Cercetări operaţionale - "fişă de evaluare" a materiei

Acest eseu, să-i zicem, că e la modă termenul, îşi propune să demonstreze inutilitatea materiei din titlu prin numeroase comentarii, unele dintre ele destul de răutăcioase. Cercetări operaţionale e numele unei materii prezente în programa unor masterate de la Facultatea de Comerţ, materie la care eu şi mulţi alţii ca mine am promovat exclusiv prin bunăvoinţa doamnei profesoare care probabil că a înţeles că dacă ne-ar fi notat cum ar fi trebuit s-o facă, ar fi ieşit rău de tot. 

Obiectul principal de studiul îl reprezintă grafurile şi reţelele. Grafurile sunt o parte importantă a informaticii ce merită studiată dacă vrei să devii programator. După mintea mea, aş spune că principiul pe care funcţionează GPS-urile are mare legătură cu ceea ce am studiat noi în semestrul care tocmai s-a terminat. Asta înseamnă că materia asta ar putea avea o oarecare utilitate la Facultatea de  Cibernetică, de exemplu. Chestia e că noi, în calitate de masteranzi în turism sperăm ca într-o bună zi să avem cariere de agenţi de turism sau administratori de hotel, nu de GPS-uri.

Unde mai pui şi că metoda de studiu a grafurilor e una foarte matematică şi mult, mult, mult mai plictisitoare decât la orele de informatică din liceu, asta face din disciplina cercetări operaţionale o mare pierdere de timp. Tare sunt curios la ce se gândeau cei care au conceput programul de învăţământ când au trântit materia asta în lista cu discipline la masteratele de administrarea afacerilor în turism şi administrarea afacerilor comerciale. Şi aş vrea, dacă se poate, o explicaţie logică.


1. Iniţierea studenţilor în modelarea reţelelor de comunicaţii, transport şi distribuţii. 2. Folosirea reţelelor coordonatoare în planificarea conducerii şi urmăririi complexe. 3. Însuşirea unor metode cantitative pentru fundamentarea proceselordecizionale la nivel de firmă.

Asta nu se încadrează deloc în tiparul unei explicaţii logice. E doar un mod foarte elaborat şi elegant de a spune: "Băi, nu foloseşte la mai nimic materia asta, da' trebuia să umplem cu ceva câteva ore din orarul săptămânal".

Hai să facem acum o glumă de prost gust, că parcă prea se cere. Partea mea preferată a materiei a fost algoritmul Bellman-Kalaba. Nu mi s-a părut interesantă problema pe care o rezolvă algoritmul ăsta, că nici n-am înţeles prea bine la ce foloseşte, ci mi-a sărit în ochi sonoritatea nefericită, prin prisma vocabularului colocvial al limbii române, a numelui celui de-al doilea "cercetător operaţional" care a contribuit la dezvoltarea acestui algoritm. Totuşi, mi se pare adecvată această sonoritate, căci materia asta chiar este Kalaba. Dacă nu v-aţi prins despre ce e vorba, puneţi un spaţiu după cea de-a doua literă a numelui şi vedeţi ce iese. Ca să folosim un substantiv derivat, disciplina "cercetări operaţionale", în contextul specificului masteratelor de aprofundare (sau de cercetare, cum le spune acum) de la Facultatea de Comerţ, este o mare lăbăreală.

Graf tare-orientat-conex sau ceva...

Nu am reuşit tot semestrul să găsesc o explicaţie logică pentru ceea ce se găseşte în imaginea de mai sus, aşa că am zis să caut o explicaţie mai... spirituală... mai metafizică. Sunteţi familiarizaţi cu budismul sau taoismul? Scopul suprem al omului în aceste religii din Orientul Îndepărtat este atingerea Iluminării. Stând la un curs şi uitându-mă la o astfel de imagine mi-am dat seama că asta e de fapt calea către Iluminare. Cel care va reuşi să ducă la bun sfârşit algoritmul Ford-Fulkerson va atinge nivelul spiritual al lui Buddha, va deveni următorul Dalai Lama. Spun asta pentru că până şi profesoarei îi punea probleme mari. Şi aici vorbesc despre exemplele pe care le avea pregătite de acasă pentru curs, care pe la jumătatea procesului de rezolvare se dovedeau a fi greşite. De seminar nici nu mai zic... Cum spuneam, cel care va rezolva o astfel de problemă, va atinge nirv­āņa şi cei care se chinuie să predea algoritmii ăştia vor deveni discipolii săi.

Deci, fără îndoială, trebuie să scăpăm cât mai repede de materia asta. Dar, ce punem în loc ar putea întreba ăia care fac programa? Eeei, uite că are fratele vostru o soluţie şi pentru asta! Masteratul de aprofundare Administrarea Afacerilor în Turism e organizat de nou-înfiinţatul (de fapt mai bine zis "nou-reorganizatul") departament de turism şi geografie. Consultând planul de învăţământ de pe site-ul ASE-ului (care a devenit ceva mai... utilizabil acum câteva luni), am observat că deşi avem astfel de porcării în programă, nici urmă de geografie, ceea ce mi se pare absurd, chiar strigător la cer. Adică e bine cu agenţii de turism şi cu administrare hotelieră, dar GEOGRAFIC vorbind, unde facem turism? Mi se pare cu atât mai absurd, cu cât la masterul catedrei de comerţ există în programă "geopolitică şi geografie economică", fără vreun motiv întemeiat zic eu. Nu mai bine învăţăm să citim o hartă decât să căutăm cel mai nu-ştiu-cum drum x(i)-x(j) (pronunţat ics-i-ics-JI)? Nu de alta, dar mulţi am observat că habar nu au pe ce lume trăiesc.

E chiar atât de mult să cer nişte materii puţin mai pe subiect la master, nivelul cel mai înalt al învăţământului universitar (pentru cei mai mulţi dintre noi), unde se presupune că ar trebui să studiem exact ceea ce spune numele programului? Altfel spus, e prea mult să cerem puţină normalitate? Ei bine, s-ar părea că da.