luni, 12 septembrie 2011

Ultimul evreu din Libia

Înainte de al II-lea Război Mondial, Libia avea una dintre cele mai mari comunităţi evreieşti dintre ţările arabe. Din cei 600.000 locuitori, 4-5% erau evrei. În Tripoli aceştia reprezentau 30% din populaţie. În 1948, la crearea statului Israel, ca în toată lumea arabă, mare parte din evrei au fost daţi afară din ţară, trei sferturi plecând în Israel, restul în Italia, Franţa sau America. În 1950 mai erau doar 2.000 de evrei în Libia. În 1969, când Gaddafi a preluat puterea, mai erau doar 100. Deşi emigrarea era interzisă prin lege, în 1979, mai rămăseseră doar 30.

În 2002, odată cu moartea Esmeraldei Meghnagi s-a crezut că nu mai există evrei în Libia. Dar la sfârşitul anului, s-a descoperit că Rina Debach, o localnică din Tripoli, separată de familia fugită în Italia în timpul revoluţiei din 1969, pe ai cărei membri îi credea morţi şi viceversa, trăia într-un azil de bătrâni. După plecarea acesteia la Roma, nu au mai existat evrei în Libia. Sau nu?

Conform tradiţiei evreieşti, calitatea de a fi evreu se transmite pe linie maternă. Dacă mama este evreică, atunci şi copii sunt consideraţi a fi evrei în mod automat. Regula nu se aplică şi la bărbaţi.

Dar ce să vezi, mai e un ultim evreu în Libia. Cel puţin acum două-trei săptămâni încă mai era acolo. Acum, nu mai ştim sigur. Ultimul evreu e nimeni altul decât Muammar al-Gaddafi, proaspăt detronatul dictator. Bunica maternă a lui Gaddafi era evreică. Ea a fost căsătorită de două ori. Prima căsătorie, cu un evreu, din care a rezultat un băiat, nu a durat prea mult. A doua oară s-a căsătorit cu un şeic (musulman). Tot atunci s-a convertit la islam. Cu şeicul a avut patru copii, printre care o fată. Fata a devenit mai târziu mama lui Gaddafi, ceea ce după legea evreiască îl face pe el evreu. Aşa că dacă va trebui să plece din Libia (foarte posibil s-o fi făcut deja) şi nicio altă ţară nu va dori să-l primească, Israelul (teoretic), ca o ironie a sorţii, va fi nevoit s-o facă.

Ce-i drept, dacă e să ne luăm după nasul mare şi
culoarea pielii mai deschisă ca a libienilor de rând,
e plauzibilă varianta cu originea evreiască.

sâmbătă, 10 septembrie 2011

45%, 16% - Bacalaureat 2011

Îmi amintesc că anul trecut când puţin peste două treimi din absolvenţi de liceu au reuşit să ia BAC-ul nu-mi venea să cred în ce hal a scăzut promovabilitatea şi în ce hal a decăzut şcoala în general. Retrag ce-am spus atunci. Procentul din 2010 a fost perfect decent. Atunci când nici măcar jumătate nu sunt în stare să treacă un examen, în treacăt fie zis simplificat faţă de ce era acum trei ani, când am dat eu BAC-ul, clar există multe probleme.

Să începem cu eminenţii absolvenţi din promoţia 2011. Odată cu trecerea timpului generaţiile tâmpesc. E clar ca bună ziua. Generaţiile din primii ani după revoluţie sunt formate în mare parte din, cum să zic eu... tâmpiţi. Căpşunari, pariori, jucători de Counter Strike şi ţepari pe net, asta ca să citez filmul cu Hitler despre BAC.



Nu sunt singurul care e de părerea asta. Cunosc pe cineva care are un frate mai mic cu trei ani (care a ţinut cu majoritatea anul ăsta) şi o soră mai mare cu şapte, dacă nu mă înşel. Soră-sa este, după spusele ei, peste nivelul nostru din mai toate punctele de vedere. Fratele ei pe de altă parte este, tot conform spuselor ei, un retardat, fără a fi un caz izolat. La fel mi se părea şi mie în liceu când mă uitam la ăia din clasele mai mici, care au început liceul imediat după noi. Dintr-un motiv sau altul, interesul pentru şcoală a scăzut dramatic în ultimii ani şi majoritatea trec prin şcoală ca gâsca prin apă, cum au scos la iveală camerele de filmat. Comentariile astea vin de la unul născut cu puţină vreme înainte de revoluţie. Ce pot să zic, noroc că n-am mai întârziat câţiva ani, că eram şi eu printre ăştia.

Ar mai fi alte lucruri care ies în evidenţă la noile generaţii. Pe vremea când eram noi la şcoală, multora li se reproşa că nu se îmbracă cum trebuie, că nu au o ţinută decentă etc. Din ce văd pe străzi şi la televizor, noi eram de bun-simţ, relativ vorbind. Ăştia par să confunde şcoala cu clubul sau mall-ul. Pe vremea noastră exista, ca întotdeauna, eterna problemă a chiulului. Băi, noi făceam asta în limite rezonabile. Azi dacă rămâne loc liber la rubrica cu absenţe, cred că eşti pussy sau ceva.


Unii chiar au crezut că fimul e real.
Unii din promoţia de anul ăsta, evident.

Dar cu toate că e adevărat că cei de anul ăsta nu aveau cum să ia examenul, probabil nici blindaţi cu copiuţe, cum se făcea în multe locuri până de curând, că n-ar fi ştiut ce să copieze, nu e doar vina lor. Camerele au mai scos la iveală o realitate tristă: fără copiat sau şpăgi nu se poate. Şi sistemul e de vină. E de mare notorietate incapacitatea sistemului educaţional românesc de a face... mă rog, orice. În sistemul preuniversitar mai ales se întâmplă asta, dar şi în cel universitar, cei drept la o scară mai mică în cel din urmă. Primul semn de neputinţă e faptul că pentru a putea trece un examen elevul de nivel mediu, cum eram eu, are nevoie de meditaţii la greu. Într-un an trebuie să înveţe prin la meditaţiile astea ceea ce şcoala n-a fost în stare să-l înveţe.

În ultimii ani după cum bine ştim, a fost criză. Deci au fost mai puţini bani decât de obicei. Meditaţiile costă bani, Cum nu mai sunt bani, n-au mai fost considerate o nevoie absolut vitală şi rezultatul s-a văzut. Sunt convins că şi asta e printre cauze. Nici nu ştiu cât de bună a fost ideea asta cu restructurarea BAC-ului. Bine, ideea în sine nu e nouă, că doar se schimbă în fiecare an câte ceva. Dar anul ăsta la probele orale nu s-au dat note, ci certificate (cred) şi probe scrise au fost trei în loc de patru şi spre ghinionul multora, s-a scos proba de sport. Pe structura de anul ăsta aş fi avut o notă cu aproape 1,5 pct mai mică. Notă: NU am dat BAC-ul la sport, ci la ECONOMIE.

Ah, şi legat de camerele de filmat: dacă tot ne-a venit ideea să le punem, care nu e deloc rea, hai să le punem peste tot! De ce la Suceava şi la Miercurea-Ciuc, unde "din întâmplare" au fost şi ratele de promvabilitate cele mai mari din ţară, au fost mai şmecheri şi n-a fost nevoie de ele? Şi de ce la Liceul Spiru Haret din capitală, unde tot "din întâmplare" a fost promovabilitate 100%, nu a fost nevoie de supraveghere video? Probabil pentru că ar fi dat nasol ca un copil de politician sau vedetă să pice BAC-ul, că acolo prin tradiţie sunt destul de mulţi din ăştia.



Nu în ultimul rând, mulţi profesori nu au ce căuta la catedră. Nu că ar fi proşti, marea majoritate îşi cunosc domeniul pe care l-au studiat în facultate la un nivl corespunzător, ci pentru că nu ştiu să predea, pentru că au aptitudini pedagogice zero. Am dat şi eu de multe astfel de specimene şi situaţia nu pare să aibă potenţial de îmbunătăţire. Salariile din învăţământ sunt de mizerie şi, pe bună dreptate, tot mai puţini absolvenţi de facultate sunt atraşi de domiul ăsta. Ajung la catedră tot mai mulţi pensionari plictisiţi de viaţă şi fără chef şi tot mai mulţi suplinitori care nu ştiu pe ce lume trăiesc.



Ar mai fi şi alte probleme ale sistemului. Acum trei ani probabil că aş fi scris de două ori mai mult într-un timp atât de scurt, că aveam amintirile mai proaspete şi subiectul ar fi fost mai de actualitate. În orice caz, personal, sper ca dezastrul de anul ăsta să se mai repete încă câţiva ani. La anul să fie 35%, peste doi ani 25% ş.a.m.d. Poate aşa o să-şi dea seama vreunul dintre ăia care se duc zilnic la parlament sau la guvern ca să doarmă că e ceva în neregulă cu ce se întâmplă. Dar în stadiul în care s-a ajuns nici Dumnezeu nu ştiu dacă ar mai putea să facă ceva.

miercuri, 31 august 2011

Veliko Târnovo Official Site

Veliko Târnovo şi-a tras site oficial. Bine, probabil că de mai multă vrem, dar abia acum am dat de el. Are chiar şi o variantă în limba română. Foarte frumos! Chiar dacă încă nu e complet funcţional (nu toate paginile sunt traduse din bulgară sau engleză). E la 120 km de România. Mulţi turişti români se duc acolo pentru o zi-două sau poate mai mult şi e bine să ştii ce e de văzut sau făcut prin zonă.
Două lucruri ar mai fi:
  • poate pun şi adrese la obiectivele turistice, hoteluri sau alte cele, să ştie omul cu exactitate unde se află;
  • poate data viitoare angajează şi ei un traducător profesionist şi nu se mai folosesc de Google Translate.











De admirat totuşi că folosesc diacritice, chiar dacă nu fac asta cum trebuie şi gramatica e la pământ. Multe site-uri româneşti nu fac asta.

luni, 29 august 2011

iPhone 4, ochelari de soare, tricouri şi Blackberry gratis

Acum câteva săptămâni a fost inventată cea mai ieftină metodă de publicitate. Nu ai nevoie decât de o conexiune la internet, un cont de Facebook şi o mulţime de dimensiuni considerabile de proşti. Primele două nu sunt greu de obţinut şi proşti se găsesc, slavă Domnului, din plin.


Metodologia este după cum urmează: creezi una bucată pagină pe Facebook pe care scrii că primii 50.000-100.000-200.000 de oameni care accesează nu-ştiu-ce pagină sau dau like la nu-ştiu-ce primesc ABSOLUT GRATUIT un articol de îmbrăcăminte sau vreun echipament electronic. Acum câteva săptămâni am primit vreo cinci-şase invitaţii în sensul ăsta. Acuma deşi nu prea dau atenţie la astfel de lucruri şi nu stau pe Facebook mai mult decât trebuie, am zis să văd şi eu despre ce e vorba.

Cât de bou să fii să pui botul la aşa ceva?!

Un bou care stă pe Facebook sub numele de "Adrian Mutu" a făcut o pagină pe care invita lumea să dea like la un site, nu mai ştiu de ce fel. Primii 200.000 urmau să primească gratis un iPhone 4. Şi pe deasupra, puteai să şi alegi culoarea, alb sau negru... Rezultatul: 60.000 de participanţi 15.000 care nu participă (cam puţini) şi aproape 250.000 de la care se aşteaptă răspuns.

În caz că nu e deja evident, de asta trebuie să fii bou să iei de bun aşa un lucru:
  • iPhone 4: 200.000*2.700=540.000.000 lei (129.000.000 euro);
  • tricou: 200.000*30=6.000.000 lei (1.429.000 euro);
  • ochelari de soare: 200.000*500=100.000.000 lei (23.800.000 euro);
  • Blackberry: 200.000*2.020=404.000.000 lei (96.200.000 euro).
O fi reclama sufletul comerţului, dar nici chiar aşa. Am postat şi eu un comentariu la unul dintre evenimentele astea: Primii 200.000 de participanţi primesc ABSOLUT GRATUIT o ţeapă. Şi ca să-mi fie clar cât de mulţi proşti trăiesc printre noi, la câteva secunde după ce-am postat asta, am primit un comentariu de la un cretinel cu trei ani mai mic (că aşa se face doar, datele personale se lasă la vedere pe internet): De unde ştii tu? Nu se ştie niciodată, poate avem noroc. Aha... Nu se ştie niciodată, poate eşti un retardat. Cât facem pariu că ăsta ţine cu majoritatea şi n-a luat bacul?

Şi încă o curiozitate: câţi au citit instrucţiunile de la evenimentele astea (pot fi văzute în imaginea de mai sus)? Câţi au făcut asta cu atenţie? Câţi dintre voi, boilor care sunteţi boi, în număr de 60.000 sau mai mulţi, aţi citit punctul al doilea fără să săriţi peste cuvinte?

luni, 22 august 2011

Siege Hero

V-a plăcut Angry Birds? Atunci o să vă placă şi Siege Hero. În 2009 a apărut Angry Birds, iniţial un joculeţ care costa 0,99 $, care în mai puţin de un an a ajuns cel mai popular produs din AppStore, Ovi şi alte magazine online şi care s-a extins mai târziu pe mai toate platformele. În 2011 a apărut Siege Hero. E la fel ca Angry Birds, dar nu prea.


Ideea de bază e aceeaşi să-i omori (normal, ce altceva) pe adversari şi/sau să le distrugi castelele, dar efectele gravitaţionale (sau cum le-o spune) sunt parcă mai realiste. Vederea nu e panoramică, ci first-person. Adică din perspectiva celui care aruncă priectilele. Nivelurile de asemenea ar trebui să dureze mai puţin pentru că există şi posibilitatea unei vederi telescopice. Inamicii sunt, în ordine, japonezi, vikingi, cavaleri medievali, indieni şi africani. Armele sunt de cinci feluri:
  • bolovani: distrug lemnul şi piatra;
  • bombe: distrug lemnul şi piatra (mai eficient) şi fierul;
  • borcane cu foc (fire jars - nu ştiu cum le zice în română): ard lemnul şi gheaţa;
  • smoala: omoară inamicii instantaneu;
  • frânghiile cu cârlig: demontează castelul.
Deocamdată există 63 de niveluri obişnuite plus 10 niveluri secrete, împărţite în două "epoci", Fortress Age şi Discoveries Age, Pirates Age fiind în stadiul de coming soon. Din punct de vedere al "dependenţei" e la fel ca Angry Birds: am descărcat bateria la telefon de trei ori în două zile.

miercuri, 10 august 2011

Inspectoratul General al Poliţiei Române pe Facebook

Cică şi-au făcut ăia de la IGP pagină de Facebook. La ce le-o fi trebuit oare?



Click image to enlarge

O să-mi permit să completez lista.

Î: Ce fac poliţiştii atunci când văd o barcă pe lac?
R: Îşi bagă capul sub apă să vadă şi roţile.

Doi poliţişti intră într-o librărie:
Primul: Aveţi cerneală pentru clasa a V-a?
Al doilea: Vreau şi io un glob pământesc al României.

Î: De ce au poliţiştii nasturi la mâneca hainei?
R: Să nu se şteargă cu ea la nas.

Î: De ce merg poliţiştii în misiune cu portbagajul plin de apă?
R: Au primit ordin să aibă grijă să nu le moară sirena.

Î: De ce au poliţiştii creierul cât o nucă?
R: Pentru că îl umflă cu pompa.

Î: De ce la intrarea într-un supermarket zac doi poliţişti morţi?
R: Pe uşă scria "TRAGE".

Şi, da! La câteva ore de la postarea unor bancuri care nu se prea cad pe respectiva pagină aceasta a fost închisă!

duminică, 31 iulie 2011

Kiryas Joel, NY

Care este cel mai sărac loc din Statele Unite ale Americii? Nu e vorba de vreun cartier sau suburbie de negri a vreunui oraş mare, nici de vreun sat din sud sau vreun orăşel părăsit din Midwest. Statistic vorbind, cel mai sărac loc din Statele Unite e un orăşel pe nume Kiryas Joel, situat la vreo 55 mile (88 km) de New York, unde venitul mediu al unei familii într-un an este de 15.000 $.


Ce are aşa de special la această aşezare? Populaţia este alcătuită aproape în totalitate de evrei. Deşi multă lume pare să creadă dintr-un motiv sau altul că majoritatea americanilor sunt evrei, în realitate numai vreo 2% dintre ei sunt şi aşezările în care să formeze majoritatea locuitorilor sunt foarte rare. Şi nu numai că aproape toţi locuitorii sunt evrei, sunt evrei ultra-ortodocşi.


Atunci de unde "sărăcia"? Evreii ultra-ortodocşi trăiesc respectând cu stricteţe legile Torei şi ale iudaismului tradiţional. Asta înseamnă că familiile lor sunt mari (în medie şase membri) şi că majoritatea femeilor (adică aproximativ jumătate din populaţia adultă) nu muncesc. Vârsta medie e cea mai scăzută din SUA: 15 ani. Cu toate astea, sărăcia nu este deloc vizibilă din cauză că cei mai mulţi locuitori (circa 65%) primesc ajutoare sociale. Aici poate contribuie şi caracterul... extrem de cumpătat (ca să nu zic zgârcit) pentru care sunt cunoscuţi evreii.


Kiryas Joel e o bucată din Europa evreiască de dinainte de Al II-lea Război Mondial. Limba dominantă nu este engleza, că în cele mai multe părţi ale SUA. Numai 6,2% din locuitori o vorbesc în mod curent. 89,9% din locuitori au ca limbă maternă yiddish (germană cu gramatică simplificată şi unele cuvinte împrumutate din ebraică). 2,3% vorbesc ebraică, 0,6% - spaniolă, 0,5% - maghiară şi 0,4% - rusă. Din vorbitorii de yiddish aproape jumate declară că vorbesc limba engleză "prost sau deloc". Peste o treime din vorbitorii de ebraică sunt în aceeaşi situaţie, sub 10% din vorbitorii de maghiară ştiu engleză şi niciunul dintre evreii ruşi nu cunoaşte limba engleză. Pe de altă parte, aproape toţi vorbitorii de spanoilă ştiu şi engleză. Una peste alta 43,3% din locuitorii orăşelului Kiryas Joel nu au cunoştinţe funcţionale de engleză.