Israel's critical security needs for a viable peace

Din filmul ăsta putem înţelege două lucruri:

1. Un eventual stat palestinian fie nu are cum să existe;
2. Un eventual stat palestinian trebuie să existe ca o enclavă a Israelului.

Tind să cred că prima variantă e mai probabilă ca a doua. De-a lungul ultimului secol arabii palestinieni par să fi făcut tot ce le-a stat în putinţă să-şi micşoreze teritoriile. În 1947 s-a pus prima dată problema creării unei ţări pentru evrei, după evenimentele din Europa din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Iniţial era vorba ca întregul Mandat Britanic al Palestinei (Iordania şi Israelul+teritoriile autorităţii palestiniene de azi) să fie transformat în Statul Israel. Dar ar fi fost bucată prea mare de pământ pentru un popor prea mic. În ciuda a ceea ce cred mulţi, evreii nu sunt deloc numeroşi. Nu sunt mai mult de 15 milioane în lume.

Apoi s-a luat în discuţie transformarea teriroiilor de la vest de Râul Iordan în Statul Israel. Nici cu asta nu au fost de acord arabii, majoritari în zonă, şi în final s-a căzut de acord asupra partajării în proporţii egale a teritoriilor de la vest de Iordan între evrei şi arabi, ca în imaginea de mai jos (cadrul al doilea). Evreii urmau să primească 10% din teritoriile Mandatului Britanic al Palestinei, mare parte din acele teritorii fiind alcătuite din zone deşertice.

Când s-a pus în aplicare, arabii iar nu au fost de acord, deşi propunerea de împărţire a Naţiunilor Unite era mai mult decât rezonabilă. Părerea mea. În urma războiului de jumătate de an cu Egipt, Iordania, Siria, Liban şi arabii palestinieni, graniţele autorităţii palestiniene s-au restrâns la jumătate (cadrul al III-lea). 1967: Războiul de Şase Zile. Egipt, Iordania, Siria, Iraq, Arabia Saudită, Kuwait şi Algeria atacă simultan Israelul şi în termen de şase zile mănâncă bătaie rău. Două treimi din Cisiordania e ocupată, la fel şi Fâşia Gaza şi Peninsula Sinai (Egipt). Autoritatea palestiniană se transformă într-un grup de enclave israeliene. În 1973 Egipt şi Siria atacă Israelul de Yom Kippur, cea mai sfântă sărbătoare evreiască. În mai puţin de o lună armata israeliană ocupă Înălţimile Golan şi ajunge la 40 km de Damasc şi 100 km de Cairo. În Peninsula Sinai evreii construiesc câteva orăşele pe care le demolează la retragerea din 1982, când încheie un acord de pace cu Egipt, şi o staţiune ca lumea - Ofira (cunoscută azi ca Sharm el-Sheikh). Tot în 1982 ocupă sudul Libanului, pentru a opri atacurile cu rachete ale Hezbollah şi rămâne acolo până în 2000. Revin pentru încă jumătate de an în 2006.

Singura schimbare majoră în harta zonei din 2000 până acum a fost retragerea armatei israeliene din Gaza. Cum au reacţionat arabii la asta? A doua zi au început să arunce rachete peste oraşele israeliene din sud... Din cauza asta armata israeliană a revenit acolo pentru câteva luni în 2009. Şi dacă lucrurile continuă în felul ăsta, vor mai reveni şi vor pune în aplicare cele spuse în film şi arabii, cel mai probabil, ca de obicei nu vor avea ce să facă. Au dovedit în nenumărate rânduri că nu sunt în stare să coordoneze un atac, nici ei între ei, nici împreună cu Iranul. Iran nu e o ţară arabă (sunt persani) şi musulmanii sunniţi au o problemă aproape la fel de mare cu musulmanii şiiţi (ceea sunt iranienii) ca cea pe care o au cu evreii.