentagon şi nici de CIA nu poţi să te apropii prea mult fără nu-ştiu-ce permis special. Asta e, toate obiectivele de interes naţional sunt păzite excesiv de când cu 9/11.

The Pentagon, Arlington, VA;
Reconstruit după 9/11

CIA HQ, Langley, VA

Cât despre obiectivele turistice, şi alea sunt păzite şi semnificaţiile lor ţin de istoria de nici 250 de ani a Americii, de care ei sunt foarte mândri. First stop:

Arlington National Cemetery;
În vârf: Arlington Manor

Aici sunt înmormântaţi toţi militarii americani care au murit la datorie de la Războiul Civil încoace (1865-...). Printre personalităţi se află cei doi fraţi Kennedy: John şi Robert. Şi de vreo trei zile şi al treilea: Ted. Ştiu, numai americanii puteau să transforme un cimitir ACTIV într-un obiectiv turistic. Dar de fiecare dată când are loc o înmormântare perimetrul respectiv e închis publicului. Şi asta se întâmplă cam de 30 de ori pe zi, că momentan guvernul SUA e puţin ocupat în Iraq şi Afganistan. Concluzia ghidei grupului (născută în Germania, nu în America): Americans like war. They always did. They're good at it.

Păi le place pentru că exersează mult. Ţara aia nu are nici 250 de ani şi deja a fost implicată în 10-15 războaie notabile şi a declanşat altele. Şi le place să se (îi) bată mai ales cu oamenii mai închişi la culoare... Războaiele cele mai recente au fost în: Iraq (2003-...), Afganistan (2001-...), ar fi vrut ei şi în Venezuela cică dar nu puteau cu trei în acelaşi timp, Somalia (1992-1994), Iraq (1991), Panama (1989), Grenada (1983), El Salvador (1981), Vietnam (1959-1972, cel mai inutil şi cea mai umilitoare înfrângere), Cuba (1961), Guatemala (1954), Coreea (1950-1953). Ultimii albi cu care s-au luptat au fost GERMANII (1942-1945). Şi au făcut asta pentru simplul motiv că vroiau să conducă lumea în locul lor. Bullshit! That's the Americans' job!! Yeah, it's THEIR fuckin' job. Şi tot cu ei s-au bătut şi în Primul Război Mondial (1917-1918). Şi înainte de asta au mai fost "The Banana Wars" în America de Centrală şi de Sud (1907-1933, o serie de vreo şapte războaie), în Filipine (1899-1913) şi nenumărate războaie cu indienii (1785-1898). Asta e, cine-i puse să se aşeze pe pământurile americanilor înainte să vină ei?? Singurii albi cu care s-au mai bătut au fost englezii în Războiul de Independenţă (1776-1789) şi spaniolii (1898). Dar cei din urm[ nu se prea pun... Şi cu albi poate ar mai fi Kosovo şi Bosnia în anii '90, deşi nu s-au implicat direct, ci doar le-au furnizat armele cu care să se omoare unii pe alţii pe criterii etno-religioase.

Alte memoriale ce comemorează războaie cu oameni închişi la culoare:

Vietnam War Memorial

Korean War Memorial

World War II Memorial;
Ăsta e pentru un război cu oameni albi

Şi clădirile pe care le ştie toată lumea:

White House

Jefferson Memorial

Lincoln Memorial

Înăuntru, pe un tron înalt, Abraham Lincoln;
Singurul republican cinstit din istorie cred

U.S. Capitol (intrarea din spate);
Faţa e câteva postări mai în spate
Consecinţele paranoiei americanilor

Washington Monument

FBI HQ

Şi după cum ziceam, e cel mai locuibil oraş din câte am văzut. Problema e că îţi trebuie mulţi bani ca să stai acolo. Aşa arată o stradă tipică în Washington:


În legătură cu transportul în comun, ca oriunde în America, nu e recomandabil să te duci în staţia de autobuz, că s-ar putea să mori acolo aşteptând. Mai bine cu metroul. Pentru zonele pentru turişti, mai ales. E mult mai curat ca ăla din New York, nu are întârzieri mari, dar e foarte întunecat. Abia vezi pe unde mergi. Dacă eşti un tâlhar care îşi caută victima şi vrei un spaţiu întunecat în care să nu ţi se vadă faţa, metroul din Washington e cel mai potrivit loc.


Ah, şi era să uit: intrările la toate muzeele, inclusiv la obiectivele din pozele de mai sus, sunt gratis.

Niagara Falls, New York

După ce fusesem în cel mai mare şi mai aglomerat oraş din SUA, am ajuns într-unul din cele mai liniştite şi, la prima vedere, unul dintre cele mai plictisitoare. Vorbesc aici de Niagara Falls, NY. Dacă la New York oboseai numai uitându-te la marea de oameni care se mişca fără oprire în jurul tău zi şi noapte, aici, în partea cealaltă a statului New York, nu exista acest pericol.

Singurul lucru mişto din locul ăla e Cascada Niagara. De fapt, cascadele, că-s două: una în partea americană şi cealaltă în partea canadiană. Există de fapt două oraşe cu acelaşi nume: Niagara Falls, New York (SUA) şi Niagara Falls, Ontario (Canada). E vorba de cea mai mare cascadă din lume, ca debit de apă. Ştiu că la prima vedere nu pare mare lucru. What's the big fuckin' deal? Nişte apă care cade de la înălţime puţin mai jos, un fenomen natural care face legătura între două dintre Marile Lacuri: Erie şi Ontario. Dar e totuşi impresionant şi e unică în lume. Există două vaporaşe care aproape că intră în cascade: unul care pleacă de la americani şi unul care pleacă de la canadieni. Cursa durează vreo 15 minute şi costă 13$. La urcare fiecare om primeşte câte-o pelerină impermeabilă, cică. La cascada americanilor e utilă şi are efect, dar canadienii cam exagerează cu apa. La ăia şi cu pelerină, şi fără ea, te uzi din cap până-n picioare. Cascada americană are 185 feet, iar cea canadiană 175 feet. De la traducerea în franceză am aflat că asta înseamnă cinquante cinq metres (55m), respectiv cinquante deux metres (52m).

And now, a few pictures/Et maintenant, quelques photos:

Râul Niagara

American Falls

Vaporaşul intrând în cascada canadienilor

Circuitul apei în natură LIVE. Ăla care se ridică e un nor.

American Falls + Horseshoe Falls (Canadian)

Şocul trecerii din New York la Niagar a fost mare. Foarte mare. Primul lucru care m-a mirat a fost felul în care se desfăşura traficul. În primul rând, toţi respectau viteza legală de 30 mile/h (48 km/h). THAT'S FUCKIN' BULLSHIT! Străzile erau aproape goale şi ăia nu nici măcar nu se apropiau de viteza legală... Am traversat prin mijlocul străzii pe linie continuă, fără să fiu aproape de vreo zebră şi un şofer s-a oprit şi mi-a dat prioritate. De obicei când fac asta în Bucureşti se îndreapt spre mine cu viteză şi fără nicio intenţie de a se opri sau de a reduce viteza vreo 10 maşini. Am văzut chiar un biciclist care a depăşit o maşină pe una dintre cele câteva străzi cu două benzi. Dacă aşa arată toate orăşelele cu până la 50.000 de locuitori din America, n-aş vrea să locuiesc într-un loc d'ăla. Totul e MULT, MULT, MULT prea liniştit...

La început am pus lucrul ăsta pe seama faptului că e oraş de graniţă şi că probabil mulţi locuitori sunt canadieni sau din Canada sau au rude pe acolo sau aşa ceva. Canadienii sunt renumiţi pentru faptul că sunt nişte oameni foarte liniştiţi, bine-crescuţi, corecţi şi politicoşi. Am auzit mai demult şi o poveste ADEVĂRATĂ din Canada. Cică un hoţ din British Columbia a intrat într-un magazin cu gândul să-l jefuiască. Se asează răbdător la coadă şi când îi vine rândul constată că şi-a uitat pistolul acasă. Îi explică vânzătorului situaţia şi-i zice că se întoarce într-o jumătate de oră să-l jefuiască. Punctual, după o jumătate de oră se întoarce, se aşează din nou la coadă, se foloseşte de pistol să jefuiască magazinul şi pleacă cu banii. Proprietarul cheamă poliţia şi după câteva zile hoţul e prins... Cam aşa e viaţa la 300 m de graniţa canadiană.

Dar am aflat că NU ăsta e motivul. Ritmul lent al vieţii se datorează hobby-ului regional.

De câteva ori pe săptămână cetăţenii oraşului Niagara Falls, NY se adună într-un punct al oraşului la concerte de muzică hippie să se fumeze şi ei câteva ţigări cu marijuana. Şi se pare că e o tradiţie veche şi nobilă pentru că fac asta în frunte cu primarul şi şeriful. Amândoi ocupă posturile de o perioadă destul de mare de timp. Acum ştim şi de ce... În prima zi, când nu aflasem de fenomen, a fost un concert chiar lângă hotel. În fine, nu l-am prins că fusesem la cascadă în seara aia. Pe la zece seara, se aşează toată lume la masă şi vine şi chelnerul, BINE dispus: Hello folks! My name's Jim 'n' I'll be your waiter tonight. Whoa, you JUST missed the music! Pitty... A doua seară chiar i-am văzut la concert pe lângă parcul de la cascadă. Erau cu toţii FOARTE bine dispuşi şi se simţeau EXTREM de bine şi un grup de vreo trei-patru chiar împărţeau o ţigară "specială" la câţiva metri de grupul de români. Apropo, nu cred că e o idee prea bună să iei ceva de băut pe acolo. Mai ales ceai, care e o băutură pe bază de IERBURI. Deşi în America, ca şi toată mâncarea, s-ar putea să fie pe bază de E-uri şi chimicale. Şi nici un pahar de vin nu e prea indicat, aşa cum am făcut eu. Un vin normal NU ARE cum să fie atât de tare. Mai ales unul american. Juma' de pahar de vin pur şi simplu NU poate să te ameţească. Cu atât mai puţin unul de vin american, care are jumate din concentraţia de alcool al unuia european. Dar o frunză sau două de marijuana în butoiul sau în sticla de vin pot să aibă efecte ciudate...

Dude, what the fuck? Did I get high back there???

New York City, New York -2-

Cred că jumate sau mai mult din maşinile din New York sunt taxiuri. Înainte să ajung acolo auzisem că dacă ai nevoie de un taxi nu trebuie decât să te duci pe marignea trotuarului şi să ridici mâna şi în cinci secunde ai lângă tine un taxi. Exact aşa şi este. Doar că nu e vorba de cinci secunde, ci doar de două sau trei. Tariful practicat e ceva mai mic decât în Bucureşti: 0,40 $/jumate de MILĂ. Asta înseamnă cam 1,40 lei/km. Majoritatea taximetriştilor din New York sunt "nou-veniţi": pakistanezi, indieni, mexicani, turci, arabi, chinezi sau africani. Dar asta nu e o problemă mare. Pakistanezii, cel puţin, că doar d'ăştia am nimerit, ştiu engleză bine şi te înţelegi uşor cu ei.

NY Yellow Cabs

Maşinile americane diferă de cele europene prin mărime. Sunt mari. Vizibil mai mari. Ăia conduc tancuri în loc de maşini. Ford, Lincoln, Cadillac, Chevrolet, Mercury, Hummer etc. Toate sunt foarte mari în ochii străinilor. Dar doar caroseria e mare. Probabil motorul şi portbagajul ocupă mult loc, că interiorul e identic cu al unui Logan românesc. Asta e, americanii nu pot să conducă maşini în ale căror portbagaje nu pot să îndese trei-patru cadavre şi ale căror motoare nu fac mult zgomot... Asta e, nu se simt bine altfel! What's this shit about saving gas and protecting the environment?? You wanna save gas?! Drive slower!! Damned Greenpeace activists trying to take away our noisy, fuel-inefficient and environment-unfriendly cars!

În Eastside, pe malul East River-ului se află sediul central al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Bucăţica de pământ pe care se află e considerată teritoriu internaţional şi nu aparţine SUA. În faţa clădirii sunt aşezate în ordine (aproape) alfabetică drapelurile tuturor ţărilor membre. Adică 192 până acum. Steaguri care nu se regăsesc în curtea ONU sunt cele ale Vaticanului, Teritoriilor Palestiniene, Saharei de Vest şi Taiwanului. Sunt în ordine aproape alfabetică pentru că România şi Moldova, de exemplu, sunt una lângă cealaltă deşi ar mai trebui să fie încă câteva 10-20 de ţări între ele. În curte sunt tot felul de statui şi sculpturi ciudate, simboluri ale păcii.

U.N. HQ

Afost odată în America, acum 100 de ani un om plin de bani. Un fel de Bill Gates. Şi având atâţia bani şi neştiind ce să facă cu ei, şi-a construit la vreo 10 străzi sub Central Park un complex de 21 de zgârie-nori pe care l-a numit Rockefeller Center. Astăzi, în afară de clădiri de birouri mai găzduieşte şi magazine şi restaurante. Jos, într-o piaţă înconjuartă de câteva statui mari şi de steagurile tuturor statelor americane vara sunt terase şi cafenele şi iarna e un patinoar mare. Nu foarte departe de Rockefeller Center se află Trump Tower, un turn al miliardarului cu acelaşi nume al zilelor noastre. Toţi miliardarii din America îşi fac sau ăşi făceau unul sau mai mulţi zgârie-nori la New York. Ce mă miră cel mai mult e că deşi Manhattan-ul e plin ochi de clădiri, tot timpul găsesc câte un spaţiu gol.

Rockefeller Center

Trump Tower

Puţin mai sus de Central Park, la intersecţia dintre Amsterdam (10th) Avenue şi 110th Street se află Catedrala Sasint John the Divine, a doua ca mărime din lume după San Pietro de la Vatican. Diferenţa dintre cele două e că cea din New York e în stil gotic şi e împărţită între catolici, anglicani, luterani şi chiar evrei. Un astfel de aranjament ar fi, în cel mai bun caz, ciudat oriunde altundeva în lume, dar pentru americani e ceva perfect normal şi nimănui nu i se pare că ar fi ceva ciudat în asta. Tocmai a fost redeschisă pentru public acum 10 luni, după un incendiu mare din 2001.

Saint John the Divine

Unul dintre cele mai cunoscute simboluluri ale New York-ului şi ale Americii e Statuia Libertăţii. Vizibilă din Battery Park (zona porturilor din sud) şi din orice clădire mai înaltă de 25 de etaje din zonă, e primul lucru pe care îl vedeau imigranţii care intrau în America prin New York până acum 45 de ani. Primită în dar de la francezi acum 123 de ani, azi e un obiectiv turistic pe o insulă mică. Vaporaşul face două opriri: Liberty Island, Ellis Island (500 m mai încolo) şi înapoi în Manhattan. La port: surpriză! Piuitoare de detectat metale ca la aeroport. În consecinţă trebuie să îţi goleşti bagajele, să le dai la scanat, să-ţi dai jos ceasul, cureaua, bijuteriile, cheile şi alte astfel de obiecte şi să te descalţi. Pe insulă e un parc mare în capătul căruia e statuia. Prin apropiere mai e un restaurant şi un GIFT SHOP. Ce-ar fi un obiectiv turistic fără gift shop? Din nefericire în flacăra statuii nu se mai urcă de câţiva ani din cauza lucrărilor de întreţinere. În consecinţă, nu se urcă decât pe plaftorma care susţine statuia la vreo 10 m mai sus. Şi trebuie să treci prin încă un rând de piuitoare ca să ajungi acolo, aşa că mai bine te lipseşti. Şi pe Ellis Island la Muzeul Imigraţiei se întâmplă acelaşi lucru, aşa că cel mai bine e să rămâi pe vapor mai ales că pe a doua insulă nici nu e mare lucru de văzut...

Statue of Liberty

Ellis Island, NY-NJ

Cică vine într-o zi băiatul lui Bin Laden acasă.
Ta-su-l întreabă:
-Ce-ai făcut azi la şcoală, fiule?
-Am luat 4 la geografie!
-Păi ce te-a întrebat?
-M-a întrebat care e cea mai înaltă clădire din New York şi am zis Empire State Building.
-Ei, las' că rezolvă tata!

Empire State Building

Nicio vizită la New York n-ar fi completă fără o urcare pe cel mai înalt punct din oraş. Etajele superioare sunt destinatze turiştilor. După statul la coadă la piuitoarele de rigoare şi la trei lifturi ajungi la etajul 86 de unde se vede toooooooot oraşul de jur împrejur. Există un mit conform căruia dacă arunci o monedă de 25 de cenţi de pe Empire State Building, până să ajungă jos prinde destulă viteză cât să găurească o maşină sau să omoare un om. Mi-am zis că ar fi o idee bună să încerc... Având în vedere faptul că n-am auzit sirene de ambulanţă, pe nimeni stringând "OUCH!" şi nicio alarmă de maşină şi nici n-am fost acuzat de accidental homicide, aş zice că mitul e neplauzibil. O monedă e pur şi simplu prea uşoară şi prea plată ca să poată face rău cuiva, chiar şi aruncată de la etajul 86. Tot urcuşul de 30-40 de minute costă 20$ pentru adulţi şi 16$ pentru studenţi. Mai există posibilitatea de a intra într-o cameră care simulează zborul unui elicopter pe deasupra oraşului şi se mai poate urca până la etajul 102. All this for a NOMINAL FEE. "Nominal fee" ăsta e cea mai tare expresie pe care am auzit-o în toată America. De reţinut e că orice lucru care e disponibil pentru un "nominal fee" e supraevaluat şi/sau nu-şi merită banii.

Alte locuri interesante din New York ar mai fi Central Park şi Museum Mile. Central Park e parcul mare din mijlocul oraşului, în care chiar e mai linişte decât pe stradă. Mult mai linişte. Museum Mile e o milă de muzee pe 5th Avenue. Dintre zecile de muzee de acolo sigur e ceva interesant pentru oricine. American Natural History Museum, de exemplu, are dinozauri şi planetariu: două etaje cu schelete adevărate de dinozauri şi două etaje cu steluţe. Mai există şi tot felul de cartiere cu specific etnic: Chinatown, Little Italy (înghiţit tot mai mult pe zi ce trece de Chinatown) sau cartierul coreean. Diferenţa dintre astea şi restul New York-ului e că toate chestiile sunt scrise în engleză şi în limba respectivă şi se găsesc multe restaurante cu specific, care dau porţii "americane" de mâncare.

Chinatown

Great city! I's really worth the 10 hour trip there.