Nu doar românii au talent

Acum câteva zile s-a terminat primul sezon al emisiunii "Românii au Talent". Ratinguri maxime, show bun, talente bune, chiar mi-a plăcut. Ideea pentru formatul emisiunii însă nu ne aparţine. Primii care au venit cu ideea au fost britanicii, care în 2007 au făcut primul sezon al emisiunii "Britain's Got Talent". În anii ce au urmat foarte multe alte ţări au preluat formatul şi au realizat sau urmează să realizeze variante locale. În momentul acesta există sau sunt în curs de creare nici mai mult nici mai puţin de 38 de spin-off-uri în stil Got Talent. Primii care au copiat formatul au fost americanii. Au urmat, printre alţii francezii, itlienii, ruşii, ucrainenii, indienii, chinezii, grecii, bulgarii, spaniolii, brazilienii etc etc. Există şi două variante internaţionale ale spectacolului: Arabs Got Talent (ţările din Lumea Arabă), şi Česko Slovensko má talent (Cehia şi Slovacia). În America e în mijlocul procesului de realizare şi o variantă în spaniolă a spectacolului: Tengo Talento, Mucho Talento.

Cel mai cunoscut produs al seriei de emisiuni e probabil Susan Boyle (niciunul dintre filmuleţele de pe YouTube nu poate fi preluat). Chiar dacă în finală a ieşit abia pe locul 2, lumea pe ea a ţinut-o minte, nu pe câştigători, oricine ar fi fost ei. Şi acum câteva zile tot la varianta englezească, la sezonul al cincilea, a apărut un nou potenţial câştigător, chiar din România.

O altă variantă a fost cea din India. Şi cine putea să câştige în ţara în care a apărut Bollywood decât o trupă de dans? Numărul lor a fost foarte bun, bine executat, dar la noi în ţară sigur nu ar fi câştigat. În România niciuna din trupele de dans n-a câştigat. La ei însă, şi juriul şi publicul par profund impresionaţi, chiar dacă în afară de cuvintele englezeşti, nu înţeleg ce spun.

De fapt mare parte din participanţi la ei aveau numere bazate pe dans.

Cel mai original talent câştigător cred că a fost cel din Ucraina: Xenia Simionova, descrisă ca fiind "sand artist". Impresionat, ce pot să zic? Ca să nu mai zic original.

Cea mai impresionantă poveste probabil a avut-o câştigătorul din China: Liu Wei, un pianist ce şi-a pierdut mâinile.

Dacă aveaţi impresia că numai la noi s-au prezentat la audiţii oameni care nu aveau ce căuta acolo, vă înşelaţi. Au şi ceilalţi idioţii lor. Culmea e că deşi nu au cine ştie ce talent sau au talente extrem de ciudate, unii au fost apreciaţi. Exemplu, Indiggo, care s-au dus tocmai până în America să se facă de râs (părerea românilor). Cu toate astea, au ajuns în semifinale. Ce lume...

Dar tot acolo în America au fost alţi idioţi mai mari ca ele:

Despre greci ştie toată lumea că în antichitate erau cunoscuţi pentru înclinaţiile homosexuale pe care le aveau foarte mulţi dintre ei. Înclinaţiile astea mai au ecouri şi în ziua de azi se pare.

Diacriticele limbii române

Foarte multă lume e mai mult sau mai puţin nemulţumită de faptul că la lucrarea de licenţă, spre deosebire de majoritatea celorlalte lucrări primite în cei trei ani de facultate, diacriticele sunt obligatorii. Dar e chiar aşa de rău? Mie personal nu mi se pare. N-am avut probleme prea mari să scriu cu ele niciodată. Singura problemă ar fi că literele "y" şi "z" sunt inversate pe tastatura românească. Dar cred că am găsit o modalitate de a rezolva asta, o să aflu în zilele următoare dacă merge sau nu.

Până atunci o să fac o comparaţie pe care vroiam de mult timp s-o fac şi care cred că o să-i facă pe mulţi să se simtă mai bine. Urmează o listă cu limbile din Europa şi nu numai care folosesc alfabetul latin şi cu caracterele suplimentare pe care le cuprinde fiecare dintre alfabete.

• engleză, uzbekă, somaleză, indoneziană (0): engleza oficial n-are, dar se folosesc uneori la cuvintele împrumutate (ex: café, mêlée, façade);
• filipineză (1): ñ;
• albaneză (2): ç, ë;
• daneză, norvegiană (3): æ, å, ø;
• olandeză (3): é, è, ë;
• luxemburgheză (3): ä, é, ë;
• finlandeză (3): ä, å, ö;
• afrikaans (4): ê, ë, ô, û;
• germană (4): ä, ö, ü, ß;
• malteză (4): ċ, ġ, ħ, ż;
• suedeză (4): ä, å, é, ö;

Astea sunt limbile care au mai puţine diacritice ca limba română şi deci şi tastaturi ceva mai simplu de folosit decât a noastră. Lucky bastards! Dar alţii o duc mai rău decât noi din punctul de vedere al numărului de diacritice:

• română (5): ă, â, î, ş, ţ; ("ş" şi "ţ" cică ar trebui de fapt să aibă o virgulă sub ele, nu sedilă, dar asta e altceva);
• iugoslavă (sârbă/muntenegreană/croată/bosniacă) (5): č, ć, đ, š, ž;
• irlandeză (5): á, é, í, ó, ú;
• japoneză (Rōmanji) (5): ā, ē, ī, ō, ū;
• estonă (6): ä, ö, õ, ü, š, ž;
• spaniolă (7): á, é, í, ñ, ó, ú, ü;
• slovenă (7): č, ć, đ, ö, š, ž, ü;
• azeră (7): ç, ə, ğ, ı, ö, ş, ü;
• feroeză (8): á, æ, ð, í, ó, ø, ú, ý;
• scoţiană (8): á, à, é, è, ì, ó, ò, ù;
• turkmenă (8): ä, ç, ň, ö, ş, ü, ý, ž;
• poloneză (9): ą, ć, ę, ł, ń, ó, ś, ź, ż;
• turcă (9): â, ç, ğ, ı, î, ö, ş, ü, û;
• lituaniană (9): ą, č, ę, ė, į, š, ų, ū, ž;
• maghiară (10): á, é, ë, í, ó, ö, ő, ú, ü, ű;
• italiană (10): à, è, é, ì, í, î, ò, ó, ù, ú;
• islandeză (10): á, æ, ð, é, í, ó, ö, þ, ú, ý;
• letonă (11): ā, č, ē, ģ, ī, ķ, ļ, ņ, š, ū, ž;
• portugheză (12): á, à, â, ã, ç, é, ê, í, ó, ô, õ, ú;
• cehă (15): á, č, Ď, é, ě, í, ň, ó, ř, š, Ť, ú, ů, ý, ž;
• slovacă (16): á, ä, č, Ď, đ, Ĺ, é, í, ň, ó, ŕ, š, Ť, ú, ý, ž;
• franceză (19): à, â, ä, æ, ç, é, è, ê, ë, î, ï, ñ, ô, ö, œ, ù, û, ü, ÿ;
• galeză (27) : á, é, í, ó, ú, ẃ, ý, à, è, ì, ò, ù, ẁ, ỳ, â, ê, î, ô, û, ŵ, ŷ, ä, ë, ï, ö, ü, ÿ;
• chineză (Pīnyīn) (24): ā, ē, ī, ō, ū, ǖ, ü, á, é, í, ó, ú, ǘ, ă, ě, ĭ, ŏ, ŭ, ǚ, à, è, ì, ò, ù, ǜ;
• vietnameză (66): ă, â, ê, ô, ơ, ư, à, ằ, ầ, è, ề, ì, ò, ồ, ờ, ù, ừ, ỳ, ả, ẳ, ẩ, ẻ, ể, ỉ, ỏ, ổ, ở, ủ, ử, ỷ, ã, ẵ, ẫ, ẽ, ễ, ĩ, õ, ỗ, ỡ, ũ, ữ, ỹ, á, ắ, ấ, é, ế, í, ó, ố, ớ, ú, ứ, ý, ạ, ặ, ậ, ẹ, ệ, ị, ọ, ộ, ợ, ụ, ự, ỵ

O altă precizare importantă ar fi că în majoritatea ţărilor în care limbile de mai sus sunt vorbite chiar le folosesc (ex.: ungurii, polonezi şi mai ales francezii), spre deosebire de români, care în mediu virtual, dar şi pe panourile publicitare, de exemplu, nu prea le folosesc. Parcă cele cinci litere în plus pe care le avem în alfabetul nostru nu mai sunt chiar aşa de rele, nu?

Sesiune de comunicări ştiinţifice

Chestiile astea se ţin o dată sau de două ori pe an în fiecare facultate şi cică orice student sau orice grup de studenţi de la oricare dintre facultăţi se poate înscrie. În cazul Facultăţii de Comerţ, anul ăsta au fost vreo 30 şi ceva de lucrări de la Comerţ şi singură una de la REI. Ideea e aşa: studenţii înscrişi, individual sau în grup, încearcă să scrie o lucrare cât mai inteligentă despre un subiect legat fie de administrarea afacerilor, fie despre turism şi dintre toate lucrările unele primesc premii. Există două comisii de evaluare, una pentru fiecare dintre secţiunile amintite

La ce e bună? Dacă eşti în anul III sau chiar şi în anul II, e o ocazie grozavă să exersezi prezentatea pentru licenţă. Şi fiind în situaţia asta m-am înscris şi eu; mă rog, am fost înscris şi am fost anunţat la aproape o săptămână după... Altfel, nu cred că te ajută prea mult. Şi ca orice lucru făcut de ASE... să zicem că e loc de mai bine. Mult mai bine...

1. Oamenii care ar trebui să ne înveţe pe noi să fim organizaţi, că cică la economişti asta e o treabă bună sau aşa ceva, nu excelează la treaba asta. Una e teoria, alta e socoteala de pe teren. Eu personal recunosc că nu am folosit un proiector în viaţa mea. Nu am atins unul în viaţa mea, nu ştiu în care dintre mufele calculatorului intră şi nici cum se instalează nu sunt prea sigur. Dar îmi imaginez că de vreme ce sunt disponibile la scară largă în toate magazinele de calculatoare nu e ceva extraordinar de complicat. Cât de BOU să fii să nu verifici cu o zi sau două înainte dacă proiectorul din sala în care circa 15 oameni urmează să ţină nişte prezentări funcţionează sau nu în condiţiile în care toată lumea a pregătit prezentări în Power Point?;
2. Presupunând că anticipezi problema asta, ceea ce în cazul de faţă nu s-a întâmplat, pregăteşti un plan B. Adică găseşti o altă sală de curs dotată cu proiector, preferabil situată cam în aceeaşi zonă cu sala iniţială, nu la o clădire şi şapte etaje distanţă, cum s-a întâmplat acum;
3. Profesorii evaluatori trebuie să se pregătească fizic şi sufleteşte pentru ce urmează. Chiar dacă toţi studenţii prezintă inepţii absolute, trebuie să stea pe scaunele lor şi să îi asculte până la capăt, fără să devină plictisiţi de viaţă la ultimele patru-cinci lucrări. Adică, ceea ce fac studenţii la fiecare curs de la materii precum BEI (bazele economiei întreprinderii), dreptul afacerilor, mărfuri nealimentare sau managementul calităţii;
4. Studenţii care sunt în situaţia de a depăşi timpul alocat, oricum prea scurt (10 minute), NU trebuie grăbiţi. Când profesorii mănâncă studenţilor din pauză ei nu prea au dreptul să comenteze şi mi se pare că ar trebui să se aplice şi reciproca;
5. La nici una dintre comisii ÎN NICIUN CAZ nu trebuie ca JUMATE din lucrări să îl/o aibă pe şeful/şefa de comisie pe post de coordonatorul ştiinţific;
6. În final, la alegerea câştigătorilor nu ar trebui să conteze faptul că coordonatorul ştiinţific este şef/şefă se comisie, şef/şefă de catedră sau decan(ă). Nu că m-aş fi aşteptat să câştig ceva, Doamne fereşte, dar mi s-a părut o coincidenţă notabilă asta. Plus că, multe lucrări interesante şi originale, care aveau pe post de coordonatori ştiinţifici alţi profesori mai mărunţi au rămas nepremiate;
7. Apropo de eficienţă, cum e posibil ca într-o sala cu nu patru, nu cinci, ci ŞASE calculatoare, punctajele să fie făcute într-un ditamai tabelul scris manual în 45 de minute când poţi să faci acelaşi lucru în 10 minute în Excel? Şi data viitoare hai să îi punem pe studenţii de la AMBELE secţiuni să noteze lucrările celorlalţi. Nu că părerea noastră ar conta, dar măcar pentru menţinerea aparenţelor...

Acestea fiind spuse, sper ca până când o să vină vremea licenţei să se rezolve cele şase puncte, mai ales că de data asta chiar va fi vorba despre ceva foarte serios, nu doar de o ocazie ca profesorii să se dea mari cu lucrările scrise de alţii la care ei au contribuit doar cu sugestii şi corecturi pe ici, pe colo.

Ah, era să uit: WARNING! Durata unei sesiuni de comunicări ştiinţifice este de 6-7 ore. Deci nu vă înscrieţi decât dacă staţi bine cu nervii.

Iisus e negru în Etiopia

Dumnezeu l-a creat pe om după chipul şi asemănarea Sa. Dar nu toţi creştinii au aceeaşi părere în ceea ce priveşte înfăţişarea lui Dumnezeu. Mai jos se află două reprezentări ale lui Iisus, fiul lui Dumnezeu în concepţia creştinilor: Cina cea de Taină - pictată de Da Vinci, icoană ce se regăseşte în aceeaşi formă sau într-o formă asemănătoare în multe biserici catolice şi o icoană ortodoxă grecească ce îi înfăţişează pe Fecioara Maria şi Iisus.

Etiopia e o ţară din estul Africii, populată de mai multe grupuri etnice, dintre care amintim amhara, oromo şi somali. Circa două treimi dintre aceştia sunt creştini ortodocşi. În continuare avem două icoane din Etiopia care înfăţişează exact aceleaşi personaje, doar că într-o formă diferită, mai... colorată.

ASE-ul atinge cele mai înalte culmi ale alfabetizării

Şi nu vorbesc aici doar de limba română. Cei care se ocupă de amenajarea bibliotecilor şi altor spaţii din ASE vorbesc fluent şi limba engleză. Sau aşa le place lor să creadă. În biblioteca de la etajul doi din clădirea veche am dat de următorul afiş în garderobă:

Bine că orice versiune de Word

are auto-correct pentru engleză.

Măcar atâta lucru...

Din nefericire, funcţia auto-correct pentru limba română e încă o raritate. Aproape toţi profesorii din ASE au două mari obsesii: notele de subsol şi DIACRITICELE. Diacriticele trebuie să apară în toate lucrările, mai ales în lucrarea de licenţă. Nu se poate altfel, lumea s-ar prăbuşi fără ele... Şi deşi pe majoritatea afişelor şi indicatoarelor din ASE acestea lipsesc cu desăvârşire, la sala 5106 nu se întâmplă asta. În colţul din dreapta al tablei (ecologice) din sala aia găsim următorul afiş:

Acelaşi lucru bănuiesc că e valabil şi pentru

fain-lainăr şi rolăr, nu?

Cei mai tari traducători

Cu ocazia evenimentelor din ultimele săptămâni din Libia, conducătorul iubit Muammar Gaddafi a ţinut o serie de discursuri că, vezi Doamne, tre' să-i îmbărbăteze pe oameni. Ce contează că majoritatea nu-l mai vor şi soldaţii dezertează pe bandă rulantă de trebuie să angajeze mercenari din republicile bananiere vecine? Discursurile astea au ajuns şi pe canalele străine de ştiri şi, fiind în arabă, au trebuit să fie traduse. De unde i-au pescuit pe traducătorii ăia, nu ştiu. Unul zici că e Borat în persoană. Ascultându-i aproape că uiţi că situaţia e una serioasă şi că într-adevăr mor mulţi oameni în Libia la momentul ăsta.

Sincer nu ştiu cine ar trebui împuşcat primul: Gaddafi sau traducătorii ăştia? Observaţi ce engleză "pură" avem în următoarele filmuleţe (primul de la 0:55, celelalte în întregime):

Acum, serios vorbind, din ce-am citit în comentariile de la unele dintre filmuleţele astea traducătorii ăia au totuşi circumstanţe atenuante. Se pare că până şi arabilor le e greu să înţeleagă discursurile lui Gaddafi. Pentru o traducere perfectă am avea nevoie de un arab care să fie obligatoriu din Libia, să vorbească engleză fluent şi să fi studiat filologie. Însă nu cred că sunt prea mulţi din ăştia. Motivul: în discursurile lui, Gaddafi trece des şi brusc (de la o propoziţie la alta) de la arabă standard la dialectul libian (greu inteligibil pentru alţi arabi) la araba clasică (care, din nou, e neinteligibilă pentru arabii neşcoliţi) sau invers.

Motorina mai scumpă decât benzina???

Toată lumea se plânge zilele astea că benzina e scumpă. Şi asta n-ar fi nimic, dar scumpirile din ultima vreme pur şi simplu nu par să aibă nicio logică. Azi când am intrat la benzinărie să fac plinul am aruncat o privire şi pe panoul de la intrare. În afară de preţul de 5,30 lei/L, am observat ceva chiar mai ciudat. Să începem cu puţină ştiinţă.

Benzina e un amestec lichid provenit de petrol prin distilare şi îmbunătăţit cu benzenuri, pentru a mări cifra octanică, orice ar fi aia, folosit drept combustibil la motoarele cu combustie internă. Din asta folosesc eu la maşina mea. Dacă alimentezi de la pompa cu negru cică e nasol. Şi uite aşa ajungem şi la motorină. Motorina este un combustibil lichid folosit pentru motoarele Diesel provenit din distilarea petrolului ŞI ATÂT.

Adică din câte înţeleg e un produs mai de bază şi mai puţin complex decât benzina. Deci ar trebui să fie mai ieftin, nu? Până să examinez preţurile de azi, eram absolut convins că aşa şi e la orice benzinărie. Dar cei din grupul OMV-Petrom au o părere uşor diferită. Aşa arăta panoul cu preţurile astăzi pe la prânz:

Păi dacă motorina e produs inferior şi se fabrică mai uşor ca benzina, de ce e mai scumpă cu trei bani? Benzina şi motorina sunt fiecare de câte două feluri: una mai bună şi alta mai proastă, nu ştiu sigur care e diferenţa. La sortimentul inferior diferenţa e în primul rând foarte mică, în al doilea rând e invers faţă de cum ar trebui să fie. Există oare vreo explicaţie (logică) pentru asta? Dar dacă ne gândim că indiferent dacă se întâmplă ceva sau nu pe piaţa internaţională a petrolului la noi benzina se scumpeşte, nu ar trebui să pară aşa ciudat. Şi ce e grav e că acum chiar se întâmplă ceva: Lumea Arabă, adică unele dintre principalele ţări furnizoare de petrol (ex: Libia, Egipt, Bahrain) sunt întoarse pe dos.